Ingeri cazuti de Susan Ee, Editura Trei

Ingeri cazuti

Susan Ee

Editura Trei

Nr. pagini: 342

Titlu Original: Angelfall

Primul volum al trilogiei Penryn şi Sfârşitul lumii/ Penryn & the End of Days

Susan Ee a mâncat mezze in cetatea veche a Ierusalimului, a facut surf in apele calde ale Costa Rica şi şi-a prezentat filmul de scurt-metraj la un festival important. Toată viaţa a fost pasionată de science-fiction, fantasy şi horror, mai ales dacă au un strop de romance. O vreme a fost avocat, dar adoră să fie scriitoare pentru că această meserie ii descatuşează imaginatia.

Prezentare carte:

Au trecut şase săptămâni de când Îngerii Apocalipsei au coborât pe Pământ pentru a distruge lumea modernă. Bandele de răufăcători sunt stăpânii zilei, iar spaima şi superstiţiile cei ai nopţii. Când îngerii războinici răpesc o fetiţă neajutorată, sora ei Penryn, în vârstă de şaptesprezece ani, e hotărâtă să facă orice să o salveze. Orice, în afară de a încheia un pact cu un înger inamic. Împreună cu Raffe, un luptător rănit şi fără aripi, pe care îl salvează, Penryn porneşte într-o călătorie plină de pericole pentru a-şi regăsi sora şi în timpul căreia cei doi protagonişti trebuie să se sprijine unul pe celălalt că să poată supravieţui.

„Actiune, ritm alert, scene terifiante: Ingeri cazuti e o carte pe care trebuie sa o cititi.” –Entertainment Weekly

„Ingeri căzuti are tuse realiste, viziuni de coşmar, personaje bine construite, atmosfera si o scriitură puternică.” – Publishers Weekly

Citate:

„O mână imi acoperă brusc gura. Cu o soaptă mai usoară ca aerul, îngerul îmi spune să tac. Primul lucru pe care îl văd în lumina slabă a lunii este caruciorul de metal. Ingerul trebuie că a sărit de pe canapea şi l‑a impins până aici in fractiunea de secundă cât i‑a luat sticlei să se spargă. Imi dau seama că, dacă, pe moment, eu si îngerul suntem de aceeasi parte a baricadei, cineva ne ameninţă pe amândoi.”

„Câinii sunt o problema. Va trebui să îmi folosesc creierul pentru a o rezolva. Poate că mă voi putea ascunde de acei oameni, pândindu-i de la oarecare distanţă, însă de câini nu mă voi putea ascunde. Continuu să alerg, totuşi. Va trebui să mă ocup de câte un lucru o dată. Mă stăpâneşte surprinzător de puternic teamă că nu voi putea să îi găsesc, aşa că accelerez pasul şi trec de la alergare uşoară la sprint.
Când îi văd, aproape nu mai pot să respir. Aerul îmi şuieră în gât atât de tare, încât mă surprinde că ei nu mă aud.
Se apropie de ceea ce, la o prima vedere, pare a fi un grup de clădiri părăginite, dar, privite mai de aproape, se arată a fi în stare bună. Aspectul precar se datorează doar crengilor care se apleacă peste clădiri şi ţes o plasa deasupra întregului complex. Crengile sunt aşezate cu grijă astfel încât par că au căzut natural. Pariez că de sus lasă impresia că pădurea acoperă totul. Pariez că de acolo nici nu se văd clădirile.
În jurul edificiilor, în adăposturi clădite din lemn de brad, se găsesc mitraliere. Toate sunt îndreptate către cer.
Nu pare a fi o tabăra în care îngerii să fie bine trataţi.
Raffe şi cei cinci vânători sunt întâmpinaţi de alţi bărbaţi în haine de camuflaj. Se găsesc şi femei aici, însă nu toate poartă uniformă.
Unele nu par că şi-ar află locul în acest spaţiu. Altele stau ascunse la adăpostul umbrei, sunt murdare şi par speriate.
Îmi surâde norocul, căci unul dintre bărbaţi duce câinii într-un ţarc. Latră mai mulţi deodată, aşa încât nimeni nu îşi poate da seama dacă unii latră de fapt la mine.”

„Sunt o furnică pe câmpul de luptă al zeilor. Nu este loc de mândrie sau de egocentrism, şi abia este loc pentru supravieţuire.”