Frați pe jumătate de Lars Saabye Christensen, Editura Univers – recenzie

Frați pe jumătate

(Halvbroren – 2001)

Lars Saabye Christensen

Editura Univers

Traducere: Marlena Chirilă

Nr.pagini: 710

Cunoscut cititorilor români pentru romanul Beatles, Christensen este cel care a vorbit despre impactul pe care cultură anilor ’60 a avut-o în spațiul scandinav, întrând astfel în circulația literaturii internaționale. După Beatles și Herman, la editura Univers apare Frați pe jumătate, romanul celor doi frați, Fred și Barnum. Relația lor este inconsecvență, mișcându-se între ura și iubire, și se desfășoară pe fundalul dezechilibrelor familiale, al emoțiilor contrare, al realității noastre, așa cum o știm. Scriitorul a câștigat Nordic Council’s Literature Prize, iar în 2013, romanul proaspăt apărut la Editura Univers a fost ecranizat în 2013 intr-un serial de televiziune.

Frați pe jumătate

Fraţi pe jumătate este o saga nordică, povestea a trei generaţii de femei singure fie prin propria lor alegere, fie prin forţa împrejurărilor: bărbaţii sunt în cartea aceasta Oamenii Nopţii, marii absenţi, cei care pleacă şi nu se mai întorc niciodată ori ajung acasă după ce rătăcesc prin lume zeci de ani, cum se întâmplă cu Fred – fratele mai mare al naratorului Barnum. Tulburătoarea ambiguitate a replicii finale lasă istoria deschisă, cu o întrebare care rămâne în mintea cititorului: cine este cel care spune povestea – naratorul sau întunecatul Fred, fratele său vitreg, marele absent?

„Frați pe jumătate” este un roman copleșitor. În momentul în care te smulgi din lumea lui, ai senzația că ai petrecut ani de zile alături de Barnum și fratele său, Fred, principalii eroi ai poveștii.

Se impune o avertizare: dacă vreți o lectură ușoară, superficială, rapidă – nu începeți să citiți „Frați pe jumătate”. În cazul în care sunteți îndrăzneți și o faceți, veți fi trași în universul creat de autor, veți experimenta o imersiune când furtunoasă, când subtilă, fie alunecând aproape de apele calme ale suprafeței, fie aflați în explorarea adâncimilor.

„Frați pe jumătate” este un periplu în spațiu și timp, care începe după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, în Oslo, capitala Norvegiei.

Narațiunea este redată din perspectiva lui Barnum Nilsen, un scriitor de scenarii de film care se aruncă la rândul lui în vâltoarea trecutului și pe care îl însoțim în această călătorie. Ceea ce este interesant este modul în care autorul abordează pe alocuri narațiunea la persoana a treia, fără a ne lipsi de prezența lui Barnum. Îl transformă pe naratorul său într-o entitate dacă nu omnipotentă, întrucât nu poate interveni în desfășurarea acțiunii, atunci omniscientă, căci el povestește lucruri care s-au întâmplat înainte de nașterea sa sau momente la care nu a fost martor. De fapt, nu doar le povestește, ci le descrie, le trăiește alături de protagoniștii acestor întâmplări, membri ai familiei sale, începând cu străbunica, numită Bătrâna și continuând cu bunica Boletta, mama, tatăl și fratele său, Fred.

Evenimentele din trecut au o dată clară de start – 8 mai 1945 și un loc bine specificat – uscătoria din imobilul de pe Strada Bisericii, casa copilăriei celor doi frați. Mama celor doi băieți, pe atunci o tânără inocentă pe nume Vera, este violată de un necunoscut a cărui față nici nu o vede. Cu toate acestea, observă că are un semn distinctiv: îi lipsește un deget. Scena este redată intens, memoria Verei captând detalii dintre cele mai mărunte, însă unul capătă accente simbolice deosebite: un porumbel care zboară în tot timpul actului barbar, zbătându-se, pentru ca ulterior să rămână fără viață, pentru ani de zile rămânând în acel spațiu – întocmai ca inocența pierdută pentru totdeauna a Verei.

Bătrâna și Boletta, bunica și mama fetei, știu cum este să ducă o viață de singurătate: bunicul Wilhelm, bărbatul Bătrânei, a dispărut în ghețurile Groenlandei, lăsând în urmă doar o scrisoare păstrată cu sfințenie, ca pe un document oficial de atestare a familiei, a originii lor. Tatăl Verei a dispărut misterios, la rândul lui. Acum e timpul Verei să înfrunte acest destin. Șocul provocat de viol o aruncă în brațele tăcerii, ea nemaispunând niciun cuvânt până la nașterea lui Fred, „fratele pe jumătate” al lui Barnum.

Într-o zi, pe strada Bisericii apare, într-un Buick, un tânăr scund, ciudat, pe nume Arnold Nilsen. El o va cuceri pe Vera și astfel devine tatăl lui Barnum, care îi moștenește statura și este înzestrat cu acest nume neobișnuit, numele unui mare om al spectacolului american. Numele și statura îi vor provoca o serie de probleme, mai ales în anii copilăriei și ai adolescenței.

Arnold Nilsen este un om al aparențelor – întreaga sa viață este o cacealma. Faptul că nu contează ceea ce vezi, ci ceea ce crezi că vezi îl va transmite ca pe o mantră către cei din jur, mai ales către fiul său, Barnum. Față de Fred are o atitudine ostilă evidentă, iar răspunsul lui Fred este pe măsură, ca și cum acesta simte în Arnold Nilsen o sursă a întunecimii proprii.

Personajele sunt creionate puternic și intim, istoriile lor intercalându-se ca într-o spirală, atât cele ale familiei lui Barnum cât și ale celor doi oameni importanți din viața sa din afara acestui grup – Peder, Vivian și a propriilor lor familii.

Tema familiei este puternică în acest peisaj al romanului, însoțită de altele care o completează armonios, deși armonia nu caracterizează lumea în care trăiesc eroii cărții: arta cinematografică, trecerea anilor și modul în care se schimbă lumea în timp ce unele lucruri rămân undeva, în afara timpului, refugiul în alcool, condiția femeilor în vremuri mai vechi sau mai apropiate de prezent.

Autorul are o înclinație deosebită înspre ciclicitate, reîntoarcerea la rădăcini, roata sorții care se învârte și se învârte și la un moment dat ajunge în dreptul acelorași puncte. Lucrurile au o sursă, o origine, se desprind din altceva, într-o devenire continuă. Destinele se developează ca fotografiile care fură suflete, scenarii nepuse pe peliculă, prezente doar pe pelicula vieții. Și, dincolo de toți acești protagoniști, se conturează Oamenii Nopții, cei absenți.

Fred este la rândul lui un Om al Nopții, absent chiar și în timp ce îl vezi, prezent chiar și atunci când e departe. Dar Barnum, este și el un Om al Nopții precum ceilalți bărbați din familie? Nu, Barnum este ca o flacără printre umbre.

Ghicim misterul „fraților pe jumătate”, autorul nu se sfiește în a ne da indicii, dar așteptăm totuși confirmarea. În ce măsură ea vine, vă las să descoperiți.

Un roman care se parcurge la pas, care lasă amprente de neuitat, călătorind dintr-o Norvegie veche într-una nouă, dinspre trecut înspre actual, dinspre spațiile deschise, înghețate ale Nordului înspre reperele orașului. Bildungsroman, dar și roman de atmosferă – aceasta ne oferă autorul. Nu doar atmosfera exterioară, ci și cea lăuntrică. Oslo este pentru Lars Saabye Christensen ceea ce Napoli este pentru Elena Ferrante.

Elemente ale stilului nordic sunt des întâlnite în carte: accidentele, fatalitatea, umorul negru dar mai ales misterul care te face, ca cititor, să pășești tu însuți pe strada imaginației.

De-a lungul cărții am întâlnit multe citate deosebite, pe care le-am marcat, însă la momentul acesta, recitindu-le, îmi dau seama că n-aș putea alege unele reprezentative, întrucât se leagă unele de altele atât de minuțios și de meșteșugit, încât dacă trag unul afară risc să rup ceva din acest ansamblu atât de bine pus la punct de autor. Ca să le extragi din context, ar trebui să tapetezi pereții unei camere cu foi, așa cum face la un moment dat Barnum, lucrând la scenariu. Nimic nu pare neglijat sau lăsat la voia întâmplării, în cele peste 700 de pagini ale romanului. O poveste de proporții, pătrunzătoare și satisfăcătoare, scrisă cu mare artă.

Vă invit să descoperiți un roman consistent și de impact.

„Căci Barnum este numele meu”.

Cartea Frați pe jumătate de Lars Saabye Christensen poate fi comandată pe edituraunivers.ro, carturesti.ro, cartepedia.ro, emag.ro, elefant.ro, libris.ro, librarie.net

Recenzii și prezentări cărți Editura Univers