Delicatese Literare
Calatorii

Frumusete, recreere și voie bună în mijlocul naturii – partea I

Frumusete, recreere și voie bună în mijlocul naturii – partea I

Știm cu toții cu câtă nerăbdare este așteptată vacanța de către cei mici!! Să recunoaștem însă că, și noi, adulții, suntem la fel de entuziasmați. În funcție de buget, de timpul disponibil și de preferințe, majoritatea dintre noi ne planificăm din timp concediul, iar momentul plecării este așteptat cu febrilitate. Nici eu nu fac excepție de la această ,,regulă”.

Prima jumătate a acestui an a fost pentru mine foarte obositoare, cu mult stres la serviciu, multe griji de zi cu zi, nopți nedormite. Psihic, dar și fizic, simțeam nevoia de odihnă, vacanța de vară fiind perioada potrivită pentru a mă detașa complet de aspectele mai puțin plăcute ale vietii cotidiene, dar şi relaxa într-un mod plăcut. În acest an aș fi putut alege să rămân acasă pentru a mă odihni, dar mi-am dorit, totodată, să fiu departe de agitația din oraș, să mă încarc pozitiv, să îmi încânt sufletul și privirea cu frumusețile naturii. 

În fiecare an, eu și soțul plecăm în concediu la munte. Ca de obicei, soțul a fost cel care s-a ocupat de organizare, planificând ,,strategic” fiecare zi în parte, mai ales că eu îmi doream liniște și odihnă, iar el și fratele meu își doreau să facă trasee montane. Astfel, a venit cu ideea de a ne bucura în primele zile de frumusețile oferite de Munții Făgăraș, iar în ultimele zile de peisajele minunate oferite de Cheile Turzii, județul Cluj.

Cine ne cunoaște știe deja că ne petrecem concediile cu cortul, cazarea la pensiune fiind o opțiune de rezervă, în caz de forță majoră 😉. Astfel, pentru început ne-am oprit la ,,Camping Arges„,  o locație deosebită, situată la 5 kilometri de Curtea de Argeș, la marginea pădurii, cu mulți pomi fructiferi și un lac cu nuferi. Am rămas plăcut surprinși, atât de împrejurimi, cât și de conditiile oferite: bucătărie dotată cu toate cele necesare și puse la dispoziția turiștilor, apă caldă, curățenie și multe altele. Un alt aspect care m-a surprins și mulțumit deopotrivă a fost atitudinea proprietarilor care, de la început, ne-au impus respectarea a două condiții esențiale pentru a fi acceptați în camping: păstrarea liniștii, implicit fără muzică, și colectarea deșeurilor. Nu am stat pe gânduri și am acceptat!

Odată încheiate formalitățile de campare, am început – a se citi soțul și fratele – montarea corturilor. La un moment dat, soțul a constatat că lipsește ceva important din bagajul nostru: sacii de dormit 😛 . Trei adulți se uitau unul la celălalt și niciunul nu îndrăznea să zică ceva!! Bine, bine, pe mine aproape că mă bufnea râsul, se înțelege însă că m-am abținut. După o repriză de vorbe ,,dulci” adresate de soţul meu propriei persoane – el a fost responsabil cu pregătirea bagajului aferent campării -, un monolog ce pe mine m-a amuzat teribil, am reușit să salvăm situația cu ajutorul proprietarilor care ne-au oferit pături, deși, sincer, vremea a fost caldă, chiar și noaptea. Un început de concediu fain, nu?! Nu se putea ca un mic amănunt să ne strice voia bună!!

Prima zi de concediu am petrecut-o în mare parte pe drum, de aici și oboseala acumulată, distanța Bacău-Curtea de Argeș fiind destul de mare, motiv pentru care am hotărât ca în următoarea zi să facem un traseu mai lejer, nu departe de camping, și anume Canionul Valea lui Stan, un loc plin de frumusețe și adrenalină, despre care v-am povestit deja 👉 ”Canionul Valea lui Stan – splendoare, frumusețe, adrenalină”, un traseu care a reușit să mă încânte și de data aceasta. Dacă vreodată simțiți nevoia de puțină distracție la înălțime, prin apă, pe uscat, nu ezitaţi să ajungeţi şi aici. Traseul este accesibil, atât adulţilor, cât şi copiilor.

Am avut parte de o zi frumoasă, cu bună dispoziție și… strigături și fluierături. De ce? Fiind o zonă frecventată de urși, de aici și numeroasele atenționări prin sms, de mai multe ori pe zi, mintea mea a rămas setată pe un singur lucru: trebuie să facem gălăgie. I-am înnebunit de cap pe băieți tot fluierând!!! 😂 Din fericire, nu ne-am întâlnit cu ursul în Canion, dar pe Transfăgărășan l-am salutat…. din mașină, desigur! 😃

Cum ziua nu se terminase și încă mai aveam energie, am decis să urcăm la Cetatea Poenari – cunoscută ca reședinţă secundară a lui Vlad Țepeș și construită ca post de apărare împotriva otomanilor -, un monument istoric situat pe un vârf de munte din Cheile Argeșului la aproximativ 400 de metri față de nivelul văii. La cetate se ajunge relativ ușor, urcând 1480 de trepte, urcare ce dă însă bătăi de cap multor turiști. Efortul însă merită din plin, deoarece panorama este deosebită!

 La coborâre, când mai aveam vreo 500 de trepte, un spiriduș mi-a șoptit că trebuie să închei ziua într-un ritm mai alert, așa că am decis sa cobor…. alergând!! Parcă voiam odihnă, nu? Voiam, dar totodată eram curioasă să aflu şi câtă energie am la cei 45 de ani 😍 . Cei din jur se uitau ciudat la mine, dar nu îmi păsa. Eu eram în lumea mea !!!! Doar eram în vacanță , nu?

 3 august, ziua în care am mai îmbătrânit cu un an 🙂 , am petrecut-o fără băieți, în liniște, singură cu mine însămi, în camping. Voiam singurătate, de aceea băieții au plecat pe un traseu montan din Masivul Fagaras, unul destul de îndrăzneț – Vf. Lespezi, 2517 m (al cincilea vârf ca înălțime din România).

Poate vi se pare ciudat, trist sau de neînțeles, faptul că mi-am dorit sa rămân singură chiar de ziua mea. Pentru mine însă, nu. A fost chiar o zi frumoasă: am servit cafeluța lângă lac, am citit, am lenevit… Mi-am dorit liniște, am avut parte de liniște! A fost însă și o zi surprinzătoare. În jurul prânzului, soțul și fratele m-au apelat video și mi-au cântat ,,La mulți ani!” chiar de pe Vf. Lespezi 💓  A fost un moment unic! Un simplu gest care m-a emoționat și încântat în mod deosebit!  Un moment pe care nu-l voi uita vreodată 😍 .

Pentru urmatoarea zi planificasem inițial să merg cu băieții la Bâlea Lac, de unde ei urmau să urce până pe Vf. Capra (2494m) și Vf. Vânătarea lui Buteanu (2507m), ambele în Masivul Fagaras, iar eu să rămân lângă lac, să mă bucur de peisaj și de lectură. Însă, în ultima clipă m-am răzgândit. Acest traseu îl parcursesem o dată, cu doi ani în urmă, dar nu ne-am putut bucura pe deplin de peisaje din cauza ceții. De data aceasta cerul era senin și nu am vrut să pierd ocazia.

Am pornit de la Cabana Bâlea spre Șaua Capra (2315m), traseu marcat cu 🔽 albastru. Deși este o urcare abruptă, accentuată, se parcurge în aproximativ 50 de minute – o oră, în funcție de condiția fizică a fiecăruia sau de cât timp se pierde pentru poze. Ajunși în Șaua Capra, am făcut popas pentru o mică gustare, dar și poze, din care nu putea lipsi subsemnata alături de o carte. M-au bodogănit puțin băieții, dar mi-au făcut pofta 🤩.

Din Șaua Capra am intrat pe marcaj ➕  albastră spre Vf. Vânătarea lui Buteanu (2507m). Traseul ne oferă priveliști deosebite spre Vf. Buda (2431m), Vf. Mușeteica (2448m), Vf. Iezerul Caprei ( 2417m), precum și Lacul Capra, Lacul Căprița și monumentul alpiniștilor. De aici, am continuat traseul pe curbă de nivel, pe sub Vf. Văiuga (2443m), apoi Șaua Văiuga, până la Spintecătura Buteanu, loc unde am avut ceva emoții. Fiind practic o spărtură în stâncă, a trebuit să mă folosesc de mâini și de picioare și să fac puțină cățărare. Având rău de înălțime, recunosc că mi-a fost teamă, cu atât mai mult cu cât în stânga și-n dreapta erau prăpăstii. Acesta este și motivul pentru care, în acest loc, multe persoane renunță la a-şi continua drumeţia. Odată trecuți de Spintecătura Buteanu, în cinci minute am ajuns pe vârf, unde am răsuflat ușurată 🙂. Îmi tremurau mie picioarele, dar m-am bucurat din plin de panoramă.

 Dacă vremea permite, de pe Vf  Vânătarea lui Buteanu se pot observa toate celelalte vârfuri de peste 2500 m din Masivul Făgăraș, de la est la vest: Vf. Dara (2500 m), Vf. Hârtopul Darei (2506 m), Vf. Viștea Mare (2527 m), Vf. Moldoveanu (2544 m), Vf. Lespezi (2517 m), Vf. Cornul Călțun (2505 m) și Vf. Negoiu (2535 m).

 

După o pauză de poze și admirat peisajele, ne-am întors până la Spintecătura Buteanu, iar de aici am mers spre stânga, pe o potecă bine delimitată, timp de zece minute, până pe Vf. Capra (2494 m). Aici nu am zăbovit mult timp pentru că vântul începuse să bată tot mai tare.

La întoarcere am preferat să urmăm acelaşi traseu, mai ales că cerul se înnorase şi începuse să plouă. Chiar dacă vremea se schimbase, nu ne-am făcut probleme pentru că eram echipați corespunzător, de la încălțăminte până la haine, inclusiv pelerine de ploaie. Eram însă conștienți că trebuie să fim mult mai atenți și concentrați pentru a evita situațiile neplăcute. Din fericire, vremea s-a mai îmbunat, astfel că am ajuns destul de repede la Cabana Bâlea, locul de unde pornisem inițial.

Țin să menționez că acest traseu este de dificultate medie, potrivit și persoanelor mai în vârstă. Am întâlnit chiar şi familii cu copii mici, care aveau atât de multă energie încât îti aduceau zâmbetul pe buze. Este nevoie de multă atenție, voință, este necesar să te informezi despre traseu, timpii de parcurgere, despre prognoza meteo, să ai un echipament adecvat. Un alt aspect important este RESPECTUL pentru munte.

O zi plină de încântare! Nu regret că am renunţat la odihnă şi am ales, în schimb, să fac mişcare .

Dar orice început are si un sfârsit, aşa şi ziua de azi. Era timpul să ne întoarcem în camping pentru că a doua zi plecam spre Țara Nomadă şi ne aştepta un drum lung şi obositor. Din păcate, nu am mai ajuns la destinaţie, având parte de ceva peripeţii pe drum, dar despre ele vă voi povesti într-un alt articol .

Daca nu ai parte de aventuri, nu ai ce povesti, nu? Concediul nostru în familie a fost unul plin de întâmplări frumoase, dar şi unele mai puţin plăcute. Cu toate  acestea, ne-am bucurat din plin de el şi am savurat fiecare zi.

 

Vă invităm să citiți și celelalte articole ale noastre din categoria Călătorii

9 Comments

  • Oli

    Minunat articol, incantatoare impresii de calatorie, foarte frumoase poze, pretioase amintiri, felicitari Mirela si multumesc ca le-ai impartasit cu noi, mi-a facut multa placere aceasta calatorie virtuala! ❤❤❤

    • Mirela Barbălată

      Mulțumesc, Oli!
      A fost un concediu frumos! Încă nu m-am săturat de plimbări . Dacă vremea și timpul ne permite, mai facem o mică plimbare prin natură .

  • anasylvi

    Foarte reusit articolul de calatorie, cu multe informatii pertinente si utile. A fost fara indoiala o vacanta memorabila si astept cu interes sa aflu ce s-a mai petrecut. Imi place modul inedit in care ai ales sa te reculegi in mijlocul naturii de ziua ta. Frumos!

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *