Delicatese Literare
Recenzii

Femeia în alb de Wilkie Collins, Editura Orizonturi – recenzie

IFemeia în alb

(The Woman in White – 1860)

Wilkie Collins

Editura Orizonturi

An apariție: 2022

Traducere: Irina Negrea

Nr. pagini: 640

Wilkie Collins (1824-1889) ocupă un loc aparte în istoria literaturii universale, fiind considerat, alături de Edgar Allan Poe, creator al primelor romane polițiste.

Femeia în alb, publicată într-un trecut relativ îndepărtat, continuă şi în zilele noastre să se bucure de acelaşi imens interes din partea cititorilor.

O carte plină de scene palpitante, cu eroi de neuitat, a cărei acțiune îl poartă pe cititor înapoi în timp, în perioada romantismului pierdut.

Parcurgând-o, veți afla cât de mult poate fi pusă la încercare răbdarea unei femei și ce lucruri extraordinare poate realize tenacitatea unui bărbat.

Femeia în alb de Wilkie Collins m-a purtat în trecut, cu peste douăzeci de ani în urmă, jucându-se cu mintea și inima mea într-un mod brutal și suav deopotrivă. De ce? Pentru că eram sigură că am citit-o, dar – spre rușinea mea –  nu reușeam să îmi aduc aminte intriga și deznodământul poveștii. Din fericire, cu fiecare filă citită îmi revenea și memoria, reușind să îmi conturez, în cele din urmă, o imagine de ansamblu a întregii narațiuni 😉. Credeți că acest lucru a diminuat din plăcerea lecturii? În niciun caz! Ba, mai mult, am savurat din plin fiecare clipă în compania cărții, sufletul meu radiind de fericire. Romanul, reeditat în anul 2022 de către Editura Orizonturi, este senzațional și îl recomand, fără ezitare, tuturor cititorilor.

Povestea este scrisă într-o manieră deosebită, plină de expresivitate, autorul reușind să dozeze foarte bine, în cele peste șase sute de pagini, suspansul, misterul, apăsarea, răsturnările de situație, cu iubirea, gingășia și căldura sufletească, ingrediente de succes pentru orice creație literară. Autorul atinge tipologii umane variate datorită galeriei de personaje, principale și secundare, fascinant creionate și, nu în ultimul rând, îmbină, într-un mod simplu și intens deopotrivă, textul narativ cu cel descriptiv, fără a lăsa loc de plictiseală, ducând astfel acțiunea la un alt nivel.

Povestea, întunecată, dar fermecătoare, a reușit să impresioneze cititorii de pretutindeni, de la apariție, acum o sută șaizeci și doi de ani, și până în zilele noastre. Nu este de mirare că Wilkie Collins – prieten și colaborator al lui Charles Dickens – a fost numit precursor al romanului polițist, Femeia în alb  fiind o dovadă în acest sens. Aceasta a fost considerată, la vremea respectivă, o ficțiune polițistă tocmai datorită eroului său, Walter Hartright, care folosește câteva tehnici de investigație specifice detectivilor de mai târziu.

Însuși autorul spune, în introducere, că: ,,povestea prezentată aici va fi istorisită de către mai multe condeie, la fel cum și povestea unui delict este relatată, în instanță, de către mai mulți martori – cu același obiectiv, în ambele cazuri, de a înfățișa adevărul sub forma lui cea mai directă și mai inteligibilă, si cu scopul de a evoca desfășurarea unei întregi serii de întâmplări, punându-i pe cei care au fost cel mai strâns legați de ele, în fiecare etapă succesivă, să își povestească pățaniile, cuvânt cu cuvânt”.

Acțiunea se petrece în nordul Angliei, din epoca victoriană a anilor 1849-1850, iar narațiunea este relatată la persoana I, prin voci multiple, atât personaje principale, cât și secundare, fiecare voce reușind să o completeze pe cealaltă, sub forma unor destăinuiri, memorii sau însemnări zilnice. În ciuda acestui aspect, cititorul nu are timp să se plictisească, acțiunea, când lentă, când antrenantă, reușind să mențină interesul acestuia la un nivel înalt.

Încă de la început, facem cunoștință cu Walter Hartright, un tânăr de douăzeci și opt de ani, care reușește, prin intermediul bunului său prieten, Pesca, un refugiat politic din Italia, să obțină un post de profesor în Cumberland, pe domeniul lui Frederik Fairlie – Limmeridge House – , unde va preda desenul celor două nepoate ale acestuia, Laura Fairlie și Marian Halcombe, surori vitrege.

Cu o seară înainte de a pleca din Londra spre Cumberland, Walter are parte de o întâlnire stranie cu o femeie îmbrăcată complet în alb, ce părea a fugi de ceva sau cineva. Deși nu știe cine este și de unde vine, Walter o ajută, chiar dacă o simte reticentă și ușor dezorientată.

A doua zi pleacă spre Limmeridge House pentru a-si lua postul în primire și a face cunoștință cu elevele sale, Marian și Laura. Prima dată o întâlnește pe Marian, care reușește să îl impresioneze prin inteligență și vivacitate, dar și prin postură, una simplă care denotă însă multă personalitate. În schimb, Laura îl încântă și îl șochează deopotrivă. De ce? Aceasta seamănă izbitor cu femeia în alb întâlnită la Londra! Intrigat, Walter îi povestește lui Marian despre tânăra misterioasă și asemănarea acesteia cu sora sa, motiv pentru care Marian încearcă să găsească răspunsuri în arhiva familiei. Astfel, descoperă că femeia în alb se numește Anne Catherick și că aceasta a trăit, o scurtă perioadă de timp, pe când avea unsprezece ani, în Cumberland.

Între timp, între Walter și Laura iau naștere sentimente puternice, iubire ce este sortită însă eșecului, încă de la început. Laura este logodită cu Sir Percival Glyde căruia îi fusese promisă de tatăl său pe patul morții. Înainte de a se căsători, Laura recunoaște în fața lui Sir Percival că este îndrăgostită de un alt bărbat și niciodată nu i se va putea dărui complet, chiar dacă îi va fi o soție devotată. Ceea ce nimeni nu bănuiește este că Sir Percival dorește căsătoria cu Laura din motive financiare, aceasta urmând să moștenească, la douăzeci și unu de ani, o avere impresionantă. Pentru a putea intra în posesia banilor fără să apeleze la soția sa, Sir Percival pune la cale un plan mișelesc, ajutat și de bunul său prieten, contele Fosco, un bărbat ascuns, alunecos, dar cu un comportament ireproșabil în societate și, mai ales, față de doamne. Ironic, acesta este căsătorit cu mătușa Laurei, dar se îndrăgostește de Marian, cea care va reuși să îl distrugă prin tăcerea și ura sa deopotrivă.

Destinele acestor personaje, dar și ale altora, se vor intersecta, într-un mod dramatic și tulburător, cu cel al Annei Catherick. Aceasta îl cunoaște pe Sir Percival, știe ce urmărește acesta, de aceea luptă să o salveze pe Laura din temnița unei căsătorii fără suflu, chiar și cu prețul propriei vieți, ca o ultimă datorie față de mama acesteia.

Cine este Anne Catherick? Care este misterul din spatele numelui său? Ce legătură este între ea, Laura Fairlie și Sir Percival? Va reuși Anne să o salveze pe Laura? Sau moartea va reuși să frângă vieți nevinovate așternând tăcerea? Care este destinul lui Walter?

Femeia în alb de Wilkie Collins este un roman despre dragoste și ură, viață și moarte, despre familie, prietenie, loialitate și trădare, despre justiția umană, dar și cea divină; este un roman în care iubirea pulsează printre lacrimi și tristețe, în care pasiunea iese la suprafață cu febrilitate, îmbrăcată totuși în tăcere, simplitate. Un roman ce trebuie savurat lent, în liniște, pentru a înțelege și a simți măiestria artistică a acestui scriitor clasic, din păcate, mai puțin cunoscut.

,,În fața mea se afla domnișoara Fairlie, o siluetă albă, singură sub razele lunii; prin ținută, prin felul cum își ținea capul, prin culoarea tenului, prin ovalul feței, era leită, de la acea distanță și în împrejurările date, cu femeia în alb! Îndoiala care mă frământase ore în șir s-a preschimbat fulgerător în convingere. Acel ,,ceva care lipsea”  însemnase în realitate că observasem de atunci asemănarea de rău augur dintre fugara de la ospiciu și eleva mea de la Limmeridge House.”

,,La școala necruțătoare a dușmanilor și a primejdiilor, voința mea a învățat să fie puternică, inima mea dârză, mintea clară. Plecasem încercând să fug de propriu-mi viitor. M-am întors decis să-l înfrunt bărbătește.”

9 Comments

  • Doina

    Felicitari pentru prezentare si pentru ca ai adus in discutie aceasta carte minunata !
    In adolescenta mea piata cartilor nu era atat de ofertanta ca acum. Cand imi placea o carte o reciteam din timp in timp. Obiceiul il mai pastrez, mai rar, e adevarat, fiind obsedata de gandul ca nu reusesc sa citesc toate cartile pe care le doresc.
    Este o poveste frumoasa scrisa cu maiestrie, sensibilitate si nu se poate sa nu placa.
    Tin minte si ecranizarea cartii, bineinteles un serial englezesc.

    • MIRELA BARBALATA

      Intr-adevar, in trecut, piata de carte nu era atat de dezvoltata. De aceea, poate, si placerea lecturii era mult mai mare.
      Da, este un roman senzational, pe care si eu il recomand tuturor. Nu are cum sa nu placa!
      Multumesc pentru vizita si frumoasele cuvinte! Lecturi minunate!

  • Tyna

    Minunată recenzie! ❤️ Mi-am adus aminte cu multă plăcere de această carte deosebit de frumoasă, pe care am savurat-o în urmă cu mulți ani. Cred că o să o recitesc și eu!

  • anasylvi

    Nu imi amintesc sa fi citit acest roman, insa ma bucur ca se reediteaza si astfel de carti mai vechi, care au ajuns la inimile cititorilor. O recenzie fermecatoare si convingatoare, felicitari!

  • Oli

    Foarte frumoasă recenzie, felicitări Mirela și mulțumesc pentru că mi-ai adus aminte de această minunată carte, chiar mi-e dor s-o recitesc!

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *