Femeile Weyward de Emilia Hart, Editura Bookzone – recenzie

Romanul de debut al Emiliei Hart combină extraordinar ficțiunea istorică cu feminismul modern, amintindu-le femeilor de pretutindeni câtă magie pot ascunde în inimile lor aparent fragile, dar puternice în esență.

Un debut cu totul unic, care pune într-o lumina plină de speranță femeile și experiențele lor. Mi-a plăcut enorm! – Gillian McAllister, autorul bestsellerului În locul nepotrivit, la timpul nepotrivit

Atrăgător și chinuitor. Un amestec fascinant între ficțiunea istorică și feminismul modern. – Kirkus

Printre bâzâit de insecte și magie neagră, această carte și-a înfipt ghearele în mine și nu a vrut să-mi dea drumul. Un debut uimitor, cu o scriere fină ca aripa unei libelule. Cu Weyward, Emilia Hart își face debutul pe scena literară cu un urlet de furie feministă. – Lizzie Pook, autoarea cărții ”Moonlight and the Pearl’s Daughter”

Frumoasă și vie, vocea autoarei Emilia Hart este originală, blândă și în același timp feroce. Un debut îndrăzneț și fermecător, care te învață că puterea și magia se află deja în tine și așteaptă să le îmbrățișezi atunci când te simți pregătit. – Sarah Addison Allen, autoarea cărții ”Grădina fermecată”

O poveste generațională despre rezistență feminină. – The Guardian

Romanul de debut al Emiliei Hart, Femeile Weyward, ne poartă într-o călătorie prin timp alături de trei femei și conexiunea lor profundă cu lumea naturală și între ele, trei femei care ne vorbesc despre putere, curaj și redescoperirea sinelui într-o lume a bărbaților și a secretelor întunecate.

O poveste gotică, misterioasă și atmosferică, plină de simboluri, o carte care m-a acaparat de la prima până la ultima pagină. Mi-a părut rău când s-a terminat, voiam să mai rămân acolo, în compania celor trei doamne curajoase din epoci diferite, unite între ele prin darul și magia ce le curgea prin sânge, prin legătura profundă pe care o aveau cu natura și micile ei viețuitoare. O poveste a femeilor puternice, neconvenționale, care își descoperă puterea, ducând aceleași bătălii vechi de când lumea, dar în feluri diferite, împotriva abuzurilor din partea bărbaților. Trei povești la fel de convingătoare care se desfășoară și se întrepătrund perfect.

Un foarte promițător roman de debut, scris cu multă sensibilitate într-un stil simplu, clar și elegant. Îmi plac temele cărții, trasate în tușe clare, pline de viață și culoare, un amestec fascinant între ficțiunea istorică și feminismul modern, ”ancorat” în câteva elemente irezistibile: mai multe planuri temporale, personaje feminine puternice, secrete de familie adânc îngropate, o căsuță veche, retrasă, în mediul rural. Ascunzători, cheițe și jurnale ascunse. Suspans bine gradat, tensiune densă și o atmosferă parcă prevestitoare. Emilia Hart m-a fermecat cu felul în care a surprins magia lumii naturale, modul în care aceasta ocrotește, susține și dă viață. Puterea vindecătoare a naturii. Ceea ce mi s-a părut de asemenea fascinant a fost capacitatea autoarei de a reda imagini, sunete și mirosuri. Parcă eram eu însămi acolo, în mijlocul naturii, pe deplin conectată cu aceasta.

De multe ori, poveștile cu planuri temporale multiple pot fi prea încâlcite, obositor de urmărit și inegale din punct de vedere al felului în care diferitele fire narative captivează atenția cititorului. Însă nu este cazul aici, cele trei fire se împletesc perfect, toate cele trei personaje și poveștile lor sunt la fel de interesante și convingătoare! Mai mult, caracterizarea personajelor, felul lor de a fi și alegerile făcute de acestea sunt perfect adecvate pentru timpul, locul și contextul istoric în care e plasat fiecare.

Să facem așadar cunoștință cu femeile din familia Ayres-Weyward: Altha, în 1619, Violet, în 1942 și Kate în zilele noastre, în 2019.

În 2019, Kate, în vârstă de douăzeci și nouă de ani, însărcinată fiind, fuge din Londra pentru a scăpa de partenerul ei violent, Simon, după ce ani de zile fusese victima unei relații abuzive, și se refugiază la Weyward Cottage, în Cumbria, o proprietate ce-i fusese lăsată moștenire de răposata ei mătușă, Violet, din fericire fără ca Simon să știe. Făcând o paranteză, autoarea Emilia Hart însăși s-a retras aici în 2020, pe perioada pandemiei, fiind vrăjită de frumusețea peisajelor și de istoria și atmosfera locului. Așa a luat naștere cartea de față. Revenind la Kate, curiozitatea ei față de această căsuță parcă pitită în ierburi, înconjurată de pădure, o determină să cerceteze istoria familiei. Pe măsură ce află mai multe despre moștenirea ei incredibilă și despre femeile Weyward, Kate începe un eliberator proces de vindecare și de descoperire de sine. Începe să se vadă într-o lumină nouă și realizează că deține puterea de a prelua controlul asupra propriei vieți, la fel ca femeile dinaintea ei. Simbolismul cabanei Weyward și modul în care aceasta continuă să fie un refugiu sigur și o sursă de forță pentru femeile Weyward de-a lungul timpului este deosebit de semnificativ.

În 1942, Violet, în vârstă de șaisprezece ani, duce o viață sufocantă în casa ei din Orton Hall, unde locuiește cu un tată care o persecută și cu fratele ei mai mic, Graham, de care cândva fusese foarte apropiată, dar un episod straniu făcuse ca în relația dintre cei doi frați să apară o ruptură. Violet nu știe prea multe despre răposata ei mamă, cu excepția a ceea ce aude în conversațiile șoptite dintre personalul casei. Însă ceea ce aude o tulbură profund. Tânăra fată visează să studieze animalele și să călătorească. Dar o întorsătură nefericită a evenimentelor, după ce la conac sosește în vizită un verișor atrăgător, la prima vedere, face ca fata să fie alungată din propria casă, trimisă să locuiască într-o căsuță părăsită din sat, o căsuță care a aparținut cândva mamei ei, Weyward Cottage.

În 1619, Altha, în vârstă de douăzeci și unu de ani, o vindecătoare cu o legătură profundă cu natura, la fel ca răposata ei mamă, este acuzată și judecată pentru moartea violentă a unui bărbat din satul ei. Acuzată de vrăjitorie și închisă într-o celulă întunecată, ea așteaptă verdictul care îi va pecetlui soarta. Dacă aș fi citit o carte întreagă despre Altha, nu mi-ar fi părut rău. Fiind povestea cea mai îndepărtată în timp, pe vremea întunecată a vânătoarei de vrăjitoare, este pe undeva cea mai fascinantă dintre toate trei.

Urmărim cele trei povești în capitole alternative. În ciuda faptului că au trăit secole separate, fiecare dintre aceste femei a trebuit să îndure nedreptăți strigătoare la cer. Deși toate personajele feminine ale cărții suferă din pricina bărbaților, autoarea nu se axează pe răzbunare, deși aceasta vine de fiecare dată ca o justiție divină, ci pune accent pe descoperirea de sine, pe puterea acestor femei, pe forța lor, alimentată din conexiunea lor profundă cu natura.

Femeile Weyward este o poveste plină de simboluri, despre familie, moștenire și curaj, despre puterea de a-ți lua soarta în propriile mâini, despre alegerea de a nu fii victimă.

Combinând elemente de ficțiune pentru femei, ficțiune istorică și realism magic, Emilia Hart împletește cu măiestrie trei fire narative diferite, trei voci feminine puternice, într-o poveste cuceritoare. Am apreciat de asemenea superba copertă a cărții, foarte inspirată și sugestivă, ea însăși o invitație în sine de a păși în poveste.

Timpul petrecut alături de aceste doamne – femeile Weyward – a fost pur și simplu magic.

O carte pe care o recomand călduros tuturor cititoarelor!

1619

De zece zile mă întemnițaseră acolo. Zece zile în care doar mirosul greu al cărnii mele îmi ținuse de urât. Nici măcar un şobolan nu mă onorase cu prezența lui. Nimic să-l ispitească nu era; nu-mi aduseseră nimic de mâncare. Doar bere.

Paşi. Apoi, răsucirea metalului pe metal, când au tras zăvorul. Lumina îmi vătămă ochii. Pentru o clipă, bărbații din pragul uşii şi-au pâlpâit torțele de parcă nu erau de pe lumea asta şi veniseră să mă poarte departe de ea.

Soldații procurorului.

Sosiseră să mă ducă la judecată.

Recenzii și prezentări cărți Editura Bookzone

Recenzii și prezentări cărți cu mister