Iarnă cu fulgi însângerați de Gabriel Chiriac, Editura Sedcom Libris – recenzie
Iarnă cu fulgi însângerați
Gabriel Chiriac
Editura: Sedcom Libris
Anul apariției: 2020
Număr pagini: 456
Gabriel Chiriac este expert acreditat de Ministerul Culturii în conservarea bunurilor din patrimoniul cultural național și conservare-restaurare lemn din monumente de arhitectură populară. Își desfășoară activitatea la Centrul de Cercetare și Conservare – Restaurare a Patrimoniului Cultural din cadrul Complexului Muzeal National ,,Moldova” Iași. A urmat Facultatea de Teologie Ortodoxă, Secția Artă Sacră și un Master în același domeniu la Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iași. În 2015, cu ocazia împlinirii a 40 de ani de la înființarea Centrului de Cercetare și Conservare – Restaurare a Patrimoniului Cultural, a primit Diplomă de Excelență acordată ,,pentru întreaga activitate depusă în serviciul culturii naționale”.
Romanul istoric „Iarnă cu fulgi insangerati” focalizează obiectivul narativ pe un subiect tratat cu mai puțină sinceritate până în 1989, perioada în care, timp de 40 de ani, în școală românească s-a predat o istorie falsificată și rescrisă pentru a corespunde cerințelor ideologice ale regimului comunist. Este vorba despre atmosfera tulbure a anilor cumpliți de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, din România anilor 1944 ‒ 1945 și de pe frontul din estul Slovaciei.
Din respect față de cititor și conceptul de carte de istorie adevărată, autorul reconstituie cu o precizie de ceasornicar și cu o capacitate descriptivă aproape cinematografică, datorată documentării exhaustive întreprinse cu pasiunea cunoașterii și a dorinței de redare cu fidelitate a epocii în care se desfășoară acțiunea, o mică parte din dramele umane provocate de furi-bundă încleștare a voințelor și deciziilor marilor puteri ale lumii.
În acest teatru sumbru al jocului de-a viață și de-a moartea, este proiectată în prim-plan povestea de dragoste dintre locotenentul Marius Rădulescu, un adevărat gentleman și un erou de factură clasică care nu poate funcționa în afară polilor morali ai onoarei, datoriei, demnității, responsabilității, patriotismu-lui real, asumat, nu de circumstanță, a sincerității, fidelității și respectului față de oameni și idealuri, și frumoasă, voluntară, inteligență și nonconformistă Smaranda Hagiaturian, unică moștenitoare a unei familii foarte bogate. Ce s-a întâmplat cu ei, cum a supraviețuit iubirea lor, asta rămâne de aflat dacă vom citi până la capăt cartea. Lucru care, desigur, se va întâmplă, pentru că, odată deschisă, dincolo de o lectură plăcută și atractivă, cartea va capta prin valoarea să instructivă, tributară adevărului, nicidecum mistificării.
Merită să treacă din mâna în mâna și din generație în generație. Nu o spune nici autorul, nici editorul, ci povestea în sine care va trece, cu siguranță, și proba timpului.
,,Am ales să scriu romanul nu în formatul clasic, victimă- călău, atât de drag secolului al – XX- lea, ori în maniera hollywoodiana băieți buni versus băieți răi. Evenimente banale din viața de zi cu zi, nu neapărat legate de război, îți demonstrează că prietenul poate fi un dușman și invers, dușmanul poate să-ți fie prieten. Dincolo de dorința mea de a înțelege ce s-a întâmplat atunci, nu am dorit să justific sau să condamn, ci să arăt într-o manieră onestă și imparțială lucrurile așa cum s-au petrecut. Scopul meu principal a fost să prezint în paginile cărții imaginea reală a omului, a simplului cetățean al umanității, captiv în haosul apocaliptic specific unei conflagrații și supus instinctului de conservare care coordonează la unii mai puțin, la alții mai mult, acțiunile, faptele, hotărârile. Fără accente patriotarde sau flatante. Cât de bine am reușit, numai cititorii o pot spune.”
,,Indiferent cât de mult s-ar scrie despre istoria poporului tău, niciodată nu va fi destul. O țară, o națiune fără ancore veridice în trecut nu are decât, cel mult, un viitor nesigur. Este purtata haotic de voia valurilor, fără nici o direcție fermă. Trebuie să ne asumăm trecutul, cu bunele și relele lui, dar să- l judecăm cu obiectivitate și responsabilitate. Numai așa ne putem apăra de acuzații nedrepte, culpabilizări sau exagerări. Tocmai de aceea avem nevoie de cuvinte scrise astăzi, despre trecut, pentru viitor.” – Autorul
Gabriel Chiriac este un scriitor român contemporan foarte talentat, un maestru al descrierilor, autor al trei romane istorice: ,,Iarnă cu fulgi însângerați”, ,,Leul înaripat” și ,,Ceață roșie în Crimeea”.
Romanul ,,Iarnă cu fulgi însângerați” este cartea sa de debut, un roman istoric fascinant și captivant despre vieți și destine, onoare și datorie, loialitate și curaj, eroism și sacrificiu, luptă și supraviețuire, dar și cu o poveste de dragoste minunată, emoționantă și sfâșietoare, care vă va transpune într-o manieră realistă în mijlocul tensiunilor dintr-o perioadă tristă a istoriei.
Romanul este un portret sumbru și tulburător al celui mai devastator conflict din istorie, Al Doilea Război Mondial, autorul axându-se pe momente mai puțin cunoscute, desfășurate către finalul războiului în România anului 1945 și pe frontul din estul Slovaciei, o odă adusă eroismului, curajului și spiritului de sacrificiu al soldaților pe câmpul de luptă, dramele fizice și psihice cu care aceștia se confruntă odată cu întoarcerea acasă dar și suferințele civililor, spaima și teroarea din timpul bombardamentelor, precum și frământările și deciziile comandanților, comploturile militare și strategiile folosite de marile națiuni.
Personajul principal al cărții este Marius Radulescu, un tânăr educat și galant, de o politețe desăvârșită, cu maniere atrăgătoare, înalt și cu alură de atlet, un bun sportiv, excelând la scrimă, cu trăsături gingașe, părul blond și ochi albaștri, un bun dansator și pianist talentat, fiind student eminent aflat mai mereu printre primii la învățătură. Tatăl său, medic militar, și mama, profesoară de muzică, muriseră într-un accident, lăsându-i moștenire suficient cât să-i asigure o rentă anuală decentă, însă preferase să- și câștige singur banii, angajându-se ca instructor de echitație la un club hipic. După terminarea facultății plecase pe front ca sublocotenent, fiind decorat și avansat ca locotenent datorită faptelor de bravură, iar un ordin venit pe neașteptate a făcut ca să revină acasă pentru a se ocupa de instruirea și pregătirea recruților pentru plecarea pe front.
Are o relație de aproape patru ani cu Smaranda Hagiaturian, o tânără frumoasă, inteligentă și nonconformistă, unica moștenitoare a unei familii bogate, cu care chiar se logodise între timp și cu care trăiește o frumoasă poveste de dragoste. Reîntâlnirea lor e plină de iubire și pasiune în ciuda frământărilor prin care au trecut în timpul separării odată cu plecarea lui Marius pe front.
Fiind tot mai îndrăgostiți, hotărăsc să se căsătorească, însă fericirea nu durează mult pentru că Smaranda este răpită de serviciile secrete germane, fiind acuzată de spionaj pentru că făcea parte dintr-o rețea care se ocupa cu procurarea de pașapoarte false pentru evreii fugiți, facilitând emigrarea lor!
Modul în care decurge povestea, ce s-a întâmplat cu Marius și Smaranda, dar și cum a supraviețuit iubirea lor vă las să descoperiți singuri citind această poveste extraordinară!
Mi-a plăcut foarte mult cartea, este strălucit construită, mi-a transmis o furtună de emoții! Romanul este foarte bine documentat, munca autorului fiind imensă, pentru care îl felicit din toată inima! Cartea se citește ușor, autorul folosește un limbaj elevat, decent, personajele sunt puternice și foarte frumos portretizate, titlul este foarte potrivit iar coperta superbă!
,, – Dragostea … oh , ce sentiment minunat! , șoptește ea, pipăind visătoare cu vârful degetelor de la mâna dreaptă inelarul gol, lipsit de podoaba verighetei! I-ai cunoscut pe ei atunci?– Mai puțin pe el, venea rar pe acolo. De fapt, l-am văzut o singură dată.– Oare cum te simți când îți cunoști sufletul pereche? Ce fericiți trebuie să fi fost! Și totuși ce trist! Și numai din cauza blestematului de război. Spune-mi, tu știi mult mai bine. Cum a fost atunci?– În nici un caz o perioadă despre care ai dori să-ți mai aduci aminte, răspunde Artiom cu o voce tremurată.”
,,În dimineața când s-au întâlnit pentru prima oară la padoc, asta se întâmpla în primăvara anului 1940, într-o zi de joi a lunii aprilie, Smaranda manifestase o vădită antipatie față de Marius. Strunindu-și splendidul armăsar pursânge arab ce scormonea agitat pământul, rostise glacial și cu o privire sarcastică: «Domnule Radulescu, nu știu când ați văzut pentru prima oară în cal! Poate să fie câteva luni, cel mult câțiva ani! Prin urmare, sunteți cel mai puțin calificat să dați sfaturi unei persoane care a călărit chiar dinainte de a învăța să meargă.»Răspunsul lui Marius venise prompt, exprimat pe un ton politicos, dar ferm: «Domnișoară Hagiaturian, cu toată considerația, dar cele câteva minute de când mă cunoașteți nu vă dau dreptul să-mi justificați capacitățile în acest domeniu.»Fata nu se așteptase la o replică atât de directă. Pălise, apoi se făcuse stacojie. Întoarse capul și, smucind brusc hățurile, plecase într-un galop furios. Cine și- ar fi imaginat atunci că, după mai puțin de trei luni, Cupidon, copilul capricios al dragostei, avea să râdă în hohote privindu-le pasiunea? În mod cert, niciunul dintre ei.”
,, – Și acolo… cum… ?, întreabă Smaranda cu un oftat.Pentru câteva clipe, Marius simte o sfârșeală puternică. O paloare accentuată i se înstăpânește pe față, ca și cum cuvintele ei ar fi atins o rana insuficient cicatrizată. Apărute în mod spontan, imaginile foștilor săi camarazi i se perindă prin memorie: Paul, matematicianul îndrăgostit de poezie, cu fața oribil desfigurată de explozia unei grenade. Max, boxerul, cu umerii cât ușa și maxilarele de fier, a cărui pușcă nu trăsese niciodată vreun glonț în inamic, sfârtecat de lupi. Mihai, viitor avocat, suflet de aur și spirit fin, cu mințile pe jumătate spulberate după ce un obuz căzut alături îl îngropase în pământ la peste doi metri adâncime. Emil, sanitarul, colegul lui de bancă din liceu, timid și rușinos ca o fecioară, împușcat de un lunetist rus drept în frunte tocmai când ajuta un rănit.”
,,Peste tot pe unde își îndreaptă privirea, Marius vede doar chipuri tinere și foarte tinere. Niciunul dintre ele nu are sclipirea de veselie specifică vârstei, toate sunt pline de frământare, nesiguranță. Poartă o singură întrebare în ochii îngrijorați: Cât timp mai avem viață să o putem trăi?, întrebare căreia și el a încercat să-i găsească răspunsul, și la care știe că nimeni nu îi poate răspunde. Mai ales acum, într-o lume plină de durere, suferință, cruzime și oroarea nebuniei acestui război.”
,,Marius aruncă o privire spre Smaranda. Îmbrăcată într-un deux-pieces elegant, de culoarea fisticului, la care asortase o tocă mică, din mătase, cu voaletă scurtă, Smaranda își poartă cu nonșalanță frumusețea naturală, pură, care ar fi arătat desăvârșită chiar și să fi fost înveșmântată cu o pânză de sac.Marius îi prinde mâna Smarandei și îi mângâie ușor degetele, privind- o cu ochi tandri. Ea îi răspunde cu un surâs plin de promisiuni, în timp ce palmele lor, împreunate, se caută frenetic, pasional, mărturisire pură a gândurilor: «Sunt al tău», «Sunt a ta». ”
Recomand această carte tuturor cititorilor, veți avea parte de o lectură istorică informativă valoroasă, o carte nespus de mișcătoare, sublimă și tristă, o poveste intensă, dramatică și profund emoționantă în care se împletesc dragostea și bucuria cu pierderea și sacrificiul, o poveste uluitoare care te bântuie multă vreme după ce ai întors ultima pagină!
Cartea Iarnă cu fulgi însângerați de Gabriel Chiriac poate fi comandată de pe portokal.ro
Recenzii și prezentări cărți autori români
8 Comments
familiasimionescuyahooro
Minunata recenzie, deosebita poveste! Felicitari, Daniela, mulțumesc pentru recomandare! ❤️
Oli
Foarte frumoasă, sensibilă și caldă recenzie, felicitări Daniela și mulțumesc pentru recomandarea deosebită! ❤
Daniela Balan
Cu mare drag, este o carte superbă ❤️
Mirela Barbălată
Ce poveste emoționantă! M-ai făcut curioasă ! Cu siguranță voi citi cartea, tentația este prea mare .
Felicitări pentru recenzie plină de sensibilitate!
Se simte cât de mult ți-a plăcut cartea!
Geo
O recenzie incitantă. Felicitări, Daniela! Cred că este o carte foarte bună.
anasylvi
Foarte frumoasa si reusita recenzia, multumesc mult pentru recomandare!
Tyna
O recenzie foarte frumoasă, caldă și emoționantă! Mulțumesc mult pentru recomandare!
Cristi Ioan
Foarte expresiva si la obiect aceasta recenzie. Ma bucur ca „prinde” la public din ce in ce mai mult acest roman foarte bine scris, foarte bine documentat si care iti creeaza emotii foarte puternice in timpul lecturii lui. Subscriu la recomandarea de a citi acest roman pentru cei care inca nu au facut-o. Felicitari , inca o data, autorului pentru aceasta carte.