Glasul mării de Manuel Vicent, Editura Univers – recenzie

Glasul mării

(Son de mar – 1999)

Manuel Vicent

Editura Univers

Colecția Globus

Anul apariției 2014

Număr de pagini 346

Traducerea: Lavinia Similaru

Manuel Vicent (n. 1936), scriitor și ziarist spaniol, își împarte timpul între prrocupările literare și galeria sa de artă. I s-au decernat numeroase premii literare, printre care prestigioasele Nadal (1986, pentru Balada lui Cain) și Alfaguara, fiind singurul scriitor care a obținut Premiul Alfaguara de două ori (în 1996, pentru Paști și portocale și în 1999, pentru Glasul mării).

Glasul mării, roman ecranizat de regizorul Bigas Luna, este povestea unui mire ivit din spuma mării să-și întâmpine mireasa, cum îi făgăduise cândva, recitându-i versuri celebre pentru a străbate împreună drumul în urma unei magice ceremonii nupțiale ce încununează o iubire mai presus de viață și de moarte. Mirele nu este altul decât un avatar al grecului Ulises, întors după zece ani de peregrinări ca să constate că în vremurile noastre soțiile nu mai așteaptă țesând pânze pe care nu le mai sfârșesc niciodată.

Într-un remake modern al Odiseei, Manuel Vicent pune alături mituri antice şi decoruri ale Spaniei contemporane, obţinând un roman plin de suspans şi neprevăzut. Ulises, un profesor de literatură clasică, ajunge într-un sat, Circea, unde se îndrăgosteşte de fiica unui localnic. Fascinată de versurile din Vergiliu pe care profesorul i le rostește, tânăra răspunde cererilor şi cei doi se căsătoresc. Fericirea nu durează mult, căci într-o dimineaţă de august Ulises dispare în urma unui naufragiu. Până aici romanul nu pare diferit de un romanţ oarecare. Povestea se complică însă şi certifică succesul avut. Rămasă singură, Penelopa lui Vicent, devenită aici Martina, nu rezistă insistenţelor pretendenţilor şi, deşi îndurerată, se recăsătoreşte cu un bogat om de afaceri pe care îl refuzase în trecut. Visurile ei mai vechi îi sunt împlinite de averea noului soţ, dar nici acum situaţia nu îi este bătută în cuie, pentru că Ulises se dovedeşte a fi mai puţin mort decât îl credeau cei din Circea. Finalul romanului este cu totul neaşteptat, declarând câştigătorul în lupta dragostei cu destinul.

O copertă absolut splendidă! Romantică, ce ne poartă cu gândul la sufletele pereche care nu pot fi despărțite niciodată, care întotdeauna își vor găsi calea unul spre celălalt.

Descrierea cărții m-a incitat încă de când am văzut-o pe site-ul Editurii Univers. O combinație între trecutul străvechi și prezentul modern, între legende și realitate. O metaforă despre dispariția și reaparitia unui bărbat după ani întregi de peregrinări.

Faptul că acțiunea este asemănată cu legende din mitologia greacă a fost un plus pentru mine.

Cu toții cunoaștem legenda lui Ulises și a țesutului pânzei fără sfârșit… Sunt curioasă dacă această carte va reuși să devină la fel de frumoasă – în accepțiunea mea, cum a fost această legendă pe vremea când eram copil….

Un alt aspect deosebit sunt cele câteva cuvinte puse în avanpremiera fiecărui capitol în parte. Sunt un fel de ghid călăuzitor prin acel capitol!

“… despre felul cum naufragiații, aidoma tonilor, se întorc la viață sub lumina din august în Mediterana…”

O carte care se citește ușor, lejeră și aerisită, chiar dacă oferă anumite teme de meditație. Glasul mării este acel roman care te captivează din ce în ce mai tare, pe măsură ce citești.

Despre autorul Manuel Vicent nu am mai auzit până acum, dar, este un autor asupra căruia voi încerca să mă opresc de câte ori am ocazia.

Un trup neînsuflețit este găsit de turiști plutind la malul mării… Este vorba despre Ulises Adsuara…

“În ciuda faptului că era vorba despre un cetățean din Circea, un orășel cu 20.000 de locuitori unde toată lumea se cunoștea, în primul moment nu s-a gândit nimeni la acel Ulises Adsuara, cândva vestit în barurile din port.”

Straniu este faptul că acest bărbat este descoperit îmbrăcat în costum de mire. Și nu doar atât! Misterul se adâncește în momentul în care aflăm că Ulises mai murise înecat și cu zece ani în urmă… Despre ce să fie oare vorba?

“Puțini știau că Ulises îi ceruse soției sale cartofi prăjiți în ziua fatidică. În schimb, el îi jurase că-i aduce primul ton din sezon.”

Se pare totuși că, mortul este Andreas Mistakis, născut în Corfu, de aproximativ 40 de ani, dacă ne luăm după pașaportul găsit asupra lui.

Datorită asemănării cu Ulises, se creează o întreagă enigmă. Și, pentru ca totul să devină și mai misterios, se constată că a dispărut Martina — fosta soție a lui Ulises…

“În cazul acesta, mirele, chiar dacă nimeni nu știa cine este, sosise din largul mării pe plaja deschisă ce se întinde la nord de orășelul Circea și acum mireasa, ieșită la rândul ei din apele albastre, era gata să-și facă apariția din sud, dinspre unul dintre golfurile falezei. La prima vedere păreau două ființe făcute una pentru cealaltă, care se căutau dincolo de moarte.”

După acest prim capitol învăluit în mister, acțiunea se mută cu cincisprezece ani în urmă, asupra lui Ulises — proaspăt profesor sosit în Circea…

Viața de zi cu zi a unui tânăr erudit, proaspăt absolvent, venit să predea tinerilor liceeni despre Homer și alți mari clasici; ne este redată cu fidelitate, vedem adaptarea tânărului la acest oraș de pescari simpli.

Autorul Manuel Vicent ne poartă astfel prin toată istoria lui Ulises în Circea, vedem cum a cunoscut-o pe Martina, cum s-au căsătorit, cum au trăit o viață…

Am fost încântată de stilul deosebit în care este scrisă cartea: alert și-n același timp energizant, sincer și captivant.

Glasul mării este cartea care te captivează datorită poveștii simple dar în același timp complexe. Datorită realității pe care ne-o prezintă autorul, fără a o cosmetiza cât de putim. Un oraș de pescari, cu oameni simpli, în care niciodată nu se întâmpla nimic. Totul mergea de la sine.

Când m-am gândit prima dată la semnificația titlului, am crezut că “glasul mării” semnifică valurile și șoaptele acestora, toate poveștile nespuse și secretele ei neștiute. Dar, Glasul mării este numele unui iaht, folosit la filmarea unui film în Circea, cu doi ani înainte de sosirea lui Ulises în localitate.

“Într-o după- amiază, Martina l-a văzut pe Yul Brynner îmbrăcat în smoching la pupa iahtului Glasul mării, bând câteva pahare de șampanie pe care i le turna un majordom. Era o imagine din lumea fascinantă pe care o întrezărise prin reviste.”

Mi-a plăcut mult atmosfera cărții, pe care autorul reușește să o transmită cititorului. Efectiv reușim să vizualizăm acest micuț oraș de la malul mării, cu lumea lui și cu activitățile simple și monotone care se desfășoară în el.

“Faptul acesta anodin a fost pentru Ulises o revelație. Și plăcerea este o patrie. Era prima oară când Ulises intra pe teritoriul ei…”

Asistăm la povestea celor doi, la întâlnirile lor ascunse de ochiul lumii, aflăm legende locale, simțim mirosurile și aromele orașului.

Aflăm despre floarea de portocal și efectele acesteia, simțite de însuși Ulises pe propria piele: coșmaruri sau adevărate vise de om aflat sub influența drogurilor.

“— Aici a fost o molimă.

— Ce vreți să spuneți? întreba uriașul cu un singur ochi.

— Dacă zeii și eroii nu mai există, domnule judecător, și există numai floarea de portocal, totul este îngăduit.”

Cu pași siguri și firești, într-o combinație de real și fantastic, povestea vieții lui Ulises ne este depănată cu măiestrie, autorul lăsându-ne să citim despre povestea dintre Ulises și Martina, despre întâlnirile lor ascunse și despre sarcina acesteia.

“… Ulises s-a făcut marinar, iar barca lui era albă, cu negru și albastru, în ea avea să navigheze într-o zi spre marea întunecată a lui Hades…”

Să fie oare un simplu gând? Sau o premoniție la faptele ce aveau să vină? Vă las pe voi să descoperiți și să savurați această deosebită poveste, care aproape că se citește de la sine, atât de tare trezește interesul cititorului.

“— Văd numai o călătorie. În cărți moartea este doar o călătorie.

— Toți ghicitorii spun același lucru.

— Doamnă, spuneți-mi dacă bărbatul pe care-l am lângă mine mă iubește, a cerut Martina.

— Să vedem. Depinde de cartea care iese.

— Să vedem.

— Opt de treflă.

— Ce înseamnă optul ăsta? a exclamat Martina.

— Nu, bărbatul ăsta nu te iubește. Numai dacă tu îl omori și apoi îl devorezi.”

Să fie oare acest răspuns al ghicitoarei cel care a pornit demersurile ce aveau să vină? Să fie oare soarta?

Citiți “Glasul mării” și aflați o poveste uimitoare!

Da, povestea lui Ulises și a Martinei are o stranie asemănare cu cea a eroului grec Ulises. Avem parte de fantastic îmbinat cu succes cu realul cotidian, în ciuda neobișnuitului mod în care are loc.

“Glasul mării” poate fi socotită cartea în care jurămintele făcute cu inima deschisă se împlinesc. O lectură emoționantă, care prinde cititorul în mreje și-l vrăjește efectiv, mirajul mării putem spune. La final nu poți spune decât că a fost o poveste superbă, că ai fi vrut să nu se fi terminat.

Mulțumim Editura Univers pentru cartea oferită pentru recenzie

Glasul mării de Manuel Vicent poate fi comandată pe edituraunivers.ro, elefant.ro, librarie.net, carturesti.ro, cartepedia.ro, dol.ro

Recenzii Editura Univers