Iartă-mă că te-am iubit de Ela E.H., Editura Libris Editorial – recenzie
Iartă-mă că te-am iubit
Ela E.H.
Editura Libris Editorial
Nr. de pagini: 258
An apariție: 2020
Ai iubit vreodată un om nepotrivit, iar dragostea ta s-a transformat în regret, pictând pe pânză scurtă a vieții tale cea mai mare greșeală?
Romanul prezintă o poveste de dragoste cu aspecte psihologice ale abandonului, dependenței de oameni, fricii de singurătate. Un roman atipic care te poate ajuta să înțelegi unde și de ce ai greșit în relațiile cu oamenii pe care cândva i-ai iubit că pe niște zei. Un roman de dragoste, de suferință, un roman al realității crunte.
Iartă-mă că te-am iubit de Ela E.H. este o carte sensibilă și emoționantă, care abordează un subiect destul de des întâlnit. Câtor persoane nu li s-a întâmplat să se îndrăgostească de o persoană nepotrivită, suferind apoi după ce au realizat că nu exista nicio șansă ca iubirea să le fie împărtășită?
Romanul realizează o radiografie a suferinței din dragoste și a eforturilor de a te elibera de lanțurile cu care singur te-ai înconjurat.
Dacă începutul cărții te duce cu gândul la cartea ”Cincizeci de umbre ale lui Grey” de E.L. James, roman pomenit chiar de autoare la un moment dat, continuarea este diametral opusă.
De remarcat că, în concordanță cu mesajul cărții, numele personajelor au fost sugestiv alese. Feli provine de la Felicia, nume asociat cu margareta, o floare ce simbolizează ”jocul iubirii”: fiecare petală ruptă conține fie mesajul ”mă iubește”, fie ”nu mă iubește”, ultima petală rămasă aducând concluzia. Alexandru este asociat, de-a lungul istoriei, cu bărbații îndrăzneți, cuceritori și independenți, care iubesc adevărul și pentru care primează latura materială și profesională în detrimentul celei personale și sentimentale, iar Petru te duce cu gândul la o inimă de piatră.
Deși Petru Alexandru pare de departe personajul negativ al cărții, ținând cont de suferința profundă provocată lui Feli, este de evidențiat faptul că el a fost brutal de sincer încă de la început, precizând clar că dorește doar o relație bazată pe sex și nu pe dragoste, neluându-și niciun angajament și nefăcând nicio promisiune nerealistă.
Feli este cea care s-a atras singură în vechea capcană în care au căzut nenumărate femei de-a lungul timpului, care și-au închipuit că pot să îl transforme pe bărbatul de care s-au îndrăgostit, ca în final cele care s-au schimbat au fost tot ele, după ce au rămas cu inima zdrobită.
Deși a realizat de la bun început că Petru Alexandru (Alexander) are o fire rece și insensibilă, Feli s-a îndrăgostit nebunește de el, întocmai ca un fluture care nu se poate abține să nu se apropie de flacără, în ciuda pericolului letal reprezentat de aceasta. Iar când aripile i-au fost arse, spiritul lui Feli s-a frânt și, odată cu el, a cedat și organismul, suferind un infarct la doar douăzeci și patru de ani.
Dacă prăbușirea este bruscă, vindecarea este un proces lent și anevoios, cu multe suișuri și coborâșuri, sufletul refăcându-se încetul cu început, din mici bucățele puse la locul potrivit. Din fericire, Feli a avut alături, în tot acest proces, două persoane care țineau la ea necondiționat: Max, bărbatul care își însușise benevol rolul de frate al ei încă din copilărie, și Dia, buna prietenă a lui Feli, cu o fire complet diferită de a ei, beneficiind totodată și de un sprijin de specialitate din partea Alinei, psiholoaga foarte sufletistă la care a apelat.
Finalul cărții m-a emoționat până la lacrimi, dar m-am și bucurat văzând că Feli și-a regăsit, în sfârșit, echilibrul sufletesc.
Mi-a plăcut și coperta foarte frumoasă și sugestivă, grafica de calitate, margaretele și micile versuri de dinaintea fiecărui capitol.
O carte care îți atinge sufletul și pe care o recomand!
Citate:
„Nu întotdeauna ne găsim acolo unde ne-am pierdut. De multe ori, crezând că nu mai existăm precum cândva, avem tendința să ne ignoram inconștient. Și întorcându-ne la originile pierderii ne pierdem iar și iar până ce, în final, ajungem să uităm drumul înapoi și către puținul care mai rămăsese din noi și să ne pierdem definitiv și irecuperabil. Dacă ne pierdem pe noi înșine, uneori trebuie să mergem înainte și să nu privim în urmă noastră. Poate că un alt „eu” ne-ar ajută mai mult decât acel vechi „eu” care ne-a târât prin mocirla suferinței și a pierzaniei. Uneori e nevoie de curaj, alteori de acceptare. Uneori trebuie să ne declarăm învinși doar pentru a ne permite să nu pierdem fărâma de putere necesară pentru a renaște înainte că bătăliile vieții să ne doboare complet. Uneori trebuie să acceptăm să trăim fără ceva, alteori să învățăm să trăim cu prea mult. Uneori picăm și e normal. Ne ridicăm și asta e normal din nou. Să rămânem constanți nu înseamnă neapărat că trăim, ci doar că existăm. Să pleci, uneori, e absolut necesar, în timp ce să te întorci e doar o alegere.”
”— Ce îţi doreşti cu adevărat, Feli?
— Câteodată îmi doresc doar ca el să fie fericit. Alteori, îl blestem să nu mai simtă fericire până când eu nu voi putea să mă eliberez de el. Fiecare atingere, fiecare privire au lăsat urme pe trupul meu. Mi-e dor de el ca de o ploaie de vară într-o zi toridă. Mi-e dor de el mereu, în orice moment. Dar, mai presus de orice, mi-e dor de mine înainte de el. Ştiu că l-am pierdut și înţeleg. Dar mai ştiu că înainte să îl pierd pe el, m-am pierdut pe mine. Încerc să mă caut, dar nu mă mai găsesc. Și asta doare. Și plânsul o izbi din nou.
— Plângi! Chiar te rog să plângi!… Ne naştem plângând și învăţăm mult prea târziu să zâmbim. Plânsul ne reaminteşte că existăm, zâmbetele că trăim. Un zâmbet pe faţă înainte de a şti ce-i suferinţa e ca un curcubeu apărut fără ploaie. Plângi, căci asta îţi este promisiunea că într-o zi, pe faţa ta au să răsară zâmbete.
— Aş vrea să te întreb ceva. Tu crezi că-i vina mea?
— Anumite iubiri sunt precum focul ȋntr- o seară de iarnă. Prea aproape ard, prea departe ne lasă să îngheţăm. Doar ţinute la distanţa potrivită ne pot încălzi. Dacă ai vreo vină, probabil aceea a constat în faptul că nu ai reuşit să găseşti distanţa potrivită. ”
13 Comments
Oli
Minunata recenzie si recomandare!
Tyna
Mulțumesc!
Daniela Balan
Foarte frumoasă, tentantă și emoționantă recenzia! Felicitări ❤️
Tyna
Mulțumesc!
anasylvi
Un subiect interesant, pentru ca de multe ori oamenii insista sa isi doreasca tocmai ceea ce nu pot avea, iar ceea ce cred ei ca e iubire sa fie doar o obsesie. Mai ales cei foarte tineri pot cadea in aceasta capcana. Multumesc pentru recomandare!
Tyna
Cu mult drag!
familiasimionescuyahooro
Splendida recenzie, emotionanta!❤Felicitari, Tyna, multumesc mult pentru frumoasa recomandare!❤
Tyna
Mulțumesc! Cu mult drag!
Mirela Barbalata
Ce frumos ai spus!!!
O recenzie emotionanata! M-ai facut tare curioasa . Cartea mi-a atras atentia prin titlul sau , iar acum tu m-ai convins ca merita citita. Multumesc pentru recomandare!
Tyna
Mulțumesc! Cu multă plăcere!
Geo
Pare o carte interesantă. Subiectul mă tentează iar recenzia ta mă ispitește sa o citesc.
Tyna
Să o citesti cu plăcere!
Alina
Ma asteptam la un roman emtionant de dragoste nu la Fifty shades of grey inspired fiction.Nu o recomand nimanui.Cartea nu merita sa vada lumina tiparului.