Impostorul
Javier Cercas
Editura RAO
An apariție: 2020
Nr. pagini: 432
Traducător: Mariana Sipos
JAVIER CERCAS MENA este scriitor și profesor de literatură spaniolă la Universitatea din Girona, Spania.
Este colaborator frecvent la ediția catalană El País și lasuplimentul de duminică. A publicat romanele El móvil(1987), El inquilino (1989), El vientre de la ballena (1997), Soldados de la Salamina (2001), La velocidad de la luz (2005), Anatomía de un instante (2009), Las leyes de la frontera, (2012), El impostor (2014).
De-a lungul carierei scriitoricești, Javier Cercas a fost recompensat cu numeroase premii: Premiul Llibreter, Premiul Ciudat de Barcelona, Premiul Salammbo, Premiul Que Leeer, Premiul Extramadura, Premiul Criticii din Chile, Premiul Arzobispo Juan de Sanclemente, Premiul Nacional de Narrativa, Premiul Grinzane Cavour.
Impostorul a fost nominalizat pentru Premiul Médicispentru literatură străină.
Scrierea tranșantă a lui Javier Cercas, gama sa de referință și comentariile incisive fac din cartea sa o lectură convingătoare (și instructivă). – The Washington Times
Niciun scriitor spaniol nu a investigat rănile nevindecate ale istoriei țării sale cu mai multă subtilitate și rigoare decât Javier Cercas. – Economist
O examinare tensionată a unei chestiuni extrem de ciudate și a măștilor și ficțiunilor pe care le construim. – Kirkus Reviews
O carte umană, responsabilă din punct de vedere artistic, și civilizată; după ce o termini, te simți încântat că un scriitor atât de inteligent precum Cercas a scris-o. – The Sunday Times
O fascinantă și foarte tensionată disecție, cu bisturiul, a înșelăciunii lui Marco. – The Tunes
Impostorul este un roman fascinant, bazat pe fapte reale, dar plin de ficțiune; ficțiunea nu este creată de autor, ci de Enric Marco.
Cine este Enric Marco?
Un bărbat de 90 de ani din Barcelona, care a pretins că este un supraviețuitor al taberelor de concentrare naziste, care a fost demascat în mai 2005 după ce a condus timp de trei ani asociația supraviețuitorilor din Spania, a participat la sute de conferințe, a dat zeci de interviuri, a primit importante distincții și chiar i-a mișcat pe parlamentarii spanioli până la lacrimi pentru prima adunare menită să aducă un omagiu republicanilor deportați de către al Treilea Reich.
Cazul a surprins întreaga lume și Marco a fost etichetat ca fiind un impostor. Acum, un deceniu mai târziu, Javier Cercas asediază enigma omului, minciunile și adevărurile sale și, prin investigațiile care traversează aproape un secol din istoria Spaniei, cercetează, cu pasiunea unui kamikaze și cu o sinceritate sfâșietoare, cea mai profundă parte a noastră; abilitatea infinită de a ne minți singuri, nevoia de conformitate și minciuni, nevoia nepotolită de afecțiune, nevoile opuse de ficțiune și realitate, precum și cele mai dureroase zone ale trecutului recent.
„Realitatea ucide, ficțiunea salvează”
„Așa cum știe orice mare mincinos, o minciună nu triumfă decât dacă este amestecată cu adevăruri”
„Impostorul” de Javier Cercas este o excelentă carte de non-ficțiune în care autorul ilustrează viața unui spaniol, Enric Marco, un om care și-a construit o imagine de erou și martir și un trecut mincinos. Pentru a scrie această carte, Javier Cercas s-a documentat direct de la sursă, filmând și înregistrând, cu ajutorul fiului său, zeci de ore de discuții cu Enric Marco, încercând să-l determine să accepte faptul că a trișat în privința trecutului său, că a amestecat realul cu ficțiunea, că și-a construit prestigiul public și politic distorsionând adevărul. Prin această carte, așa cum însăși Cercas afirmă, autorul nu a încercat să justifice minciunile protagonistului, ci a încercat să restabilească adevărul.
Cine a fost Enric Marco?
Marco s-a născut într-un ospiciu, în Catalonia, dintr-o mamă bolnavă de o afecțiune psihiatrică – schizofrenie -, divorțată de tatăl lui care o abuza. A fost apoi încredințat spre creștere tatălui, un tip rece, distant, recăsătorit cu o femeie alcoolică și violentă. Amândoi i-au transformat viața într-un coșmar. Datorită relelor tratamente, Marco a stat și a crescut mai mult pe la mătuși, dezvoltarea lui ca adult realizându-se în cartierele muncitorești. De aici începe amestecul de minciuni și adevăruri, realitate și ficțiune prin care Marco își va reconstrui trecutul.
„Marile minciuni se urzesc cu mici adevăruri.”
La momentul în care autorul a început să se documenteze pentru acest roman, Enric Marco era un octogenar renumit, conducea Asociația Spaniolă a Supraviețuitorilor, era secretar general în organizația Confederația Națională a Muncii, fusese decorat cu numeroase distincții, se afla în prim planul mass mediei, cosmetizase acțiunile din trecutul său prezentându-și propria istorie într-un mod palpitant, cu sentimente, emoții, aventuri și eroism, ca un scenariu de film în care el a jucat unul dintre rolurile principale.
A profitat de orice moment al acelei perioade tulburi pentru a-și însuși onoruri nemeritate și, cu energie debordantă și entuziasm, și-a făurit un trecut care nu i-a aparținut. Astfel, și-a construit un istoric fictiv de luptător antifascist și victimă a lagărelor naziste creionându-și o imagine falsă a deportării sale și o biografie de luptător clandestin, o viață aventuroasă inventată cu imaginație!
Marco a fost un simplu muncitor, dar un orator desăvârșit, un seducător manipulator, lingușitor atunci când situația o impunea, care, după Cel de-al Doilea Război Mondial, s-a înconjurat de intelectuali, a fost prudent și abil și a câștigat admirația colegilor sindicaliști, reușind să devină unul dintre cei mai iubiți, ascultați și admirați lideri.
A fost un personaj cu o vitalitate extraordinară, spiritual, un om care a încercat și a reușit să cucerească pe toată lumea și căruia i-a plăcut nespus să fie în centrul atenției. Fascinantul și inventivul Marco și-a construit un trecut eroic măreț în ceea ce privește participarea lui la războiul civil din Spania, și-a însușit calitatea de luptător anti -Franco și a trișat în legătură cu deportarea într-un lagăr nazist.
Dependent de atenție, simțind nevoia să fie iubit și admirat, dramele copilăriei lăsându-și amprenta asupra personalității lui, Marco a ținut lecții de istorie, umanism, curaj și moralitate, publicul fiind impresionat de povestea lui de viață, a susținut conferințe, interviuri înflăcărate, reflecții emoționante, până în anul 2005, când istoricul Benito Bermejo a descoperit farsa pe care acest personaj a jucat-o, expunând public minciunile .
Dezvăluirea acestei informații uluitoare a produs stupoare în rândul sindicaliștilor și al publicului, transformându-l pe Marco, peste noapte, în IMPOSTOR, un șarlatan, ticălos fără scrupule.
Din punctul meu de vedere, Marco este un personaj abil, alunecos, manipulator, cu o imaginație incontrolabilă, tendință de victimizare, fără conștiință, care a profitat de evenimentele tulburătoare prin care lumea a trecut în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, dar și de schimbările din perioada postbelică de reconstrucție, pentru a-și satisface dorința de a fi vedetă, de a fi important și ascultat. Vanitatea lui a fost mai presus de orice lege a moralității, și-a însușit o viață captivantă, trăind într-o lume mult mai interesantă decât lumea reală.
Cum a reușit Marco să înșele atâta lume, atât de mult timp? De ce nu a reușit nimeni să-l demaște până în anul 2005? Care este adevărul și care este ficțiunea în povestea vieții lui? Vă invit să aflați citind acest roman deosebit în care veți fi puși față în față cu un personaj deosebit, dar și cu propriile îndoieli și dileme morale ale autorului.
„Un geniu sau aproape un geniu. Pentru că adevărul este că nu poți să nu te gândești că anumite vulnerabilități colective au permis triumful înșelătoriei lui Marco.(…) De la un timp, psihologia insistă asupra faptului că abia dacă putem să trăim fără să mințim, (…) viața în societate cere, de obicei, acea doză de minciună pe care o numim educație (și pe care doar ipocriții o confundă cu ipocrizia); Marco a exagerat și pervertit monstruos această necesitate umană. În acest sens el seamănă cu don Quijote sau cu Emma Bovary, alți doi mari mincinoși care, asemenea lui Marco, nu s-au mulțumit cu cenușiul vieții lor reale și și-au inventat și au trăit o viață eroică fictivă; în acest sens există ceva în destinul lui Marco, asemănător celui al lui Quijote sau al Emnei Bovary, care ne privește profund pe toți: toți jucăm un rol; toți suntem cine nu suntem; toți, într-un fel, suntem Enric Marco.”.
Similare
10 Comments
anasylvi
Foarte interesanta aceasta carte, nonfictiune, care descrie viata unui personaj sa-i zicem neobisnuit. Exista acesti oameni, mitomani, care ajung intr-adevar sa isi creada ei singuri povestile si sa traiasca un soi de viata dubla, paralela. O poveste inedita, foarte tentant prezentata. Multumesc!
familiasimionescuyahooro
Cu mult drag, Ana, multumesc si eu!❤
Oli
Excelenta recenzie si recomandare, felicitari Carmen si multumesc! Foarte interesanta poveste si informatii!
familiasimionescuyahooro
Multumesc mult, Oli, cu mare drag!❤
MIRELA BARBALATA
Foarte incitatnta recenzia! Felicitari, Carmen! O recomandare interesanta! O carte ce straneste stupoare, cu siguranta!
familiasimionescuyahooro
Multumesc, Mirela, cu mare drag!❤
Daniela Balan
O carte interesantă ! Felicitări pentru recenzia frumoasă, tentantă și captivantă ❤️
familiasimionescuyahooro
Multumesc, Daniela, cu mult drag!❤
Tyna
Un subiect foarte interesant, cu atât mai mult cu cât este inspirat din realitate, și o recenzie foarte reușită, care stârnește interesul și te face să vrei să afli mai multe! Mulțumesc pentru recomandare!
familiasimionescuyahooro
Multumesc mult pentru apreciere, Tyna, cu drag!❤