Frumuseți monstruoase de Marina Neagu, Editura Quantum Publishers – recenzie carte

Frumuseţi monstruoase

Marina Neagu

Editura: Quantum Publishers

An apariţie: 2016

Număr pagini: 216

Lara ştie că, pentru ea, tentaţiile întunecate sunt foarte mari. Crescută şi protejată de un preot–gardian, reuşeşte până la vârsta de 18 ani să îşi ţină în frâu pornirile demonice. Dar când se mută în Valea Îngerilor, Lara află că existenţa ei nu este întâmplătoare.

Gardienii, soldaţi ai îngerilor, sunt crescuţi şi instruiţi să distrugă toate umbrele, fiice ale demonilor.

Şi Lara este una dintre ele.

Cu toate că a reuşit să se ascundă de gardieni timp de 18 ani, odată cu nouă ei mutare, se trezeşte nu numai înconjurată de aceştia, dar şi nevoită să accepte o legătură specială cu unul dintre ei.

Nouă alianţa îi oferă Larei prima dragoste, dar şi riscul de a plăti cu propria viaţă şansă de a elimina definitiv umbrele.

Ce mi-a atras în primul rând atenţia a fost paradoxul din titlu – frumuseţi monstruoase -, ca şi coperta foarte frumoasă. Mă aşteptam să-mi placă această carte, şi mi-a plăcut foarte mult!

Stilul cărţii este atractiv, spumos, uşor de citit. Dintre personaje, Vlad şi Diana mi-au plăcut în mod deosebit – loiali, neconformişti şi haioşi. Toate personajele de altfel sunt bine conturate şi complexe – nimeni nu e chiar ce pare a fi la prima vedere, sunt ca apele adânci ce ascund în unde strălucire sau întuneric, iar uneori, pe amândouă.

„Deschide bine ochii, nimeni nu este ceea ce pare!”

Povestea m-a purtat într-o lume în care îngeri, demoni, umbre şi gardieni existau printre oameni, văzuţi, dar neştiuţi de aceştia.

Umbrele erau femei de o frumuseţe letală, fiice ale demonilor, ce se hrăneau cu energia oamenilor, până la epuizarea completă a nefericitilor aleşi, care erau încântaţi că o femeie fatală le dă atenţie, iar în momentul în care realizau – dacă realizau- în ce constă „atenţia” era deja prea târziu.

„Frumuseţea desăvârşită a umbrelor era cel mai mare avantaj al suratelor mele şi cel mai mare blestem al oamenilor. Bărbaţii erau atraşi de ele ca insectele de lumină. Magnetismul umbrelor era o armă de care acestea se foloseau din plin pentru a-şi seduce victimele.”

Eroina noastră, Lara, era o Umbră, dar era specială şi deosebită. Avea o inima ce bătea, iar ochii ei, deşi adânci, nu se deschideau într-un hău lipsit de substanţă, spre deosebire de celelalte umbre. Provenea dintr-un demon şi un înger, iar energia şi-o lua din puterea pământului, nefiind un pericol pentru oameni. De fapt, ea era un pericol pentru umbre, fiind „cea aleasă”, singura ce le putea nimici complet, dar ea încă nu ştia acest lucru. Preotul care o crescuse de mică o tratase ca pe orice copil, respectiv adolescentă normală, deşi nu-i ascunsese originea ei. Se mutau foarte des, fugind din calea umbrelor, care atrăgeau imediat gardieni în apropierea lor. Gardienii, soldaţi ai îngerilor, erau vânători de umbre, ce le răneau şi alungau, dar acestea reveneau mereu…

În prezent se mutaseră de curând într-o localitate cu un nume parcă predestinat: „Valea Îngerilor”.

O cunoaştem pe Lara în timp ce se duce în prima zi la şcoală din Valea Îngerilor, unde este luată în primire de Clarissa, o tipă foarte prietenoasă, care o va pune la curent cu tot ce avea nevoie să ştie despre noii ei colegi.

Este avertizată în privinţa celor trei A: Aura, Ana și Anemona, cele trei „vedete” fiţoase, încrezute şi răutăcioase ale şcolii, care, conform reputaţiei lor, o vor antipatiza imediat şi îi vor face o serie de şicane, inclusiv de a-l stârni pe Tudor -băiatul şefului poliţiei- împotriva ei, după cum veţi vedea.

Cei care îi atrag imediat atenţia sunt fraţii Adrian şi Vlad, cei mai admiraţi băieţi din liceu -înalţi, frumoşi şi inabordabili. În acelaşi timp, şi ea le atrage lor atenţia: erau Gardieni, şi o simt imediat că e o Umbră, însă când Adrian o atinge, acesta are o revelaţie uluitoare: îşi recunoaşte în Lara perechea predestinată (am citit ceva asemănător în „Amurg”).

„În momentul în care m-a atins, fluxul de energie a început să curgă între noi că un rău. Stăteam amândoi că nişte statui şi priveam nemişcaţi transferul produs de venele noastre. Era incredibil. Simţeam, cu fiecare bătaie a inimii, cum o stare de beatitudine mă cuprinde şi, în acel moment, am avut senzaţia că mă lichefiez. Totul în interior s-a încălzit şi chiar când eram convinsă că urmă să descopăr ceva incredibil, Adrian a rupt contactul, desprinzându-şi mâna de a mea.”

Adrian convoacă imediat un consiliu de familie pentru a le aduce alor lui la cunoştinţă incredibilă descoperire. Bineînţeles că este chemat şi Iulian- tatăl adoptiv al Larei. Coincidenţele nu se opresc aici: Iulian se dovedeşte a fi prietenul cel mai bun din tinereţe al părinţilor lui Adrian – Lucian şi Ioana.

În urma discuţiilor, Lara află care e menirea şi puterea ei, dar nimeni nu ştia cum anume putea ea distruge umbrele, aşa că Iulian se hotărăşte să descopere acest lucru, dar pentru asta trebuia să facă o călătorie ce îl va ţine departe de casă, timp în care Lara rămânea singură, lucru periculos pentru ea. Soluţia găsită este că Diana (o fată gardian, colegă cu ea la şcoală de asemenea, şi prietenă de familie cu Vlad şi Adrian) să se mute la ea în această perioada.

Lucrurile se complică atunci când Tudor – băiatul şefului poliţiei, ce avusese o ceartă cu Lara în cantina şcolii- este ucis, iar ea este cea care îl descoperă. Ar fi fost suspecta principala dacă mama Clarissei, care era avocat, nu ar fi apărat-o imediat (a sosit ciudat de repede la faţa locului)

Între timp, Clarissa se mutase şi ea în casa Larei, în urma unei certe cu mama ei. Clarissa i-a povestit Larei că mama ei era o femeie rece, lipsită de sentimente materne, ce o înfiase pentru a face impresia unei familiste convinse şi mamă devotată, imagine ce o ajutase în carieră, dar ele două nu se înţelegeau deloc.

Lara era îngrozită de tot ce se întâmplă în jurul ei, mai ales că începuse să primească ameninţări directe: găsea în casă animale decapitate – în cadă sau în frigider, şi, deşi s-a dovedit că era o înscenare, animalele respective nefiind adevărate, iar sângele s-a dovedit a fi sirop, gluma macabră a marcat-o. Foarte ciudată însă i s-a părut o avertizare pe care a primit-o sub forma unui mesaj lăsat sub pernă: „nimeni nu e ceea ce pare”! Cine şi ce încerca să-i transmită?

Relaţia ei cu Adrian nu evoluează rapid, cei doi tatonând reciproc terenul, în ciuda atracţiei evidente dintre ei, şi asta din cauza reticenţei lui Adrian şi a neîncrederii ei, care era depăşită de situaţie, nemaiştiind ce să creadă şi în cine să aibă încredere. Lucian, tatăl lui Adrian, o antipatiza pe faţă, iar atitudinea rezervată a lui Adrian nu o ajuta prea mult. Mai aproape îi era Vlad, care se mutase şi el între timp la ea, pentru a o supraveghea, împreună cu Diana.

Situaţia devine dramatică atunci când părintele Iulian, ce se întoarce pentru a spune ce a descoperit, este ucis chiar în propria casă. Lara, care îl găseşte pe când îşi dădea ultima suflare, apucă să-i audă ultimele cuvinte, ce o avertizau că nu Adrian este perechea  potrivită, că arma pe care o va primi în urma legăturii lor nu o va putea apăra şi că ea va plăti cu viaţă lupta cu umbrele! Nu era Adiran perechea “potrivită”?… Gândul o duce la Sebastian, pe care părintele nu apucase să-l cunoască. Cine este Sebastian? O altă „pereche” a Larei!! Nu va spun mai mult, o să vedeţi despre ce este vorba…

Se adânceşte misterul, iar suferinţa Larei după cel ce-i fusese mai mult decât un tată este de nedescris, cu atât mai mult cu cât descoperă cu stupoare cine l-a ucis pe Iulian! Va las să descoperiţi, o să fiţi surprinşi!

Lucrurile încep să se mişte, profeţiile sunt pe cale să se împlinească…

„M-am reîntors spre oglindă şi, cu gura căscată şi ochii măriţi de teamă, am urmărit îngrozită cum pe piele începeau să apară nişte linii fine ce formau un desen ciudat. Ca un tatuaj a cărui formă nu o puteam înţelege încă. Linii şerpuite şi forma unui pumnal se conturau sub privirea mea şocată, făcându-mă să icnesc de durere pe măsură ce acel desen devenea mai uşor de distins, mai îngroşat…Legătura fusese creată!”

Pe parcurs, Lara află o informaţie hotărâtoare pentru misiunea ei de a nimici umbrele: acestea aveau o regină, precum au albinele o matcă. O dată distrusă regina, umbrele nu mai aveau la cine se întoarce, iar oamenii scăpau definitiv de ameninţarea lor. Dar cum putea fi ucisă regina şi, mai ales, cine era aceasta?

„Am sărit cu pumnalul pregătit chiar când mâna lui m-a prins şi m-a tras înapoi din faţă rugului care devenise acum demoniţa. Imediat ce s-a transformat în cenuşă, am simţit cum ceva se zbate în interiorul meu. Presiunea devenea din ce în ce mai mare şi am deschis gura, dorind să-mi strig durerea. Valuri de fum negru au ţâşnit din mine şi picioarele mi-au cedat. M-am prăvălit la pământ şi mi-am pierdut cunoştinţa.”

Care va fi deznodământul acestei poveşti, şi care este destinul protagoniştilor săi, va invit să aflaţi citind cartea.

Vă mai spun că lupta din final va fi dramatică, iar răsturnările de situaţii – foarte neaşteptate – vă vor surprinde şi vă vor ţine „în priză” până la ultima pagină. Mi-a plăcut să străbat lumea descrisă în carte, mi-au plăcut creaturile ei fantastice şi aventurile lor. Nu lipsesc momentele de tensiune, suspans sau chiar dramatism, după cum nu lipseşte nici stropul de umor din dialogul personajelor, care dă cărţii un plus de savoare.

Cartea poate fi comandata de pe site-ul Editurii Quantum

Recenzii cărți Editura Quantum Publishers

Recenzii și prezentări cărți autori români