Hoțul din Curtea Miracolelor de Adrian Majuru, Editura Litera - recenzie

Hoțul din Curtea Miracolelor

Adrian Majuru

Editura Litera

Colecția Biblioteca de proză contemporană

Nr. de pagini: 186

An apariție: 2023

ADRIAN MAJURU (n. 19 decembrie 1968, București), istoric și antropolog, a scris numeroase studii și cărți, printre care Bucureștii mahalalelor sau periferia ca mod de existență (2003), Bucureștiul subteran. Cerșetorie, delincvență, vagabondaj (2005), Copilăria la români (2006). A debutat în ficțiune cu volumul de povestiri Șapte variațiuni pentru flautul fermecat (2010). Este directorul Muzeului Municipiului București.

Hoțul din Curtea Miracolelor are la bază o biografie reală, ficționalizată în linia teoriilor și viziunilor de antropolog ale autorului, referitoare la periferie și la destinul celui născut la marginea urbei.

„Scris cu pasiune, romanul aduce un stil fermecător și o construcție inteligentă.” – DOINA RUȘTI

„Adrian Majuru e un autor foarte special care construiește un mod convingător de a citi istoria și orașul.” – CĂTĂLIN D. CONSTANTIN

Primul lucru care m-a atras la acest roman a fost titlul – „Hoțul din Curtea Miracolelor”. Cred că nu e iubitor al romanelor de capă și spadă care să nu fi auzit de această veche „instituție” a Parisului, iar gândul mi-a zburat la o ficțiune picarescă, cu accent pe aventurile cuiva provenind dintr-o variantă asemănătoare a Micului Paris, undeva, în perioada interbelică.

Adrian Majuru m-a surprins însă cu un roman mai degrabă elegant, construit în jurul unui personaj central – Tata Moșu – un hoț atipic, cu destin neobișnuit, exponent al unei categorii care face rareori obiectul romanelor autohtone.

Născut într-o familie destul de bună, cu o condiție medie, în urma diverselor împrejurări nefavorabile ajunge atras de lumea interlopă, operând jafuri de tot felul încă din adolescență, însă fără a face parte din marile rețele, ci mai degrabă lucrând pe cont propriu, împreună cu unul sau doi tovarăși de acțiune.

Înscris inițial la Colegiul Gheorghe Lazăr, nu și-a putut plăti însă studiile, renunțând astfel la această cale. Un „cavaler refuzat”, a căutat metodele de a se întreține, iar ulterior, să se ocupe și de cheltuielile mamei bolnave și ale iubitei. Trădat în cele din urmă de femei, de prieteni, își pierde mama din cauza bolii și își petrece timpul între detenție și eliberări.

Tata Moșu îi rămâne numele, porecla preluată de la bunic. Inițial, narațiunea se desfășoară sub forma unei confesiuni, înregistrată de către doctorul Stănescu, căruia îi plăcea să cerceteze diferitele tipologii întâlnite în mediul interlop și are loc în timpul uneia dintre perioadele de detenție.

În partea a doua, „Imersiune”, destinul își urmează traseul, dându-i posibilitatea eroului cărții de a trăi o nouă viață, aceea pe care ar fi putut să o aibă, dacă aceeași soartă n-ar fi decis pentru el în trecut, împingându-l pe o cale mai întortocheată.

„Tata Moșu își dorește o revanșă. Dar nu o revanșă față de lumea de afară, ci o revanșă în fața destinului. Și-ar dori să demonstreze că poate fi o altă persoană.”

Și iată că, într-o noapte, în timp ce erau transferați dintr-o locație în alta, providența și prietenul său din copilărie, Calapod, condamnat alături de el, își dau concursul spre a-i facilita evadarea. Nu întâmplător pătrunde într-o casă unde își asumă o nouă identitate, cea a lui Sergiu Romano, dintr-o familie înstărită, căruia îi semăna izbitor din punct de vedere fizic. Ajutat de eleganța nativă, Tata Moșu se metamorfozează pentru o vreme în Sergiu, trăind deci în această întruchipare a unui nou eu. Se pune întrebarea, odată ajunși aici, care e proiecția adevărată a tânărului? E el Tata Moșu, hoțul, sau mai degrabă îl caracterizează identitatea lui Sergiu Romano? Răspunsul nu e simplu, bineînțeles. E câte puțin din fiecare și mai mult decât atât. Într-o capitală aflată într-o perioadă de acalmie care se apropie de final, cu spectrul tulburărilor și al războiului la orizont, Tata Moșu cunoaște o familie de evrei căzuți în dizgrație, dar și pe fratele mai mare al lui Sergiu, Leon, o întâlnire cu urmări suprinzătoare.

Cât timp trăiește sub identitatea lui Sergiu, Tata Moșu nu mai face niciun gest necinstit, ceea ce arată că nu posedă natura unui infractor, ci a fost nevoit, la o vârstă fragedă și lipsit de un ghidaj corespunzător și de un suport moral și financiar, să pornească spre această cale. Câți nu sunt oare ca el?

Valurile istoriei însă vin ca un tăvălug peste toți, iar la mijlocul secolului trecut un astfel de tsunami a făcut ravagii în societatea românească. Destinul eroului e să treacă din nou prin închisoare, eliberat ulterior într-o lume care s-a întors cu susul în jos – lumea ascensiunii comuniste.

Ce se va alege de fiecare dintre cei cu care se intersectează Tata Moșu și, până la urmă, care valori reușesc să treacă dincolo de regimuri și fel de fel de hățișuri politice și militare absurde, veți afla citind romanul.

„Când două lumi diferite se întâlnesc, granițele dintre ele dispar.”

Cu un condei simplu și lipsit de afectare, totodată cursiv și plăcut lecturii, m-a dus pe alocuri cu gândul la unii autori italieni, iar în alte momente am căzut pe gânduri în urma subiectelor abordate, amintindu-mi de lucrări de impact, precum „Prinț și cerșetor” sau „Mizerabilii”. Nota de final, „Subteranul din preajma noastră”, este menită să ridice nu doar întrebări, ci și o nevoie de răspunsuri. Pentru că istoria nu e altceva decât o lecție continuă pe care trebuie să o învățăm, la nivel de societate, dacă vrem vreodată să scăpăm de cercurile vicioase în care ne tot învârtim.