Imperiul fără de sfârșit de Yi In-hwa, Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei – recenzie

Imperiul fără de sfârșit

(Everlasting Empire – 1993)

Yi In-hwa

Editura Humanitas Fiction

Colecția Raftul Denisei

Traducere și note de Diana Yuksel

Nr. pagini: 352

An apariție: 2019

YI IN-HWA (pseudonimul lui Yu Cheol-gyun) s-a născut la Daegu, în Coreea de Sud, în 1966. Debutul literar și l-a făcut în 1992, când îi apare romanul Cine oare-mi spune cine sunt? (Naega nuguinji malhalsu inneun janeun nuguinga), în care ilustrează, precum majoritatea scriitorilor Generației 386 (sampalyuk saedae), perioada tulbure din vremea regimului militarist al anilor 1980. S-a făcut remarcat odată cu apariția romanului Imperiul fără de sfârșit(Yeongwonhan jeguk, 1993; Humanitas Fiction, 2019), bestseller în țara natală, cu peste un milion de exemplare vândute, și tradus în limbile engleză, franceză, chineză, spaniolă, mongolă și japoneză; ecranizarea omonimă în regia lui Park Jong-won a primit nu mai puțin de șase premii în cadrul Daejong Film Awards în anul 1995. Următoarele sale romane – Calea omului (Inganeui gil, 1997–1998), Mireasma pajiștilor (Chowoneul geotneun namja, 1998), Steaua poetului (Siineui byeol, 2000), Floarea cerului (Haneuleui ggot, 2002), Habiro (2004), Inferno (2012) – s-au bucurat de succes atât în Coreea, cât și în alte țări. Yi In-hwa a publicat mai multe volume de povestiri, scenarii de teatru și film și traduceri; a contribuit, de asemenea, la promovarea programelor de povești digitale, ca profesor al Departamentului Multimedia al Universității Ehwa din Seul. A fost recompensat cu numeroase premii, între care Premiul internațional pentru debut literar (Saegaesa, 1992), Premiul Yi Sang pentru literatură (2000) și 21st Century Literary Award (2001). (Sursa: Humanitas)

Comparat cu Numele trandafirului, romanul istoric multipremiat Imperiul fără de sfârșit a fost vândut într-un milion de exemplare numai în Coreea de Sud și a fost ecranizat de Park Jong-won în 1995.

Romanul relatează, într-un tempo dramatic, evenimentele din cursul unei zile și al unei nopți de iarnă din anul 1800, la curtea regelui Jeongjo. Cărturarul Yi In-mong, custode al Bibliotecii Regale, este chemat să investigheze moartea subită a lui Jang Jong-o. A fost o crimă, sau o întâmplare nefericită? Pe măsură ce acesta deslușește sensul intrigilor, se conturează idealurile cărturarilor confucianiști, pentru care cunoașterea, adevărul și caracterul moral sunt mai presus chiar decât iubirea.

„Cartea deschide o fereastră către luptele pentru putere din regatul Joseon, în care diferențele de opinie puteau să aibă adesea consecințe fatale.“ – Donald Baker

Ilustrația copertei: Soare, Lună și cinci piscuri, autor necunoscut, sec. al XIX-lea (detaliu)

Fără doar și poate, lecturile cu tematică istorică fascinează o mare categorie de cititori. Se spune, și pe bună dreptate, că istoria ne arată foarte multe lucruri, o cunoaștere amănunțită a acesteia putând împiedica luarea de decizii greșite, multe învățături putând fi extrase din acțiunile înaintașilor.

Fiecare generație are impresia că vremurile pe care le trăiește sunt foarte speciale, pline de intrigi și corupție ca niciodată, că valorile și principiile omenirii sunt în derivă, lucru ce poate fi adevărat. Nu trebuie să uităm însă că toate epocile au cunoscut mult zbucium și tumult, nu doar atât, acesta s-a manifestat în toate spațiile populate de om.

În Imperiul fără de sfârșit, Yi In-hwa pornește de la un manuscris pe care l-a descoperit în timpul studiilor într-o bibliotecă din Japonia, construind o întreagă țesătură narativă în jurul acestei surse, cu privire la o zi și o noapte foarte zbuciumate din anul 1800, regatul Joseon. Rezultă astfel un roman de ficțiune istorică alert și complex, unde o mulțime de personaje sunt angrenate într-o cursă contra cronometru, de care depinde chiar soarta regatului.

Eroul principal, Yi In-mong este un tânăr cărturar de la curtea regelui Jeongjo. Într-o dimineață de iarnă a anului 1800, i se aduce la cunoștință un fapt foarte ciudat: unul dintre colegii săi cărturari murise în timpul nopții în biroul său de la Palat, unde făcea anumite cercetări la ordinul Maiestății Sale. Prințul Sado, tatăl regelui, avusese parte de un sfârșit cumplit, executat fiind de propriul tată sub acuzația de a fi fost nebun și periculos. Maiestatea Sa, regele Jeongjo, ajunsese la concluzia că totul ii fusese înscenat prințului de către facțiunea rivală Noron. Trebuie spus că în Coreea acelor vremuri, în regatul Joseon, existau patru mari grupări politice: Noron, Soron, Bukin și Namin. Acestea duceau o perpetuă bătălie nu numai pentru putere, dar și să își impună ideologiile. Politica în acele vremuri era o chestiune foarte elaborată, rafinată, bazată pe filosofia milenară confucianistă.

Autorul are grijă ca, din când în când, să strecoare precizări binevenite privind evenimente din trecut sau diferite aspecte privind facțiunile, precum și noțiuni care aduc lumină în înțelegerea mentalității vremurilor și modului de guvernare.

Așadar, In-mong se vede atras în intriga acelei zile, în care cele mai puternice forțe politice din Joseon se luptau pentru a găsi o dovadă privind implicarea celor din Noron în nefericitul sfârșit al prințului Sado. Acea istorie este cunoscută drept una foarte misterioasă chiar și în prezent.

Yeongjo, fostul rege, precum și Jeongjo, guvernau ca monarhi absoluți prin principiile confucianiste, totodată încercând să ofere echilibru scenei politice, astfel implicând în actul politic, pe cât posibil, toate facțiunile în mod egal. Cu toate acestea, datorită diferențelor majore de mentalitate, acest lucru nu s-a dovedit, în cele din urmă, fezabil.

In-mong fusese nevoit să își alunge soția, pe Sang-a, din cauza că aceasta devenise creștină. Răspândirea creștinismului era văzută drept un pericol de la căile drepte în acele timpuri, și de aceea combătută de autorități. Soarta face ca soția sa să se afle în mijlocul acestor evenimente, iar el va fi la rândul lui absorbit de ele, la fel ca și cei mai mulți demnitari, fie ei de rang mai înalt sau mai jos.

Autorul creează mult suspans și o acțiune trepidantă, incitând curiozitatea cititorului cu privire la soarta acelui manuscris căutat de toată lumea și a celor implicați. În același timp, reușește o frescă foarte convingătoare a Curții regale, a convingerilor politice și filosofice aparținând atât regelui, cât și înalților demnitari, a atmosferei generale a vremurilor. El prezintă realizările din timpul domniilor celor doi regi, Yeongjo și Jeongjo, mersul economiei, felul în care era împărțită puterea și multe detalii foarte interesante. Figura regelui Jeongjo, în special, este una de impact, mai ales văzută din perspectiva lui In-mong. El rămâne unul dintre monarhii coreeni care s-au remarcat prin personalitate, dar și prin realizări, în ciuda controverselor care au loc de obicei în jurul marilor figuri ale istoriei.

S-ar putea ca multitudinea de nume, unele destul de asemănătoare (drept urmare a faptului că existau un număr de clanuri conducătoare), precum și avalanșa de titluri și funcții să dea oarece bătăi de cap cititorului total neinițiat în istoria și cultura coreeană. Recunosc că am urmărit cu mare plăcere mai multe seriale coreene cu subiect istoric, din mai multe epoci, inclusiv din timpurile regatului Joseon, ceea ce a făcut să parcurg cu multă ușurință textul. Dacă sunteți fani ai acestor producții, sau ai romanelor bune de ficțiune istorică, în general, vă veți bucura de o lectură atât incitantă, cât și cu caracter informativ deosebit.

Mi-a plăcut modul în care autorul menține tot timpul legătura cu cititorii, începând cu prologul, trecând prin precizările presărate de-a lungul textului de care vă vorbeam și terminând cu nota autorului de la final.

Nu puteam să nu remarc frumusețea copertei alese, un detaliu din pictura „Soare, Lună și cinci piscuri”, autor necunoscut, sec.al XIX-lea. Toate aceste elemente fac din „Imperiul fără de sfârșit” un roman deosebit, o lectură pe care o recomand tuturor iubitorilor temelor istorice, care vă va da de gândit și va pune în lumină mai multe perspective. Pentru că adevărul nu se găsește într-o singură ideologie sau doctrină, fiecare doar reflectă anumite aspecte ale acestuia.

„Nu putem ști dacă poveștile acelea impresionante din timpul domniei regelui Wen, a regelui Wu și din vremea ducelui Zhou sunt adevărate, dar asta nu contează. Important e că imaginația omului înfrumusețează trecutul. Năzuințele noastre către epocile acelea de aur ale istoriei au dat noblețe vieții și au încărcat-o de frumusețe. Ori de câte ori se stabilea un nou sistem social, oamenii erau convinși că se reinstaurau normele morale din Antichitate sau că se rectificau obiceiurile rele din societate. Credeau cu putere că ducele Zhou reușise prin curajul său excepțional să-și învingă soarta și să dăinuiască. Erau convinși de perfecțiunea vremurilor de demult. Și acum ne bizuim pe aceste credințe, care ne dau alinare în timpurile acestea nestatornice. Prezentul se hrănește mereu din trecut…”

„Dintotdeauna oamenii au avut tendința să considere că vremurile în care trăiesc sunt cele mai dificile, mai corupte, mai primejdioase și mai pline de tragism, convinși că vremurile demult apuse erau desăvârșite, nepătate și juste. Vremurile împăraților legendari… Câtă naivitate! Oamenii s-au confruntat cu greutăți, corupție, lipsuri și tragedii în toate timpurile. Așa e lumea reală, a oamenilor vii. Lumea împăraților legendari n-a existat niciodată și nici nu va exista! Lumea n-a fost niciodată perfectă, nu este și nici n-are să fie. E limpede ca lumina zilei. Dintotdeauna lumea aceea din vechime a fost dreaptă și bună, iar prezentul, o cocină de porci. Cum să ajungi la maturitate, ba mai mult, să fii regele unei țări, și să nu faci diferența între realitate și născocire?”

Cartea Imperiul fără de sfârșit de Yi In-hwa poate fi comandată pe libhumanitas.ro, elefant.ro, libris.ro, librarie.net, cartepedia.ro, carturesti.ro, dol.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Humanitas

Recenzii și prezentări cărți din colecția Raftul Denisei