Fata care a atins cerul de Luca di Fulvio, Editura RAO – recenzie

Fata care a atins cerul

(La ragazza che toccava il cielo – 2013)

Luca di Fulvio

Editura RAO

Traducere: Graal Soft

Nr. de pagini: 896

An apariție: 2015

Luca di Fulvio s-a născut în 1957 și locuiește și scrie la Roma. Talentul său multilateral îi permite să scrie cu aceeași ușurință thrillere palpitante pentru adulți și povești vesele pentru copii (pe acestea din urmă le publică sub pseudonim). Unul din thrillerele sale anterioare, L’Impagliatore (Taxidermistul), a fost ecranizat în Italia. Înainte să devină scriitor, a studiat dramaturgia la Roma, maestrul său fiind bine cunoscutul Andrea Camilleri.

Cum se transformă un tânăr hoţ, care şi-a petrecut copilăria într-un iad, într-un susţinător şi apărător fervent al libertăţii? Cum se transformă un artist evreu în supravieţuire într-un medic recunoscut? Şi cum se transformă o fată cu un destin dificil într-o creatoare de modă de succes? Răspunsul se găseşte la Veneţia. Căci acolo, în labirintul de străduţe şi canale din cea mai misterioasă lagună a Europei, între măreţia pieţii San Marco şi mizeria speluncilor din Rialto, se găseşte întreaga panoramă a vieţii. O poveste spectaculoasă despre cele mai ambiţioase visuri şi despre o dragoste care transcende orice frontiere.

Luca di Fulvio m-a cucerit cu romanul ”Băiatul care a găsit soarele noaptea”, astfel că am dorit neapărat să citesc și cealaltă carte a sa tradusă la noi – ”Fata care a atins cerul”. Așteptările, foarte ridicate, mi-au fost îndeplinite pe deplin. ”Fata care a atins cerul” este o carte fermecătoare, una dintre cele mai bune romane citite de mine anul acesta!

Cartea începe cu un citat, deosebit de sugestiv.

“De-aş vorbi graiurile oamenilor şi ale îngerilor…

de-aş avea darul profeţiei şi de-aş cunoaşte toate

misterele şi toată ştiinţa şi de-aş avea toată credinţa

încât să mut munţii, dar n-aş avea dragoste, nimic n-aş fi.”

Sfântul Pavel, Epistola către Corinteni

Fata care a atins cerul este o carte superbă, complexă, foarte bine scrisă, care ne oferă o poveste uluitoare despre vise îndrăznețe și o dragoste care depășește toate barierele.

Pe fundalul Veneției medievale, această poveste captivantă urmărește destinele mai multor personaje fascinante, ale căror acțiuni sunt dictate mai degrabă de emoții și sentimente decât de rațiune.

Ura, gelozia, răzbunarea și lăcomia acționează ca un incendiu devastator, pârjolind totul în calea lor, influențând deciziile celor care le poartă în suflet și înăbușind orice urmă de milă sau empatie.

Totodată însă, iubirea, prietenia, curajul și speranța cresc pe tot parcursul acțiunii, renasc din propria cenușă și reușesc să se opună cu succes puterii malefice a sentimentelor negative.

Niciun personaj nu este zugrăvit doar în alb sau în negru. Oamenii sunt vulnerabili și se transformă datorită mediului înconjurător. Oameni buni devin răi după ce consideră că au suferit o nedreptate,după ce cad sub o influență nefastă sau ca instinct de supraviețuire, iar oameni diabolici pot scoate la iveală o neașteptată latură umană, ce sălășluia sub formă latentă in interiorul lor.

Acțiunea cărții începe în Roma, în anul 1515.

Mercurio, Zolfo, Benedetta și Hercule sunt niște adolescenți care au învățat de mici că viața este o junglă și că trebuie să lupți și să te adaptezi în permanență pentru a supraviețui.

Mercurio a fost abandonat încă de la naștere pe scările unui orfelinat, fiind cumpărat ulterior de Scavamorto, cel care făcuse o avere din îngroparea morților în gropile comune, folosind o ceată de copii orfani în acest scop.

Mercurio evadase de la Scavamorto și începuse o viață pe cont propriu, adăpostindu-se în canale și câștigându-și traiul din mici escrocherii, fiind un adevărat maestru al deghizării.

Zolfo și Hercule, orfani la rândul lor, crescuseră de mici împreună. Hercule era tembel și uriaș și asculta orbește de Zolfo, care îl iubea ca pe un frate.

Benedetta fusese vândută de mama ei prostituată mai întâi unui preot, iar mai apoi altor nenorociți, până când fugise și făcuse echipă cu Zolfo și Hercule, trăind din furtișaguri mărunte.

O lovitură în stil mare, regizată de Mercurio, avea să le aducă celor patru pungași o sumă importantă de bani, în monede de aur, după ce l-au păcălit pe un negustor evreu, Șimon Barush, furându-i tot câștigul obținut din vânzarea de funii. Respectivul furt avea să declanșeze un întreg carusel de evenimente, cu consecințe catastrofale.

Din cale afară de înfuriat, Șimon le-a luat urma celor patru hoți. Luptându-se să-și recupereze monedele, Șimon l-a înjunghiat mortal pe Hercule și l-a rănit pe Mercurio. Apărându-și viața, Mercurio l-a înjunghiat în gât pe Șimon, fiind convins că l-a omorât. Speriați de implicații, Mercurio, Zolfo și Benedetta au fugit din Roma spre Veneția.

Tragicul incident a lăsat urme adânci, influențând dramatic viața celor implicați. Șimon, care nu murise de fapt, și-a revenit în urma rănii suferite, mut și cu sufletul plin de ură, canalizându-și întreaga existență scopului găsirii și pedepsirii lui Mercurio. Chiar și când soarta i-a oferit o șansă miraculoasă la un nou început, alături de o femeie sensibilă și iubitoare, Șimon i-a dat cu piciorul, mult prea motivat să-și împlinească răzbunarea.

Zolfo și-a revărsat durerea ce amenința să-l sufoce după moartea lui Hercule, transformând-o într-o ură năvalnică contra evreilor, asimilându-i pe toți cu ucigașul lui Hercule.

Ros de remușcări, crezând că a ucis un om, Mercurio dorea să devină un om mai bun și onest. Întâlnirea cu Giuditta, o tânără evreică, i-a făcut inima să bată mai repede și i-a dat un scop în viață.

Isac di Negroponte, tatăl Giudittei, era fiul unui medic renumit. Însă, deși tatăl său îl lua adesea să îl ajute la tratarea pacienților, nu l-a încurajat niciodată să-i calce pe urme, tratându-l cu răceală și dispreț. Prin urmare, Isac a ales să devină un șarlatan, ocupându-se cu diverse înșelătorii, cum ar fi amulete false contra scorbutului pe care le vindea marinarilor. Faptul că iubita lui soție murise la nașterea fiicei lor îl făcuse și mai cinic, mulți ani la rând trăind de pe o zi pe alta, fără vreo motivație sau vreun scop. Însă acum fiica lui, crescută de bunică, se transforma într-o tânără domnișoară, împlinind deja 15 ani și, dacă ar fi rămas pe insula Negroponti, unde locuiseră până atunci, nu ar fi avut nicio șansă la o căsătorie favorabilă, putând ajunge cel mult să se căsătorească cu un hoț sau un șarlatan. Astfel, a decis să plece împreună cu fiica sa la Veneția, un oraș cosmopolit, unde ar fi putut să o ia de la capăt ca om cinstit, astfel ca fiica sa să facă o partidă avantajoasă.

În drumul spre Veneția, Isac și Giuditta s-au alăturat trupei de soldați condusă de capitanul Andrea Lanzafame, care se întorcea acasă in urma Bătăliei de la Marignano, dusă în numele Serenissimei Republici.

Pentru a-și asigura protecția, fiind urmăriți de un călugăr fanatic, Amadeo, care-i ura visceral pe evrei, Isac a pretins că este doctor, reușind chiar câteva operații de succes, amputând membre infectate și salvând viața mai multor soldați.

Trupei lui Lanzafame li s-au alăturat și cei trei tineri adolescenți. Mercurio, fiind deghizat în preot, i s-a dat misiunea de a le da ultima împărtășanie soldaților aflați pe moarte.

Sentimentele ce iau naștere între Mercurio și Giuditta sunt deosebit de gingașe, cei doi simțind o conexiune puternică unul cu celălalt doar în urma unei atingeri de mâini.

Cei doi tineri au trebuit să se despartă brusc, întrucât Zolfo, orbit de furie contra evreilor, a încercat să o înjunghie pe Giuditta, Mercurio reușind să deturneze lovitura în ultima secundă, încasând-o în propriul lui braț. Fapta lui Zolfo ar fi trebuit pedepsită cu moartea, însă Mercurio l-a rugat pe Lanzafame să-i cruțe prietenul, acesta slăbind paza și permițându-le celor trei prieteni să fugă din tabără.

Cu toții se vor reîntâlni însă în Veneția, teatrul de desfășurare a mai multor evenimente ulterioare extrem de dramatice.

Autorul are un talent magistral de a descrie locurile, făcându-te să vizualizezi parcă aievea străduțele Veneției, palatele papale, piața de pește, locul sordid în care își desfășoară activitatea prostituatele, simți parcă mirosurile insalubre și parfumurile puternice menite să le acopere.

Departe de a fi un tărâm al făgăduinței, Veneția era un oraș corupt, marcat de inechități sociale, un loc al contrastelor, în care săracii, hoții și prostituatele conviețuiau cu aristocrații, politicienii, preoții și soldații. Biserica avea un cuvânt greu de spus, iar evreii erau crunt persecutați. Astfel, în Veneția anului 1516 s-a înființat primul ghetou din istorie, evreii fiind închiși peste noapte într-un țarc delimitat cu un gard, din care nu aveau voie să iasă sub niciun motiv până dimineața. Visul lui Isac de a-i asigura un viitor strălucit fiicei sale părea mai îndepărtat ca niciodată…

Însă Veneția i-a făcut și un dar lui Isac, care și-a descoperit un scop în viață în a trata prostituatele de sifilis, înființând chiar și un spital improvizat în acest sens.

În timp ce Zolfo i s-a alăturat călugărului nebun Amadeo în campania acestuia furibundă contra evreilor, Mercurio i-a atras atenția lui Scarabello, liderul lumii interlope, un personaj fascinant și controversat. Neavând de ales, Mercurio s-a înrolat în armata de hoți și șarlatani a lui Scarabello, având obligația de a-i plăti acestuia o treime din prada pe care reușea să o adune. În secret, Mercurio strângea tot mai mulți bani în dorința de a construi o corabie cu care să fugă împreună cu Giuditta.

Dragostea lui Mercurio pentru Giuditta nu a scăpat neobservată celor din jur.

Orbită de gelozie, suferind cumplit că Mercurio a respins-o, tratând-o mai degrabă ca pe o soră, Benedetta a dezvoltat o obsesie nesănătoasă de a se răzbuna pe Giuditta, chiar dacă prin acest lucru își vindea sufletul diavolului. Nici măcar cuvintele profetice ale vrăjitoarei Reina nu au reușit să o răzgândească, Benedetta îi dorea Giudittei distrugere, nenorocire, singurătate, disperare, eșec și despărțire, indiferent de preț!

”- Dragostea hrănește și îngrașă. Ura consumă și sapă. Dragostea îmbogățește, ura jefuiește. (…) Dragostea încălzește, continuă vrăjitoarea Reina. Ura îngheață.”

”- Ați ales, zise atunci vrăjitoarea Reina. Eu sunt în slujba Domniei Voastre, dar nu sunt nici binele, nici răul vostru. Ceea ce fac e din voința Domniei Voastre, iar consecințele nu se vor abate asupra mea. Amin. Spuneți amin, Benedetta!

– Amin, zise Benedetta.

– Tot răul dorit cuiva mai devreme sau mai târziu se întoarce. Să nu se întoarcă la mine, ci la cel ce l-a dorit. Vă e clar, Benedetta?

– Nu mă interesează.

– Spuneți amin.

– Amin.”

Apar multe personaje secundare în acțiune, unele de-a dreptul pitorești. Dintre acestea vreau să o menționez pe Ana din Piață, o femeie văduvă, dar care nu fusese binecuvântată cu copii, care l-a simțit încă din prima clipă pe Mercurio ca pe fiul pe care și-l dorise dar pe care nu îl avusese, în timp ce Mercurio o vedea pe Ana ca pe mama după care tânjise dintotdeauna.

Sunt remarcabile sfaturile pe care Ana i le dă lui Mercurio, ajutându-l pe acesta să-și cristalizeze gândurile și să-și regândească principiile și prioritățile.

“Nu vreau să te mai aud niciodată că spui asemenea prostii. A deveni bogat nu înseamnă nimic. Trebuie să vrei ceva ce nutreşte inima. Sau vei muri pe dinăuntru.”

”- Voi fi deosebit pentru ea, exclamă cu emfază Mercurio.
– Fii special pentru tine. Și vei fi special pentru ea, zise Ana. Numai așa merge. Dar dacă vei încerca să fii special pentru ea, ai să sfârșești prin a te trăda și pe tine, și pe ea. Niciodată nu te vei găsi pe tine cu adevărat și îi vei dărui ceva fals. (…)
Viața e simplă. Când devine prea complicată înseamnă că greșim ceva. Să nu uiți asta niciodată. Dacă viața devine complicată e pentru că o complicăm noi. Fericirea și durerea, disperarea și dragostea sunt simple. Ușoare. Nu e nimic greu în ele.”

Urmează un șir întreg de întâmplări, la un moment dat răul pare să se întindă ca o plagă, murdărind totul, năruind parcă orice șansă la fericire. Însă, chiar și când totul pare pierdut, nu trebuie să îți pierzi speranța. Dacă ai curajul să crezi chiar și în vise imposibile, destinul îți poate veni în ajutor în cele mai neașteptate moduri…

Semnificația titlului am descoperit-o spre finalul cărții și mi s-a părut extraordinară, demnă de reținut. Când era mică, Giuditta a văzut-o o dată pe bunica ei și prietenul acesteia acesteia cu mâna întinsă spre cer. Explicația acesteia i s-a impregnat în memorie Giudittei, ajutând-o ulterior în mai multe momente dificile. Șmecheria era să te uiți pe cer și să-ți alegi o stea și să-i ceri să te ducă în locul în care dorești, cu cine vrei. Condiția era să crezi cu toată inima. În copilărie, asta a ajutat-o pe Giuditta să fie alături de tatăl său, care nu era niciodată acasă.

”- Așa că, din noaptea aceea, în fiecare noapte mă duceam la fereastra camerei mele, atingeam cerul cu un deget și mă urcam pe o stea. Apoi îi spuneam să mă ducă la tata. Și stăteam cu el…”

Deosebit de interesantă mi s-a părut discuția de la un moment dat dintre Giuditta și Mercurio. Mercurio i-a spus Giudittei că cea mai simplă cale de a fi împreună este de a renunța la religia ei și de a deveni creștină. Giuditta a respins vehement ideea, întrucât pentru ea era echivalent cu a-și pierde un organ vital, a-și nega însăși esența, În schimb Mercurio era dispus oricând să se facă evreu, dacă astfel ar fi reușit să aibă un viitor împreună.

”- (…) Tu ești parte din ceva. Și știi de ce ai mâinile lor, ochii lor, buzele, părul… până și un defect în modul de a vorbi îți spune că ești parte din ei. Mercurio se opri o clipă. În schimb, eu n-am știut niciodată dacă am mâinile mamei sau ale tatălui meu. Poate din acest motiv nu înțeleg de ce a fi evreu sau creștin e așa important… Pentru că eu sunt al nimănui.”

Vă invit să descoperiți singuri în carte toate fațetele poveștii, precum și deznodământul încărcat de speranță ale acestui roman excepțional, încărcat de semnificații!

”Iar Giuditta se simți în siguranță.

Ridică ochii la cer și în noapte, își îndreptă degetul arătător spre steaua aceea pe care o știa încă de când era copil și spuse în șoaptă.

– Călăuzește-ne tu.”

Fata care a atins cerul de Luca di Fulvio poate fi comandată pe raobooks.com, cartepedia.ro, librarie.net

Recenzii și prezentări cărți Editura RAO

Recenzii și prezentări cărți istorice