Fir-ar de Amy Anelisse, Smart Publishing – recenzie

Fir-ar

Amy Anelisse

Smart Publishing

326 pagini

Din interviul dat pe Blogul meu de cuvinte fluturi afăm câteva informații despre autoare:

„M-am născut în Tulcea, într-un oraș extrem de mic și de simplu, crescând cu el și evoluând laolaltă cu noile tehnologii. Scrisul m-a pasionat de mică, în clasa a IV-a câștigând primul premiu la un concurs de povești pentru copii ca mai apoi, doi ani mai târziu, din plictiseală, să-mi încep primul roman scris pe caiet dictando. La acea vreme, televizorul era singura tehnologie performantă din casă, astfel încât serile în care el era ocupat de părinții mei mi le umpleam cu metafore și epitete.

Mai târziu, chiar în primul an de liceu, am primit un telefon care îmi permitea să scriu în Word. Astfel a apărut primul roman finalizat de mine, intitulat Dacă ai ști… care poate fi citit integral pe Wattpad.

Descoperind această aplicație uimitoare, mi-am dorit o schimbare radicală. Numele, pozele, stilul meu de a scrie, toate aceste lucruri le-am luat de la zero, construind un caracter în antiteză cu cel din copilărie. Făcusem toate acestea deoarece îmi doream să nu mai fiu criticată după înfățișare și după trecut, iar pseudonimul Amy Anelisse a fost și este ca un scut împotriva celor invidioși sau răutăcioși, care regretă sau nu faptul că nu și-au dat seama că eu am scris toate acele povești.

Numele meu real este Zancu Maria, sunt o persoană destul de sensibilă, de optimistă și sinceră, așa cum cel mai probabil se observă și în romanele mele, am 17 ani, sunt profilul educator-învățător și trăiesc după motto-ul  „Viața e scurtă, fă-te remarcat!”. Principalele mele pasiuni sunt scrisul, muzica și teatrul.

Romanul meu de debut se numește Fir-ar!, este un roman de dragoste pentru adolescenți- deși și adulții au reacționat foarte bine până acum- care poate fi găsit pe site-ul editurii Smart Publishing. Povestea este una contemporană, scrisă din perspectiva unui băiat, James, care, ajuns în anul II de facultate în Los Angeles întâlnește o tânără venită din Canada. Atitudinea lui este rezultatul unui trecut întunecat, însă tânăra îl va ajuta să se regăsească.

Scrierea acestui roman a însemnat pentru mine o provocare, deoarece a trebuit să las din sensibilitatea mea exagerată și să gândesc și acționez ca un băiat pus în diferite dificultăți. Față de restul operelor mele, încă nepublicate, aceasta este cea mai îndrăzneață, cu multă acțiune și mult suspans.

Publicarea primului roman mi-a schimbat viața, începând de la admirația oamenilor transmisă prin mesajele frumoase, până la prieteni din toată țara, cu care țin chiar și acum legătura.”

Am fost intrigată de subiect și am dorit să citesc acest roman de debut al autoarei. Deși se adresează în principal adolescenților, și adulții vor fi încântați de acest roman sensibil, scris cu toată inocența și candoarea specifice acestei vârstei. Autoarea ne transmite mesajul că dragostea, acest sentiment atât de puternic și curat, poate ajuta o persoană să învingă traumele trecutului și să găsească soluții miraculoase în situații ce par fără ieșire. Senzația cu care te lasă cartea la sfârșit este una optimistă, ca atunci când după multe ploi și furtuni, soarele răsare, luminând totul în calea lui.

Cartea este scrisă din perspectiva lui James, un tânăr student de douăzeci și unu de ani, inteligent dar cinic. Luke este cel mai bun prieten al său, singurul în care a avut suficientă încredere pentru a-i mărturisi câteva dintre secretele trecutului său întunecat. Locuiește singur, doar cu câinele său Jhonny, un labrador ce îi este foarte devotat. Fetele nu reprezintă pentru el decât niște nume pe lista lui nesfârșită de cuceriri. Șarmul lui îi face irezistibil pentru aproape toate fetele, care îi cad în plasă ca muștele, în ciuda reputației sale de cuceritor fără inimă.

”Îmi plimb mâna pe spatele ei, iar aceasta închide ochii pe jumătate reușind să creeze sentimentul potrivit. Mă aplec spre urechea ei și îi șoptesc, făcând-o să se cutremure:

– Mi-ar plăcea să îmi întâlnești patul. De fapt, e foarte nerăbdător. Ce zici?

Știam dinainte de a mă lua de braț că asta a fost intenția ei și de ce să nu îi fac pe plac?”

Însă toate relațiile urmează aceeași rutină, lipsită de orice provocare. După ce au relații intime, James le dă afară brutal, plictisit, fără vreo intenție de a le mai revedea.

”- În camera mea nu intră nimeni, e clar? Iar noi ne-am tras-o și atâta tot. Poți pleca.

Roșcata mă privește mirată și face o grimasă, iar eu mă întorc la treaba mea, schimbându-mă și ștergându-mi pieptul cu prosopul.

– Mai ești aici? o întreb.

– Dar…

– Ieși odată, Mia!

Fata se conformează, făcând aceeași față ca toate celelalte de până acum și iese pe ușă.”

Oare ce îl făcuse atât de cinic? Ne vom lămuri mai târziu că tot compertamentul său era de fapt un scut menit să-l protejeze împotriva unor răni sufletești adânci. După o adolescență chinuită, marcată de certurile părinților, cu o mamă slabă, incapabilă să-l protejeze, cu un tată vitreg chinuit de propriile slăbiciuni și un tată natural abuziv, ce îl împingea pe propriul fiu să-și riște viața într-un joc absurd, doar pentru propriul lui beneficiu material, James se înconjurase cu o armură falsă, menită să-i dea o aparență iluzorie de stabilitate. Întocmai ca un animal rănit, ataca pentru a se autoproteja.

Întreaga lui existență va fi zdruncinată din temelii când o va întâlni pe Vanessa, o șatenă superbă. La prima vedere, a părut o pradă ușoară, la fel ca și celelalte dinaintea ei. Se lovește de el și își scapă cărțile pe jos, iar James crede că este o manevră intenționată pentru a-i atrage atenția.

”Mă întorc brusc după ce închid mașina și o porumbiță intră în mine, aproape dezechilibrându-mă. Sigur a făcut-o intenționat! Să-mi bag de nu am mai avut întâmplări de genul acesta în care tot ce putea spune era doar ah, scuze, nu am vrut.”

În ciuda părerii lui James, fusese doar un accident iar la avansurile lui, Vanessa îi răspunde sec că băieții ca el nu o interesează.

”Nu vorbesc de obicei cu băieți ca tine, îmi răspunde tăios.”

James este intrigat de atitudinea ei, mai ales că răceala ei se menține și în întâlnirile lor viitoare, inevitabile întrucât ea era prietena cea mai bună a Lorei, iubita lui Luke.
Atitudinea ei îl îndârjește pe James, neobișnuit ca o fată să îi opună rezistență. Încetul cu încetul, Vanessa îi intră pe sub piele lui James, care se îndrăgostește pentru prima oară în viața lui. Sentimentul îl ia prin surprindere complet și nu știe cum să reacționeze, mai ales că umbrele trecutului îl ajung din urmă, propriul lui tată șantajându-l să intre din nou într-un joc de supraviețuire. Toți acești demoni interiori îl fac să se țină departe de Vanessa, dându-i acesteia semnale contradictorii, ba spunându-i că vrea să fie prieteni, ba ignorând-o complet, debusolând-o pe aceasta care nu mai știe ce să mai creadă.

”- Te-am ignorat pentru că așa am crezut că îți e mai bine…

Vanessa îmi zâmbește ironic după care privirea îi devine impasibilă, redevenind ea. Se pare că totuși am scos ceva din zidul pe care îl construise cu atâta grijă și ea de mine.

– Atunci… îmi spune făcându-mi să îmi iau adio de la un zâmbet abia așteptat, continuă.”

Vanessa, la rândul ei, are propriile suferințe sufletești datorate unor părinți indiferenți, preocupați doar de a-i stabili un viitor conform criteriilor lor, fără a ține cont de propriile ei dorințe, fapt ce o determinase să plece din Canada și să vină în Los Angeles la studii. Atitudinea lui James de prea cald–prea rece o derutează și mai tare, astfel că, pentru a-și găsi un echilibru, își face un prieten, Paul. James știa însă reputația lui Paul și era convins că, în cele din urmă, o va face nefericită pe Vanessa, astfel că face tot posibilul să le ruineze relația.

Până la urmă, străduințele lui dau roade și amândoi își realizează că au sentimente puternice unul față de celălalt, iar Vanessa rupe legătura cu Paul.

”- Nu, i-o tăie Vanessa. James a fost lângă mine când am plâns, când am râs și când m-am comportat ca o nebună. M-a acceptat și m-a susținut în tot, chiar dacă eu m-am purtat ca o scorpie. Paul, ar fi cazul să pleci. Sunt absolut sigură că m-am îndrăgostit de James!”

Declarația ei îl aduce în culmea fericirii pe James, care simte că soarta îi surâde, în sfârșit.

”Mi-a spus că mă iubește și mi-a spus-o în cel mai frumos mod. Iubeam totul la ea! Iubeam femeia din ea, copilul, mama, prietena, iubita! O voiam așa în fiecare zi și noapte, alături de mine, făcându-mi inima să danseze. Iubeam frumusețea ei aparte, atât la interior, cât și la exterior. Iubeam absolut totul! Era perfectă. Era superbă!”

Urmează o perioadă idilică, în care totul pare perfect între cei doi. Încercând însă să aplaneze un conflict din familia ei, cei doi pleacă spre Canada și fac un accident de mașină. Vanessa intră în comă și se zbate mult timp între viață și moarte. Deși ea își revine în cele din urmă, James este copleșit. Nu poate scăpa de senzația că este urmărit de ghinion și că tot ceea ce atinge îi cauzează răul. Spre binele Vanessei, hotărăște să o părăsească.

”- Hei… e în regulă.

– Nu, Vane, nu e! îi spun smiorcăindu-mă. Niciodată nu am fost în stare să țin lângă mine pe cineva. Nu te merit, Vane! Sunt un PROST!

Plângeam cu sughițuri, lăsându-mă pradă miilor de emoții. Nu știam ce să fac acum însă știam că trebuia să fug departe de ea. Cauzam numai necazuri. Eram un aducător de ghinion!

– Vanessa, trebuie să plec…”

Vor găsi oare cei doi o cale să mai fie împreună?

Vă las să descoperiți singuri acest lucru, spunându-vă că, din punctul meu de vedere, la orice vârstă îți place să crezi în miracole și în puterea vindecătoare a dragostei.

”Mi-am dat seama că nu contează unde te afli, în orice colț al lumii, la orice oră, în orice zi. Dacă nu ești cu cine îți dorești, este degeaba. Dacă nu îți asculți inima, probabil, uneori vei da greș. Alteori, îți vei mulțumi.

Atât trebuie să mai spun: întotdeauna să lăsați inima să simtă cum vrea. Nu îi interziceți când e vorba de plăcut. Lăsați-o, își face treaba. Știe că nu vei simți așa pentru multă vreme. Sau că nu ai mai simțit așa ceva de mult. Așa că e bine să simți, dar nu reacționa atunci. Lasă să treacă timpul, să înțelegi de ce ai simțit. Dar pentru moment, doar simte!

Uneori inima vrea ceea ce creierul nu poate să accepte. Și totuși încă o face. Și totuși iubim. Cu tot sufletul și trupul.”

Mulțumesc autoarei Amy Anelisse pentru cartea oferită pentru recenzie.

Cartea poate fi comandata de aici.

Recenzii și prezentări cărți autori români