Fata din turn de Katherine Arden, Editura Young Art – recenzie

Fata din turn

(The Girl in the Tower – 2018)

Katherine Arden

Editura Art

Colecția Young Art

Traducere din limba engleză de Oana Dușmănescu

Nr. de pagini: 480

An apariție: 2022

• Seria Winternight

1. Ursul și privighetoarea – The Bear and the Nightingale – 2017 – recenzie

2. Fata din turn – The Girl in the Tower – 2017

3. The Winter of the Witch – 2019 – recenzie

Forță feminină. Un fantasy memorabil

Cel de-al doilea roman al lui Arden continuă aventurile neinfricatei și nonconformistei Vasea, o tânăra născută în înzăpezită Rusie medievală, a cărei existența începe să fie populată de personajele poveștilor spuse la gură sobei. Alungată din satul ei natal pe motiv că ar fi vrăjitoare, Vasea se vede nevoită să-și ia viață în propriile mâini și să pornească în lume deghizată în băiat. Așa cum o avertizează misteriosul rege al iernii, Morozko, viață în sălbăticie pe timp de iarnă este plină de primejdii pe care nici cel mai puternic bărbat nu le-ar putea înfruntă singur, și totuși Vasea e hotărâtă: vrea să descopere lumea cu toate miracolele ei. Încercările prin care trece alături de Solovei, calul sau devotat, și vegheată din umbră de spiritul care o iubește, sunt într-adevăr demne de un erou de legendă, iar povestea lui Vasea este plină de suspans, creaturi înfricoșătoare, întorsături de situație și dramatism.

De doi ani, de când am citit uimitoarea carte „Ursul și privighetoarea”, scrisă de Katherine Arden, m-am tot interesat de apariția în limba română a continuării. Nu mică mi-a fost mirarea când, nu cu mult timp în urmă, răsfoind pe Libris în căutarea ediției în engleză a cărții am descoperit cu surprindere că iată, Fata din turn, mult așteptatul volum al doilea din această serie fantasy magnifică a apărut. Discret, foarte discret, prea discret. Oricum, nici vorbă să stau pe gânduri în ceea ce privește această lectură.

Katherine Arden posedă nu numai știința, dar aș îndrăzni să zic magia scrisului. Este una dintre acei scriitori care, odată ajunși pe tărâmul lor, te țin acolo cu forța de gravitație a stelelor neutronice. Așadar, continuă aventurile Vasilisei Petrovna, cea care poate vorbi cu vechile spirite domestice și sălbatice, care deja a trecut prin primejdii teribile care au culminat cu bătălia dintre cei doi frați nemuritori, Ursul și Morozko și care, rămasă fără tată, fără doică și fără niciun sprijin din partea oamenilor decide că trebuie să vadă lumea, să călătorească și să nu rămână prizoniera unui destin trasat pentru ea de către alții: fie nevastă, fie călugăriță. Vasea pornește deci, în miez de iarnă, împreună cu loialul ei armăsar fermecat, Solovei, și ia drumul pustietăților, visând însă la Moscova, la sora sa Olga și la o lume plină de minunății.

Morozko, demonul înghețului, zeul morții, o avertizează să rămână acasă, căci lumea e mult prea mare și plină de primejdii pentru o călătoare, dar neavând încotro, trebuie să accepte încăpățânarea Vasei și să o pregătească, atât cât poate, pentru a înfrunta această lume. Îmbrăcată ca un băiat, Vasea ajunge în preajma oamenilor mulți și străini, unde răutatea nu e cu nimic mai mică decât cea a ființelor malefice din sălbăticie. Pericolul pândește chiar din primul oraș unde pune piciorul, iar drumul îi este presărat de o priveliște dezolantă: sate arse de bandiți, care fură fetele și îi ucid sau rănesc fără milă pe ceilalți săteni. Toată lumea presupune că bandiții sunt tătari certați cu legea, întrucât între Marele Cneaz și conducerea de la Sarai este pe rol o înțelegere, cât timp acesta își plătește birul. Cine să fie însă acești siniștri bandiți și cum de ei nu lasă nicio urmă?

Deghizată în băiat, Vasea reușește să salveze trei fete din mâinile bandiților și e cât pe ce să piară în această încercare, dar le livrează vii și nevătămate celor din mănăstirea Lavra, unde însuși Marele Cneaz Dmitrii Ivanovici, vărul ei, a sosit să rezolve problema, însoțit de nimeni altul decât fratele fetei, Sașa, călugărul- războinic Aleksandr Peresvet, care o recunoaște de îndată.

Trecând drept Vasilii Petrovici, cucerește inimile tuturor cu vitejia sa și priceperea în șa, ajutată de măiestria lui Solovei. Din păcate însă, la Moscova o așteaptă primejdii nebănuite și o capcană în care Vasea intră fără să aibă prea multe de spus. Dorința ei de a sta o vreme în marele oraș și de a petrece timp cu Sașa, dar și cu Olga, prințesa de Serpuhov, sora sa cea mare pe care n-o mai văzuse din copilărie ajunge să-i pună pe toți în pericol, atunci când intervine în toate Kasian Lutovici, un cneaz roșcat, tânăr și frumos de care însă nu auzise nimeni înainte, care se face luntre și punte să se apropie de Dmitrii Ivanovici și să țeasă intrigi. Când la toate acestea se adaugă un trimis al Hanului care nu pare deloc ceea ce pretinde, și pe care Vasea crede că-l recunoaște din altă parte, este clar că lucrurile devin din ce în ce mai tensionate.

Ciortî – spiritele pe care Vasea le poate vedea și auzi de mică – dar și Morozko încearcă să o avertizeze. Puterea spiritelor domestice este însă din ce în ce mai diminuată în Moscova, unde oamenii nu mai cred în vechile pravile, iar cele sălbatice se țin departe de oraș.

De Sărbătoarea Soarelui însă aceste forțe prind curaj, dar Vasea se trezește într-un pericol teribil.

Tuturor fanilor fantasy-ului medieval le spun atâta lucru: trebuie să citiți această carte! Cum spune englezul, e un must read. Sunt convinsă că aceia care au citit deja primul volum nu mai au nevoie de nicio argumentare în plus, dar dacă nu ați început seria e musai să o faceți. Cele menționate de mine mai sus sunt doar niște fire epice redate foarte sumar, acțiunea cărții este mult mai consistentă.

Autoarea, așa cum vă spuneam, are o forță a scrierii aparte. Te transportă pe loc și fără drept de apel în lumea sa, unde călătorești alături de Vasea și de Solovei și treci prin toate aventurile ca și cum ai fi acolo, în atmosfera înghețată a Rusiei medievale, printre soldați, bandiți, cneji, preoți și călugări, prințese și sătence, dar și printre vechile spirite, mai mari sau mai mici, mai slabe sau mai puternice. Atmosfera este țesută magistral, așa cum rareori îi e dat cititorului să întâlnească și să se delecteze din plin. Se vede din fiecare pagină că autoarea Katherine Arden este pasionată de subiect și a făcut o muncă de documentare admirabilă. La final există un glosar cu termenii rusești folosiți în carte și diferite explicații utile, legate de folclor.

Katherine Arden dăruiește cititorului o experiență de lectură pe care nu o pot defini altfel decât intensă, ba chiar spectaculoasă.

Sub nicio formă nu pot înțelege lipsa marketingului în legătură cu apariția acestei cărți atât de bune. Eu pot numai să îndemn pe toți iubitorii genului, precum și pe aceia care încă nu l-au încercat, dar îndrăgesc folclorul și vechile legende, să citească această serie. Traducerea acestui volum mi s-a părut mai reușită decât în cazul primului, dar doritorii pot găsi pe libris.ro și varianta originală a poveștii.

„Vasea s-a trezit în dimineața luminoasă – cu mirosul rece de brad, mirosul fierbinte al focului și umbrele punctate de soare ale crengilor de sub molid. Era înfășurată în mantie și în așternuturi. O flacără frumos întreținută pocnea și dansa lângă ea. Vasea a stat nemișcată preț de câteva clipe, savurând această neobișnuită senzație de siguranță. Îi era cald – pentru prima oară în decurs de câteva săptămâni – și durerea îi dispăruse din gât și din încheieturi.

Apoi și-a reamintit de noaptea ce trecuse și s-a ridicat în capul oaselor.

Morozko stătea turcește de partea cealaltă a focului. Avea un cuțit și cioplea o pasăre din lemn.

Ea s-a ridicat, înțepenită, ușoară, slăbită și pustiită. Cât timp dormise? Simțea flacăra plăcută pe față.

– De ce cioplești obiecte de lemn, l-a întrebat ea, dacă poți face lucruri minunate din gheață doar cu mâinile tale?

El și-a ridicat privirea.

– Domnul fie cu tine, Vasilisa Petrovna, a zis el, cu ironie nemascată. Nu asta se spune dimineața? Cioplesc obiecte în lemn pentru că lucrurile făcute cu strădanie sunt mai autentice decât cele făcute prin dorință.

Ea a făcut o pauză, gândindu-se la asta.

– Tu mi-ai salvat viața? a întrebat ea domol. Din nou?

Tăcere de o clipă.

– Da, eu.

Nici măcar nu s-a oprit din cioplit.

– De ce?

Morozko a înclinat pasărea de lemn într-o parte și în alta.

– De ce nu?”

Cartea „Fata din turn” de Katherine Arden poate fi comandată de pe libris.ro

Recenzii și prezentări cărți fantasy

Recenzii și prezentări cărți Editura Art