Femei celebre din Romania – Elisa Leonida Zamfirescu

Elisa Leonida Zamfirescu – o femeie în lumea bărbaților

E seară şi nepotul meu speculează  din nou:

-Dana, citeşte-mi povestea !

-Iarăşi, ţi-am mai citit-o de câteva ori, nu vrei alta?

Fără să-mi mai dea timp de replică, se repede în braţele mele cu cartea de poveşti  la pagină deja  cunoscută. Dictator de mic!

Resemnată, încep să citesc. Un zgâmboi de 4 ani, cu părul blond cârlionţat (ce mai Casanova o să fie când o creşte mai mare!) şi ochii curioşi , mă ascultă atent şi din când în când îşi mişcă buzele, căci ştie povestea pe dinafară. Fără să vreau gândul îmi zboară  către  cartea copilărie mele cu dragoni roşii pe copertă – ”Din basmele popoarelor lumii”  şi la poveştile  din război spuse de bunicul meu.

Mă întorc şi mă uit la el, a închis ochii şi închid şi eu cartea. Cum aş putea să-l condamn, tuturor ne plac poveştile, fie copii sau adulţi.

În seara asta am venit cu o poveste pentru oameni maturi. Nu va fi un lovestory, ci un mentoring story (o poveste ce inspiră), atunci, ca şi acum. Începe ca orice poveste cu:

A fost odată că niciodată, într-un oraş de la malul Dunării, pe numele lui Galaţi, o fată, Elisa, care  s-a născut  într-o famile cu 11 fraţi. Părinţii ei erau oameni iubitori, intelectuali, ce şi-au crescut copii cu afecţiune şi dragoste de carte. Toţi au urmat şcoli superioare şi 3 dintre ei s-au făcut recunoscuţi în ţară şi în afara ei: sculptorul Gheorghe Leonida, cel care a sculptat capul celebrei statui a lui Isus din Rio de Janeiro, Dimitrie Leonida, fratele ei mai mare, inginer electronist – creatorul Muzeului Tehnic din Bucureşti şi sora ei Adela, un medic oftalmolog renumit, şefa Spitalului  Vatra Luminoasă, devenită chirurgul familie regale a României.

STUDII

Şcoala primară o va face în oraşul natal. Cursurile liceale le va începe la Școla de fete  şi le va absolvi la liceul Mihai Viteazul – secţia real. Odată terminat liceul, Elisa dă piept perntru prima oară cu misoginismul epocii (la începutul  secolului trecut, femeia era văzută ca un ,,funcţionar casnic”, care trebuie să spele, calce şi să aibă grijă de copii şi soţ ), într-un cuvânt mama iubitoare şi soţie devotată. Dar ce se întâmplă când ştii că poţi şi-ţi doreşti mai mult/altceva? Tânăra absolventă a încercat să se înscrie la Şcoala de drumuri şi poduri (Politehnica de azi), dar a fost respisă, singurul criteriu fiind legat de faptul că era femeie.

Dar pentru Elisa ingineria nu era un moft  şi nu a cedat. Dornică să-şi împlinească visul, a plecat în Germania, la Berlin. Şi iat-o ajunsă în 1909, la 22 de ani, în altă ţară, fără spriin, cu speranţa că măcar aici să reuşească. La înscrierea la Academia Tehnică Regală, aceeaşi problema, însuşi decanul a fost cel care i-a explicat că, în opinia sa,  ”chemarea” femeii este pentru: ”bucătărie, biserica şi copii”. Un ”avangardist”, nu-i aşa! Ce speranţe putea să tragă  după o asemenea replică? Totuşi, la rugăminţile  tinerei, îi permite accesul la studii şi Elisa Leonida devine prima studentă a prestigioasei instituţii de învăţământ. În facultate a fost o elevă silitoare, serioasă, prezentă permanent la cursuri şi activă la orele de laborator. Dar credeţi că a fost de ajuns? Colegii ei nu au primit-o la Balul Bobocilor, iar profesorii au avut prejudecăţi. Unii o ocoleau, alţii pur şi simplu strigau în timpul orei: ”la bucătărie, acolo-i locul femeilor, nu la Politehnică!”, alții o ignorau. Cu multă răbdare şi trudă, Elisa a reuşit să transforme ostilitatea profesorilor şi atitudinea discrimatorie a acestora în admiraţie, astfel încât la înmânarea diplomei, acelaşi decan care la înscriere o subapreciase, o va recunoaşte  drept ”cea mai silitoare dintre silitori”.  În 1912 va absolvi cu calificativul ”bine”, devenind PRIMA FEMEIE INGINER DIN LUME – cu specialitatea chimie.

Absolvirea nu avea cum să treacă neobservată, şi presa vremii avea să consemneze: ”O compatrioată a noastră, D-ra Elisa Leonida, în loc să studieze litere, medicină, sau, şi mai rău, dreptul, a studiat ingineria la Berlin.” ( în opinia mea ar fi trebuit să mai exerseze  complimentele !!)

O fire pragmatică ar fi ales una din ofertele ce veniseră odată cu absolvirea facultăţii, inclusiv cea de la BASF (complex chimic), dar Elisa a ales să se întoarcă în ţară. A vrut  să revină şi să pună în aplicare cunoştinţele căpătate cu atâta trudă. Întoarcerea acasă a fost şi ocazia unei ,,colecţii de refuzuri „. În ciuda calificării înalte, cu greu îşi găseşte de lucru laboratorul  Institutului  Geologic din Bucureşti. Nu a activat mult, căci a venit războiul.

Plecarea pe front şi munca de voluntariat pentru Crucea Roşie va fi ocazia de a-şi ajuta semenii, dar şi de a-şi cunoaşte soţul. Dacă pentru munca depusă pe front, unde ajuns  să conducă un spital de campanie, va fi decorată intern şi internaţional, pe plan personal adevărata reuşită va fi căsătoria în 1918 cu inginerul  Constantin Zamfirescu, la nunta ei participând şi Regina Maria. Cu soţul ei va avea două fete şi o căsătorie fericită.

Misiunea Elisei

Încheierea războiului va coincide cu întoarcerea la Institutul Geologic, în 1920. De aici va începe adevărată misiune a Elisei. Într-o Europă postbelică şi într-o ţară preponderent agricolă, era nevoie mai mult că niciodată de resurse. Acesta va fi meritul tinerei chimiste: va elabora  metode originale, va introduce tehnici noi de laborator şi va efectua  studii  importante, toate pentru cunoaşterea bogăţiei subsolului ţării. În acest scop a realizat numeroase analize gelogice, una dintre  cele mai cunoscute fiind Analiza apei potabile, dar şi a diverselor resurse ale subsolului: cărbune, petrol, şisturi bituminoase, gaze, realizând mai bine de 85 000 de buletine de analize, publicate mai apoi în revista de specialitate a Institului Goeologic, ”Studii de economie”. Activitatea de laborator  a fost completată de numeroase studii de teren, în vederea identificării şi analizei  unor bogaţii subterane: cărbune, crom, bauxită, cupru.., unora dedicându-le monografii: „Contribuţii la studiul bauxitelor”, etc. Toate vor avea un rol important în dezvoltarea industriei de profil dar şi la propulsarea economiei naţionale. Participarea la congrese internaţionale  va spori faima ştiinţei româneşti, prin participarea acesteia cu lucrări  originale.

Dar Elisa nu s-a mărginit la studiul tehnic, a dorit să împărtăşească celorlalţi cunoştinţele sale. ŞI dacă în laborator era cunoscută ca un om generos ce-şi sfătuia mai tinerii colegi, mai târziu a luat  în serios şi activitatea didactică, fiind până în 1963  profesor  de fizică şi chimie la Şcoală de fete Pitar Moş  şi la Şcoala de electricieni şi mecanici. A dat atenţie perfecţionării personalului, susţinând  cursuri şi dând îndrumări zilnice colaboratorilor.

 O femeie aproape de perfecţiune

Savant, mama, soţie, profesor, mentor, ce mai lipsea? O implicare în activitatea diplomatică. Elisa a fost prima femeie membră AGIR (Asociatia Inginerilor Români), dar şi membră a Asociaţiei internaţionale a Femeilor Universitare, unde a făcut cunoscută activitatea ștințifică a femeilor din România. A fost una dintre personalităţile cunoscute care au luat poziţie vis- a- vis de cursa înarmării, protestând în faţa Comisiei de Dezarmare. De-a lungul vieţii a fost prezenţa susţinută în presa vremii interne şi internaţionale.

Câteva  menţiuni

Vârsta de pensionare a prins-o pe Elisa în activitate şi, deşi avea dreptul la cumul de pensie şi salariu, a renunţat la pensie. Astfel, din 1948 a început reformarea Laboratorului de analize,care de la câţiva chimisti a ajuns să se extindă la 12 laboratoratoare performante. Prezenţă dedicată meseriei sale, putea să fie văzută adeseori la lucru în laborator până la orele 9 seara, conştientă de misiunea sa.

Acesta flacăra va arde până la vârstă de 86 de ani, când se va stinge la Bucureşti, lăsând o importantă moştenire generaţiilor viitoare. În memoria ei se va acorda, unor personalităţi feminine, PREMIUL ELISA ZAMFIRESCU – ,,pentru  merite deosebite în domeniul ştiinţei şi tehnicii ” Mai târziu, peste ani, în 1993, o stradă din sectorul 1 îi va purta numele.

PS: nu sunt o adeptă a studiilor motivaţionale (deşi văd zilnic în librării cărţi care te îndeamna să fii mai conştient, mai sigur pe tine…mai orice), dar cred în OAMENI. Ca mai toţi, am trecut prin viaţă (nu de puţine ori), prin momente în care am crezut că n-o să izbândesc. Dar am avut încredere în mine şi de multe ori sprijin alături. Dar ce te faci când eşti singur tu cu tine şi pustiu în jur? Ştiu şi cred că nu e o ruşine să cauţi modele sau sprijin în Oameni care au fost. Elisa e o pildă, a reuşit  în ciuda şi împotriva multora, deşi nu i s-au dat şanse de reuşită. Dacă e a putut, de ce să nu poţi şi tu? Elisa e un Mentoring story, un om (femeie întâmplător) care a reuşit să inspire generaţia sa, şi poate generaţiile viitoare. Mulţumim Elisa!

Citiţi şi: Femei celebre din România – Sofia Ionescu

Citiţi şi: Femei celebre din România – Haricleea Darclee

Citiţi şi: Femei celebre din România – Maria Tănase

Citiţi şi: Femei celebre din România – Elena Văcărescu