Gobbolino, pisoiul vrăjitoarei de Ursula Moray Williams, Editura Paralela 45 – recenzie

Gobbolino, pisoiul vrăjitoarei de Ursula Moray Williams este o carte clasică pentru copii, emoționantă și înduioșătoare!

Povestea este una extrem de actuală. Câte persoane nu au și acum de pătimit din cauza culorii pielii, a familiei din care provin sau a locului în care s-au născut? Câte șanse nu li s-au refuzat acestora din cauza prejudecăților?

Mesajul cărții este unul foarte profund și generos, învățându-i pe copii să privească dincolo de aparențe și să judece pe cineva pentru ceea ce este și nu pentru ceea ce pare a fi.

Gobbolino este un pisoi adorabil și foarte prietenos, dar care s-a născut în locul nepotrivit. Spre deosebire de surioara lui, Funingica, care era foarte mulțumită cu condiția ei de pisicuță a vrăjitoarei, idealul ei fiind acela să învețe pe de rost Cartea magică, să zboare pe o coadă de mătură, să transforme șoarecii în broaște râioase, iar broaștele în porcușori de Guineea, Gobbolino visează să ajungă un pisoi de casă, alintat de copii și îndrăgit de toți ai casei.

”O să fiu un pisoi de casă. Am să stau lângă foc cu lăbuțele ghemuite sub piept și-o să torc ca un ibric pe plită. Când copiii o să se-ntoarcă de la școală, o să mă tragă de urechi și-o să mă scarpine sub bărbie și-o să mă ademenească cu un mosor de ață de jur-împrejurul bucătăriei. O să am grijă de casă și-o să le vin de hac șoarecilor și-o să am grijă de bebeluș, iar după ce toți copiii o să meargă la culcare, am să mă furișez în poala stăpânei cât ea cârpește șosete, iar stăpânul moțăie pe scaun. Am să stau cu ei pentru totdeauna și-o să mă numească Gobbolino, pisoiul lor de casă.”

Pare o dorință simplă la prima vedere și ușor de îndeplinit, însă nu era deloc așa.

În scurt timp, Gobbolino se va trezi suspendat între două lumi, alungat din cea din care se născuse și neacceptat de cea în care dorea să se pripășească.

Deși mama și surioara lui Gobbolino aveau blana neagră complet și ochii verzi, cum erau toate pisicile vrăjitoarelor, Gobbolino se născuse cu o lăbuță albă și cu ochii albaștri, ceea ce era de netolerat în lumea lui. Nicio vrăjitoare nu a dorit să-l ia ca ucenic, iar mama lui l-a abandonat.

Departe de a fi deznădăjduit, Gobbolino a privit viitorul cu speranță și bucurie, convins fiind că își va găsi rapid o familie care să îl adopte ca pisoi de casă. Din păcate însă, pentru că din mustăți îi săreau scântei și era capabil de tot felul de scamatorii, mulți îl vedeau pe Gobbolino tot ca pe un pisoi de vrăjitoare, capabil de toate relele, deși el era bun, sufletist și jucăuș, iar ai lui se deziseseră de el.

Gobbolino a trecut prin multe locuri și s-a atașat de multe persoane, însă a fost nevoit să plece mai departe din cauza prejudecăților sau superstițiilor oamenilor. Uneori, Gobbolino a ales singur să se despartă de stăpânii pe care-i avea în acel moment, întrucât a realizat că asocierea cu el le dăuna și acestora.

Rând pe rând, Gobbolino a poposit la o fermă, apoi la un orfelinat, a fost pisoi de expoziție, a navigat pe un vas, a ajuns la o prințesă, la un comediant, la o tânără domniță, la un tăietor de lemne, având parte de nenumărate aventuri.

În ciuda respingerilor și a multor nedreptăți care i s-au făcut, Gobbolino și-a păstrat intacte bunătatea și optimismul, iar soarta îl va răsplăti în cele din urmă.

Vă las plăcerea să descoperiți singuri în carte care au fost toate peripețiile prin care a trecut Gobbolino și care a fost deznodământul acestei încântătoare povești, pe care o recomand cu drag copiilor de toate vârstele!