Fericiți pentru totdeauna? de Taylor Jenkins Reid, Editura Leda Edge – recenzie

FERICIȚI PENTRU TOTDEAUNA?

(After I Do)

Taylor Jenkins Reid

Editura Leda Edge

Traducere: Alexandra Limoncu

352 pagini

Autoarea a mai scris bestsellerurile POATE ÎNTR-O ALTĂ VIAȚĂ și UNIȚI PE VECIE

Un roman surprinzător despre căsătoria modernă, profunzimea legăturilor de familie și anul pe care o femeie remarcabilă l-a petrecut pentru a le explora pe amândouă.

Când mariajul lui Lauren și al lui Ryan ajunge într-un punct critic, cei doi se gândesc la un plan neconvențional: hotărăsc să se despartă pentru un an, în speranța de a se îndrăgosti apoi din nou. Un an, o singură regulă: nu au voie să ia legătura unul cu altul. În afară de asta, totul este permis.

Lauren pornește într-o călătorie de autocunoaștere, descoperind că prietenii și familia au propriile idei despre căsătorie. Aceste păreri, alături de procesul ei de vindecare și provocările vieții fără Ryan, îi schimbă concepțiile lui Lauren despre monogamie și căsătorie. Ea începe să se întrebe: când ai parte de iubire fără fidelitate și devotament fără căsnicie – când iubirea și dorința nu mai sunt legate –, ce apreciezi? Pentru ce ești dispus să lupți?

Aceasta este o poveste de dragoste despre ceea ce se întâmplă când iubirea dispare. Este despre a rămâne îndrăgostit, a te agăța de iubire, a renunța la ea și a i te încredința cu toată ființa ta. Și, mai presus de toate, este povestea unui cuplu prins în vechiul joc și căutând un nou drum spre fericirea pentru totdeauna.

„Reid are talent în a crea personaje complexe și plăcute.” REAL SIMPLE

„Taylor Jenkins Reid este un geniu când vine vorba de povești despre viață și dragoste.” REDBOOK

„Pe cât de inspirator, pe atât de brutal de sincer – o lectură obligatorie.” KIRKUS

Fericiți pentru totdeauna? este o carte despre maturizarea în cuplu, despre lupta de a salva o relație când fluturii din stomac dispar, despre arta de a face compromisuri, de a încerca să descoperi și dorințele celuilalt, de a accepta ideea că și tu ai greșit, de a nu lua nimic ca sigur sau cuvenit și, mai presus de toate, de a înțelege că, uneori, este mai important să dăruiești decât să primești…

Este o carte pe care orice cuplu, căsătorit sau nu, ar fi bine să o citească…

Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva lui Lauren, o tânără de treizeci de ani aflată la un  moment de cumpănă al vieții.

Lauren îl întâlnise pe Ryan, mai mare decât ea cu un an, pe când avea nouăsprezece ani, ambii fiind studenți la aceeași facultate, și fusese dragoste la prima vedere.

Tineri, frumoși, inteligenți, perfect compatibili și profund îndrăgostiți unul de celălalt, păreau rețeta perfectă pentru un cuplu indestructibil.

Chiar și universul părea să comploteze pentru a le asigura o fericire trainică. În momentul în care Ryan, după patru ani de relație idilică, s-a decis să o ceară în căsătorie într-un cadru romantic, pe un traseu montan, lângă o cascadă, soarele părea să strălucească mai puternic, nici un nor nu se arăta pe cer, iar planurile de viitor se arătau a fi strălucite și perfect realizabile.

”Cascada Vernal era nemaipomenită. Am stat acolo cu Ryan, cu picioarele întinse spre căderea de apă, lăsând torentul să ne atingă. Urmăream cum veverițele își ronțăie nucile și cum păsările zboară pe cer deasupra noastră. Am vorbit despre posibile date de nuntă, despre copii, atunci când ne vom cumpăra o casă. Nunta, ne-am gândit noi, ar fi peste aproximativ un an. Copiii ar putea să aștepte până când împlinim treizeci. Cumpărarea casei va veni de la sine.

Fie pentru că mă aflam cu capul în nori fizic, fie la figurat, însă am simțit atunci că soarele strălucea mai puternic în acea după-amiază și că lumea era la picioarele mele. Viitorul părea atât de ușor!”

Totul ne ducea cu gândul la un basm modern, numai că partea cu ”au trăit fericiți până la adânci bătrâneți” s-a dovedit a fi mai greu de realizat…

Până la urmă, să te îndrăgostești e partea cea mai ușoară, mai greu e să conservi sentimentul de apartenență al unuia față de celălalt…

Deși au obținut destul de ușor, după numai doi ani de la căsătorie, locuința visată, Ryan reușind să o obțină la un preț incredibil de avantajos după o negociere strălucită, încetul cu încetul mici frecușuri au început să apară, iar planurile inițiale au început să sufere modificări semnificative. După ce și-au luat un câine foarte simpatic, Bocănilă, din rasa labrador, care îi umplea de veselie, ambii soți s-au pus de acord, la vârsta de douăzeci și opt de ani ai lui Lauren, că era prea devreme să aibă un copil la treizeci de ani, cum plănuiseră cândva.

Enervările mici, dar dese, cauzează probleme mari iar, în curând, căsnicia celor doi a devenit un veritabil câmp de luptă, fiecare dintre ei atacându-l pe celălalt de câte ori se simțea rănit. În aparență, problemele păreau minore, dar nerezolvate la timp s-au transformat în cauze majore de certuri, fiecare pretextând de fapt altceva decât adevăratul motiv care l-a supărat. Preferințele culinare diferite, modul de cheltuire al banilor, lipsa de empatie față de dorințele celuilalt i-au îndârjit, fiecare dintre ei reacționând prin a-l ironiza și ridiculiza pe celălalt. Complet predictibil, viața sexuală a fost și ea afectată drastic, Ryan ”uitând” să se mai ocupe de nevoile lui Rachel care, la rândul ei, a contraatacat refuzându-i drepturile conjugale, pretextând mereu o veșnică indispoziție…

În loc să-și ofere iubire și susținere necondiționată, cei doi soți au ajuns să se înfrunte de pe poziții de forță, fiecare fiind dornic să mai marcheze ceva în continua luptă de fiecare zi…

Lauren a fost prima care a avut curajul să constate starea jalnică în care a ajuns căsnicia lor, propunând soluții alternative de rezolvare a crizei. Spre surprinderea ei, Ryan a fost mai mult decât entuziasmat de ideea unei căsnicii deschise, în care fiecare să fie liber să se mai întânească și cu altcineva, rănind-o sufletește pe Lauren. În cele din urmă, de comun acord, ambii au convenit să se despartă timp de un an de probă, timp în care fiecare putea să experimenteze și alte relații, la terminarea căruia urmau să ia o decizie finală, fie să-și salveze căsnicia, fie să se despartă definitiv…

Galant, Ryan îi cedează lui Lauren locuința și câinele, el urmând să se mute într-un apartament închiriat.

După despărțirea lor temporară, Lauren are surpriza să descopere că, deși propria ei familie o sprijină, cu toții sufereau după Ryan, pe care-l asimilaseră demult ca fiind unul de-al lor.

Sora ei Rachel, mai mică decât ea cu un an și jumătate, punctează imediat că nu numai ea era o victimă, Ryan pierzând de fapt mult mai mult.

”- Adică… și-a pierdut soția, casa și câinele, toate în aceeași zi.

Nu ripostez, ci doar mă uit atent la ea. Apoi încerc să asimilez această idee.

Are dreptate. L-am iubit atât de mult pe omul acesta! Înainte făceam tot posibilul să mă asigur că are tot ce-și dorește. Când am devenit persoana care i-a luat totul? Încep să plâng.”

Charlie, fratele ei mai mic decât ea cu cinci ani, a continuat să țină legătura cu Ryan, întrucât acesta reprezentase pentru el în adolescență figura masculină ce-i luase locul tatălui, care îi părăsise pe când el nici nu se născuse.

Mama ei, rămasă singură cu trei copii de tânără, fusese mereu pentru Lauren un model de luptătoare, reușind să se descurce în cele mai dificile momente. Aceasta îi punctează lui Lauren că, deși îl acceptase și iubise pe Ryan ca pe propriul fiu, dacă va fi nevoită să aleagă vreodată între ei, glasul sângelui va fi mai puternic, vorbele ei venind ca un adevărat balsam peste sufletul rănit al lui Lauren.

Însă bunica lui Lauren, o bătrânică excentrică și simpatică, nu a menajat-o la fel de mult, precizându-i că, dacă erau puțin inventivi, puteau alege mult mai multe căi creative de împăcare decât aceea drastică preferată de ei.

Cum în dragoste și război orice metodă este permisă, Lauren se autorizează pe contul lui Ryan pentru a-i citi e-mailurile. Surprinzător, deși nu găsește nimic compromițător în inbox, în categoria schițe găsește mai multe e-mailuri adresate chiar ei, dar netrimise. Curioasă, le citește pe toate, descoperind multe din motivele frustrărilor și nemulțumirilor lui Ryan. Supărată, îi dă replica într-un e-mail pe contul personal, dar pe care nu-l trimite.  Deși își dă seama că faptele ei reprezintă o încălcare flagrantă a intimității, nu se poate abține și intră în continuare să citească e-mailurile de pe contul lui Ryan, descoperind astfel că soțul ei începuse o relație amoroasă cu altă femeie.

Rănită și bulversată, Lauren acceptă sugestia bunei ei prietene Mila de a-i face ”lipeala” cu un bărbat, ajungând astfel să-și dea întâlnire cu David, un profesor bun și cumsecade, în vârstă de treizeci și ceva de ani, care divorțase de soția lui, cu care avea doi copii, după ce o prinsese pe aceasta în pat cu un coleg de serviciu.

Cele două suflete rănite sunt ca un balsam unul pentru sufletul celuilalt, împărtășindu-și amândoi tristele experiențe trăite.

”Îmi zice că se trezește câteodată gândind că ar trebui să se împace cu ea. Eu îi mărturisesc că Ryan se întâlnește cu altă femeie și, când mă gândesc la asta, simt că-mi explodează inima. Îi spun că viața mea s-a rezumat doar la Ryan. Încuviințează în cunoștință de cauză și-mi zice că, în momentele lui de suferință, își dorește să n-o fi prins niciodată. Că mai bine nu afla. Că ar fi putut trăi toată viața fiind tipul care n-a știut niciodată că nevasta l-a înșelat. Îmi spune că viața lui de atunci îi plăcea mai mult. Îi spun că încep să mă întreb cine sunt eu fără Ryan și că nici n-am știut vreodată.”

Curând, Lauren și David ajung să facă dragoste împreună, iar Lauren redescoperă incredibila senzație de a fi pusă în prim-plan, pentru prima dată după mult timp simțind că are și ea ceva de spus într-un e-mail către Ryan, pe care nu-l trimite însă, bineînțeles.

”Dragă Ryan,

Cum se face că niciodată nu m-ai întrebat ce-mi doresc? Cum se face că niciodată nu ți-a păsat de nevoile mele în pat? Înainte erai atent, mai știi? Îți petreceai ore atingându-mă, găsindu-mi punctele sensibile de plăcere. Când ai încetat să faci asta?”

Pe lângă firul principal al acțiunii, mai multe destine se împletesc în carte, fiecare cu o poveste aparte. Este foarte interesant să urmărim și celelalte probleme de viață și modul în care fiecare se străduiește să și le rezolve.

După mai multe luni de la despărțirea de Ryan, Lauren constată că, dacă la început credea că n-o să mai poată respira măcar fără Ryan, viața totuși merge înainte iar ea se putea descurca și fără el.

Dar, așa cum are grijă să-i sublinieze cu multă înțelepciune bunica ei, faptul că poți face ceva nu înseamnă neapărat că și vrei acel lucru.

”- Doar pentru că poți trăi fără cineva drag nu înseamnă și că vrei asta.”

Orice relație are specificul ei, fiecare trebuie să-și găsească cea mai bună cale, care i se potrivește. Nu există o rețetă unică, un panaceu universal care să vindeve rănile dintr-o căsnicie, important este să te străduiești, să-ți deschizi inima și să citești în sufletul celuilalt.

”Deci nu-ți pot spune ce să faci sau dacă ar trebui să te împaci sau nu cu soțul tău. Nu-ți pot spune eu dacă ai nevoie de el sau dacă îl mai dorești. Prin nevoi și dorințe ne definim ca persoană.

Dar uite ce sfat îți pot da: Tot ce contează în viața asta este să încerci și să-ți deschizi inima. Să dai tot ce ai și să continui să încerci.”

Care va fi oare deznodământul relației dintre Lauren și Ryan?

Vă recomand această poveste de dragoste scrisă cu mult umor și sensibilitate, cu multe înțelesuri profunde și un îndemn optimist la sfârșit!

”Tot ce trebuie să faci este să nu renunți niciodată.”

Cartea Fericiţi pentru totdeauna? de Taylor Jenkins Reid poate fi comandată de pe site-ul Editurii Corint și din librăriile on-line libris.ro, elefant.ro, librarie.net, cartepedia.ro,  carturesti.ro