Fata pe care el o știa de Tracey Garvis Graves, Editura Epica, Colecția EpicLove – recenzie

Fata pe care el o știa

(The Girl He Used to Know – 2019)

Tracey Garvis Graves

Editura Epica

Colecția EpicLove

An apariție: 2019

Nr. pagini: 304

Traducere: Raluca Furtună

Tracey Garvis Graves este o scriitoare americană de bestselleruri New York Times, Wall Street Journal și USA Today. Cartea sa de debut, ,,Pe insulă” (EpicLove, 2017), s-a regăsit multe săptămâni pe lista New York Times a celor mai bine vândute romane. Drepturile de traducere a volumului ,,Fata pe care el o știa” au fost vândute în douăsprezece țări.
Puteți obține mai multe informații despre autoare accesând: www.traceygarvisgraves.com

Annika este studentă în ultimul an la Litere. Neliniștită și tensionată în situațiile sociale, unde comportamentul majorității oamenilor i se pare de neînțeles, preferă să fie înconjurată de ordinea și disciplina cărților sau de singurătatea tăcută din timpul partidelor de șah.


Jonathan se înscrie în clubul de șah frecventat de Annika și pierde prima lui partidă - și inima - în fața timidei și stângacei și în același timp inteligentei și frumoasei tinere. Îi admiră abilitatea de a fi sinceră cu sine, cu bizarerii cu tot, și acceptă provocările pe care le implică o relație cu ea.

Jonathan și Annika scot la iveală ce e mai bun unul în celălalt, găsind în ei înșiși curajul și încrederea pentru a plănui un viitor împreună. Ceea ce urmează este o dragoste unică, dar plină de tandrețe, care rezistă tuturor încercărilor, mai puțin tragediei neprevăzute care îi silește să se separe, tăindu-le legăturile și lăsându-i să navigheze singuri prin viață.

După zece ani, soarta îi aduce din nou împreună. Ea duce viața pe care și-a dorit-o, ca bibliotecară. El lucrează în domeniul financiar, revenindu-și după un divorț și căutând un nou început. Atracția și sentimentele puternice pe care le împărtășeau odinioară se reaprind imediat, dar, dacă nu-și înfruntă anxietățile și temerile care i-au despărțit, ar putea rata a doua șansă de a-și uni destinele.

„Toată viaţa așteptasem să întâlnesc pe cineva alături de care să fiu eu însămi. Nicio clipă nu-mi trecuse prin minte că eu aș putea fi acea persoană pentru altcineva.”

„Atentă să mențină un echilibru de putere între abilitățile emoționale și cele intelectuale ale protagoniștilor, Graves scrie o poveste de iubire verosimilă, în care felul de a fi al Annikăi nu este subapreciat, ci zugrăvit pur și simplu ca fiind diferit. Când tragedia lovește, trăsăturile care o deosebesc de ceilalți devin puncte forte, îndemnând-o să preia controlul asupra propriei vieți.” – Kirkus

„Tracey Garvis Graves a construit o poveste nemaipomenită, cu un subiect rar abordat și cu personaje pe care le îndrăgești și care îți dorești să reușească.” – Colleen Hoover, autoare de bestselleruri New York Times

„Încă de la prima pagină, această carte încântătoare și plină de umor fin abundă în detalii emoționante.” – Tammara Webber, autoare de bestselleruri New York Times

M-a impresionat foarte mult cartea de debut a autoarei, Pe insulă, astfel că abia așteptam să descopăr această nouă carte, care mi-a fost oferită pentru recenzie de Libris.

Abordând o temă complet diferită față de cea din Pe insulă, Tracey Garvis Graves a reușit și de această dată să-mi atingă corzile sufletului.

Fata pe care el o știa este o carte foarte emoționantă și sensibilă, cu o eroină complet atipică.

Cartea are o construcție interesantă, alternând capitolele din perspectiva fiecăruia din cei doi eroi ai cărții, Annika și Jonathan, și pendulând acțiunea între prezent și trecut (în urmă cu zece ani).  

Annika este o fată dulce, sensibilă și foarte empatică. În plus, este și foarte inteligentă și are un corp superb. Ai zice că ar avea toate atuurile să strălucească în viață, însă exista o mică problemă: Annika era diferită de majoritatea oamenilor. Convențiile sociale păreau a fi o limbă străină pentru ea, Annika întâmpinând mari dificultăți în a relaționa cu alți oameni. Nu este greu să-ți dai seama că Annika suferea de o tulburare de spectru autist. Din păcate, oamenii pot deveni extrem de răi când văd pe cineva care iese din tipare și pe care nu-l înțeleg. 

Pe când Annika era în clasa a șaptea, părinții s-au văzut nevoiți să o retragă de la școală, întrucât mai multe colege o bătuseră și o umiliseră. După ce Annika absolvise cu brio școala în particular, se înscrisese la Facultatea de Litere. În primul an de facultate, existase un moment critic în care Annika fusese pe punctul de a abandona studiile, copleșită de imposibilitatea ei de a se integra în orice grup și văzând că cei din jur o priveau ca pe o ciudată. Din fericire, Janice, colega ei de cameră, o fată cu un suflet de aur, a sesizat la timp tulburarea sufletească a lui Annika și a îndrumat-o subtil către un club de șah, precum și către un centru de îngrijire a animalelor. Cele două activități i-au oferit lui Annika echilibrul de care avea nevoie.

Fiind foarte inocentă și având multă iubire de oferit, Annika a suferit o mare decepție la prima ei dragoste. Tânărul de care s-a îndrăgostit, coleg de facultate cu ea, departe de a-i împărtăși sentimentele, se amuza luând-o peste picior în fața altor persoane. Din fericire, Janice a intervenit la timp, înainte ca umilirea ei să atingă cote mult mai grave. Rănită sufletește și dându-și seama cât de naivă a fost și de cât de departe puteau ajunge lucrurile, Annika s-a închis și mai mult în sine și a devenit tot mai sceptică în relațiile cu sexul opus.

Însă, pe când Annika avea douăzeci și doi de ani și era în ultimul an de facultate, l-a cunoscut la clubul de șah pe Jonathan, un tânăr de aceeași vârstă cu ea, student la administrarea afacerilor. Între cei doi a fost o compatibilitate deplină încă de la prima întâlnire. Jonathan nu a privit-o nicio clipă ca pe o ciudată pe Annika, ci a fost fascinat de felul ei sincer și direct de a fi, simțindu-se mereu în largul lui în preajma ei.

Totuși, ceva grav se întâmplase la un moment dat, întrucât cei doi se despărțiseră, întâlnindu-se întâmplător după zece ani, după cum aflăm încă din primul capitol al cărții.

Întreaga poveste o aflăm încetul cu încetul, adunând mici piese de puzzle din fiecare capitol.

În cei zece ani de când se despărțiseră, Annika luptase din greu să o lase în urmă pe fata care fusese și să devină altcineva – o femeie puternică și independentă, capabilă să interpreteze corect și să facă față oricărei situații. Pentru aceasta mergea regulat la o terapeută și învățase, ca pe o biblie, învățăturile din cartea lui Eleanor Roosevelt, cum ar fi: ”Fă în fiecare zi un lucru de care ți-e frică”, ”Fă ceea ce simți că e bine, pentru că oricum o să fii criticat.”

Simțindu-se încrezătoare în noul ei fel de a fi, în momentul în care l-a reîntâlnit pe Jonathan, ea a făcut primul pas, contrar a ceea ce ar fi făcut cândva, invitându-l la o întâlnire.

Încă rănit de ceea ce se întâmplase în trecut, Jonathan a pendulat puțin între a accepta sau a respinge invitația. Nimeni în afară de Annika nu îl iubise atât de total și necondiționat. Însă tot ea îi frânsese inima, fără a-i explica prea bine de ce acționase cândva într-un anume fel. La puțin timp după despărțirea de Annika, Jonathan se căsătorise cu o femeie total opusă ca fel de a fi față de Annika, alături de care fusese însă nefericit și divorțase.

Totuși, sentimentele pe care Jonathan le avusese față de Annika fuseseră mult prea puternice pentru a dispărea, astfel că Jonathan nu a putut rezista tentației de a merge la întâlnire. Odată pasul făcut, relația dintre ei a continuat absolut firesc, de parcă nu trecuseră zece ani peste ei, amândoi resimțind imediat incredibila conexiune sufletească dintre ei.

Jonathan a fost de-a dreptul impresionat de eforturile lui Annika de a se adapta social, observând că ea reușise acest lucru observând cu atenție și imitând comportamentul celorlalți, chiar dacă nu îl înțelegea în întregime.

Adevărata ei fire mocnea însă adânc în interiorul ei și nu a fost nevoie decât de o mică scânteie pentru a ieși la suprafață, făcând din nou o gafă monumentală. Annika, învinsă, era pe punctul de a se retrage din nou din relația lor, convinsă că, prin felul ei de a fi, l-ar mai fi pus și altădată pe Jonathan în situații penibile. Însă, surpriză! Jonathan nu dorea pe nimeni altcineva, ci pe Annika – ”fata pe care el o știa” și de care se îndrăgostise nebunește cândva și încă o iubea la fel de mult. Dialogul lor m-a emoționat și m-a înduioșat foarte mult…

”- Voiam să-ți arăt că m-am schimbat, că nu mai sunt aceeași persoană ca în facultate.

Are tonul unui om învins.

– Ei bine, ghici ce? Nu te-ai schimbat chiar așa de mult. Ești aceeași fată de care m-am îndrăgostit la douăzeci și doi de ani. Și am o veste pentru tine: îmi place fata aia, mi-a plăcut dintotdeauna și n-am spus niciodată că vreau să se schimbe.”

Totuși, pentru ca relația lor să aibă o șansă, Jonathan și-a dat seama că Annika trebuia să fie convinsă de adevărul spuselor sale. Pentru aceasta, a lăsat garda jos și i-a mărturisit că, în momentul în care o cunoscuse pentru prima dată pe Annika, traversa o perioadă dificilă, în care își pierduse încrederea în el însuși. Relația cu Annika acționase ca un balsam asupra sufletului lui, făcându-l să devină mai puternic și sigur pe el. 

”- Cum îți poți dori să ai o relație cu un om ca mine? Cum de te-ai îndrăgostit de cineva care se comportă așa cum mă port eu?

– E mai ușor decât crezi.

Pufnește sarcastic, ca și când nu mă crede.

Annika mi-a împărtășit multe din adevărurile ei dureroase. Poate că a venit vremea să-i destăinui și eu câteva de-ale mele.

– Când sunt lângă tine, am o părere mai bună despre mine însumi.”

După ce am trecut de jumătatea cărții am bănuit cam ce se întâmplase în trecut și citeam liniștită, anticipând momentul dezvăluirii tuturor secretelor, care să înlăture ultimul voal din relația lor.

Însă, după ce am aflat misterul din trecut și totul a fost lămurit între Annika și Jonathan, pe măsură ce mă apropiam de final, am observat o dată și o locație unde Jonathan urma să participe la o ședință de lucru și mi-a stat inima în loc.

New York, 11 septembrie 2001… O dată neagră pe care omenirea nu o va uita prea curând. Efectiv am citit finalul, de un mare dramatism, cu sufletul la gură, sperând ca destinul să nu fi fost prea crud cu cei doi îndrăgostiți. 

În situații limită, dragostea îți poate da puteri nebănuite, făcându-te să îți depășești toate limitele.

”Clipește confuz.

– Pentru o clipă, mi s-a părut c-ai zis că ai șofat.

– Ai auzit bine. Aveai nevoie de mine, Jonathan, așa că am venit.”

”- Mă uluiești, îmi zice el.

Cred că a spus-o de douăzeci de ori până acum, dar de fiecare dată când aud asta, zâmbesc.”

O carte caldă, luminoasă și sensibilă, pe care o recomand cu drag! 

”Ne sărutăm o vreme (…). Sunt sărutări lente, pasionale, mai grăitoare decât orice cuvinte și mă fac să mă simt iubită, prețuită.”

Cartea Fata pe care el o știa de Tracey Garvis Graves poate fi comandată pe libris.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Epica

Recenzii și prezentări cărți emoționante