Hoțul de stele de Lindsey Becker, Editura RAO - recenzie

Hoțul de stele

Lindsey Becker

Editura RAO

An aparitie: 2019

Nr. pagini: 272

Titlu Original: The Star Thief – 2017

Traducator: Maria Adam

Vârsta recomandată: 12-14 ani

Lindsey Becker scrie romane de ficțiune pentru tineri. Fantome, monștri, fiare sălbatice, copii care iubesc magia și aventura – toate acestea se regăsesc între paginile ei. Îi plac filmele, cărțile și diferite arte și meșteșuguri.

Hoțul de stele este romanul ei de debut.

Honorine este servitoare la conacul Vidalia. Viața ei este cam plictisitoare, întrucât nu face altceva decât să șteargă praful de pe tot felul de comori aduse din lumea întreagă și să viseze în față numeroaselor hărți ale lumii care se găsesc aici. Totul se schimbă atunci când prinde doi marinari care jefuiesc biroul lordului Vidalia și apoi pornește în urmărirea unei fete cu aripi care se pierde în noapte. Dintr-o dată, Honorine este prinsă în mijlocul unei bătălii între echipajul unui vapor spectaculos și o serie de constelații mitice. Stelele de pe cer au prins viață pentru a se apăra de cei care vor să pună stăpânire pe puterile lor. Spre surprinderea ei, Honorine este piesa centrală a acestei lupte, punctul de întâlnire dintre magie și știință, dintre cărări bătute sau necunoscute. Dar poate o fată curajoasă să aducă laolaltă două tabere prinse într-o luptă pe viață și pe moarte înainte ca acestea să dezlănțuie un spirit malefic mai străvechi decât stelele?

Ritm alert, personaje credibile, decor original… Tinerii cititori, dar și adulții cărora le plac lecturile în care aventură se împletește cu fantezia se vor îndrăgosti de Honorine. – Kirkus Reviews

Cu un titlu ”poetic”, o copertă minunată și un sinopsis incitant, cartea Hoțul de stele atrage atenția de la prima privire.

Ca roman de debut, Hoțul de cărți a ridicat stacheta foarte sus pentru următoarele cărți ale autoarei. Subiectul inedit, personajele fascinante și aventurile uluitoare prin care trec acestea vor cuceri cu siguranță inimile cititorilor. Deși povestea este foarte interesantă și captivantă, nu se citește ușor, datorită numărului mare de personaje neobișnuite. Însă odată intrați în lumea ei, veți fi vrăjiți de cele descoperite acolo. Este un roman fantasy de aventuri, chiar cu o fină tușă SF. Ritmul acțiunii este alert, iar imaginația tinerilor cititori va fi pusă la încercare.

În centru poveștii se află Honorine, o fată de 12 ani, isteață, curioasă, visătoare și inventivă, servitoare la conacul Vidalia. Locul ei preferat din casă era biroul lordului Vidalia, unde ștergea cu mare grijă praful de pe comorile aflate acolo, obiecte neobișnuite și ciudate, aduse de lordul Vidalia din călătoriile sale, sub privirea îngăduitoare a acestuia, care o privea din tabloul de deasupra șemineului, căci era dispărut de ani de zile, iar Honorine nici nu și-l aducea aminte.

O serie de incidente misterioase încep să aibă loc – un foc iscat ca din senin în șemineu, apariția unei cărți ciudate, niște străini care pătrund în casă căutând evident ceva anume, aparția unei ciudate fete cu aripi -, iar asta nu va fi decât începutul unor întâmplări incredibile a căror protagonistă va fi eroina noastră. Părăsind siguranța casei – devenită relativă în lumina ultimelor evenimente – Honorine pleacă în urmărirea fetei cu aripi, ajungând s-o cunoască pe aceasta și pe însoțitorii ei, unul mai bizar decât altul.

Cum ar fi ca stelele din constelațiile cerești să prindă viață și să se întrupeze pe Pământ sub diferite forme, amintind însă de constelația din care provine fiecare? Le cunoaștem sub forma personajelor din această poveste care se apără de cei care voiau să le fure puterile. Iar Honorine se trezește în miezul înfruntării dintre cele două tabere, martoră a unor evenimente uluitoare, trăind astfel la rândul ei niște aventuri extraordinare. De partea cui se va afla și care era rolul ei în acest război? Și, mai ales, cine era de fapt Honorine?

Hoțul de stele – o poveste spectaculoasă cu personaje fascinante, cu magie și aventură, o carte pe care o recomand cu drag!

Fragment din romanul „Hoțul de stele” de Lindsey Becker:

„Lordul Vidalia nu li se alătură pentru prima lansare a albinelor. Sănătatea i se subrezise atât de mult încât nu mai putea urcă pe scări. Dormea tot mai mult și părea confuz pentru perioade lungi când se trezea. Sirona era singură care-l mai putea ajută acum, iar Honorine simțea, pe lângă toate celelalte, apăsarea stării sale inrautatite pe măsură ce se apropiau de țărmul estic al Africii în căutarea Săgetătorului. Nu putea permite că lordului Vidalia să i se întâmple ceva înainte să apuce să-l revadă pe Francis.
Carina era deja sub Marea de Eter, înapoi în atmosfera terestră când Honorine ieși pe punte.
Eridan și Astraea stăteau sub un palc de mesteceni lângă balustradă când Honorine se apropie împreună cu Lux și un coș plin cu albine. Peisajul din față lor era foarte diferit de ultimele locuri pe care le vizitaseră. Întins pe toată lungimea orizontului era oceanul care se lovea de un ținut de valuri încremenite și roșiatice de gresie care întindeau pe kilometri întregi, inaltandu-se apoi în dune de nisip înalte că niște munți.
– Unde suntem acum? întreba Honorine.
– În cel mai vechi deșert din lume, răspunse Lux.
– Cum găsești pe cineva aici? întreba Honorine, privind în sus și-n jos la coasta nesfârșita și pustie.
Nu existau case, nici drumuri sau orașe. Se vedea doar un peisaj repetitiv de nisip și roca. Nu se gândea la arcaș, ascuns undeva printre dune, ci la Francis, care probabil era de unul singur acolo.
– Mai întâi, da-le drumul albinelor, spuse Lux, arătând cu botul către coș. Nautilus e aici deja și trebuie să-i distragem atenția.
– Poftim? zise Honorine uimită.
– I-am zărit nava în largul coastei când am coborât de pe Eter, spuse Eridan. Am trimis o furtună mică să-l încetinească, dar cel mai probabil va ajunge și el azi pe uscat.
– Ceea ce înseamnă că trebuie să ne întoarcem pe cer înainte răsăritul soarelui, adaugă Astraea. Ești gata?”