Delicatese Literare
Recenzii

Îngeri rătăciți de Marius Albert Negut, Editura Libris Editorial – recenzie

8 mai 2018 /27 Comments

Îngeri rătăciți

Marius Albert Neguț

Editura Libris Editorial

Anul apariției: 2016

Număr de pagini: 502

“Cititorule, crezi că te poţi desprinde aşa uşor de trecut?
Crezi că, daca l-ai trăit, nu ai nicio vină?
Chiar dacă tu nu recunoşti, el te-a creat omul ce eşti acum. El iti domină viitorul, pentru că tu, naiv fiind, îi permiţi să rămână în umbră, necunoscut.” Marius Albert Neguţ
“Ana se pierdu în privirea lui Radu, ca puful unei păpădii în albastrul cerului. Se lăsă legănată de zâmbetul lui, ca un copil de brațele mamei iubite. Închise ochii și, înfiorată de nebunia pe care avea să o facă, îi oferi băiatului puritatea primului său sărut. Acesta încremeni în neașteptata îmbrățișare a buzelor, încercând să dilate timpul, să soarbă toată fericirea din clipă. 
Rămaseră îmbrățișați strâns, parcă din teama de a nu se pierde unul de celălalt, în vâltoarea emoțiilor. 
Cu inimile vii, bătând nebunește, deveniră brusc conștienți de dragostea lor, din care, timid ca un lăstar fragil, înflorise sărutul de mai devreme, sfârșindu-le copilăria și ghidându-i tainic pe cărări ascunse spre adolescență.”
“Se trezi sub o ploaie de lovituri. Doi infirmieri, înarmați cu cozi scurte de mătură, îl loveau din toate puterile, insultându-l, cerându-i socoteală pentru scandalul făcut. Luat prin surprindere, zăpăcit de somn, Radu încasă fără să crâcnească bătaia — nici nu ar fi avut ce face, legat fedeleș cum era — până când cei doi, obosiți, dar râzând de parcă s-ar fi descătușat de ceva, îl lăsară în pace, nu înainte de a-i promite că îl vor vizita și a doua zi. 
În orele care urmară, Radu avu timp să își reamintească tot. Din clipa în care fusese închis, nu i se mai servise “tratamentul”. Durerea îl lovi ca un baros în moalele capului și mintea îi servi unica soluție posibilă de evadare din realitate. Cu hotărârea luată, așteptă în picioare următoarea vizită a zbirilor săi.”
Mulțumim Libris.ro pentru cartea Inocența păcatului oferită spre recenzie!
“Inocența păcatului” a fost cartea care mi-a făcut cunoștință cu autorul Marius Albert Neguț. O poveste de viață cutremurătoare, care m-a convins să citesc și romanul de față.
Romanul Îngeri rătăciți este împărțit în patru părți și acțiunea începe în ajunul Crăciunului anului 1995…
“E noapte târzie și afară iarna cerne un alb infinit, în încercarea iluzorie de a lumina întunecatul oraș. Un ger de îți îngheață inima face ca, oriunde ai privi în jurul tău, să vezi doar diverse variante ale aceleiași naturi moarte.”
În acest peisaj ușor sumbru facem cunoștință cu Ursu și asistăm la încercarea acestuia de a salva o fată de la înec…
“Nu! Gândește sau strigă, nici el nu știe, în timp ce se scufundă, dând din mâini cu disperare în căutarea ei, sau poate a iluziei, a speranței deșarte că poate întoarce timpul, că își poate răscumpăra greșeala de a nu fi fost acolo data trecută când ea s-a prăbușit de pe același pod. Simte apa cum îi inundă ființa, vrând parcă să îl împiedice să-i smulgă prada și urlă în bezna lichidă, în timp ce degetele i se încleștează orbește pe ceva. O trage, o strânge în brațe, jurând că nu îi va da drumul și că o va salva.”
Un început șocant ce ne aruncă direct în acțiunea acestui roman. Se pare că, și de data aceasta, autorul alege să ne stârnească curiozitatea încă de la început. Și reușește! Deja ne întrebăm care este povestea lui Ursu și cine este fata pe care a salvat-o…
Îngeri rătăciți este un roman impresionant. Nu-l poți lăsa din mână. Aproape că nu-ți dai seama când îl citești, atât de captivantă este povestea. Marius Albert Neguț a reușit să creeze o poveste fascinantă, pe care nu o vei uita niciodată. Cu personaje interesante, cu începuturi grele, oameni reali, din pătura de jos a societății – ca să spunem așa. Dar, niciodată nu știi la ce să te aștepți. Poveștile lor sunt triste și te impresionează. Personajele se dovedesc a fi mai mult decât te-ai fi așteptat. 
“- Te rog, ascunde-mă… O să mă găsească… șoptește ea și cade înapoi în letargie.”
De cine fuge fata? Cine o amenință?
Lia, Liana pe numele ei întreg, este o tânără de 19 ani care simte că nu mai poate duce greutățile cu care se confruntă.
Cei doi, Ursu şi Lia, își împărtășesc poveștile de viață, încercând să se ajute unul pe celălalt. Bine, mai mult Ursu pe Lia…
Astfel, revenim în perioada comunistă, în România dominată de Securitate și Miliție… cu decretele privind familia, interzicerea avorturilor și a divorțurilor.
Povestea lui Ursu ne întoarce înapoi în timp, până în 22 Ianuarie 1969.
Îngeri rătăciți este o lecție de istorie îmbinată într-un mod aparte cu o lecție de viață. Un roman dur, realist, care nu cosmetizează faptele. Autorul ne lasă să înțelegem că nu tot ce vedem este exact ceea ce pare… spre exemplu, un om ce locuiește într-un canal nu este neapărat, un simplu vagabond.
Această carte se citește cu lacrimi în ochi și durere în suflet, cu emoții care te afectează și te fac să vezi altfel lumea din jur. O lume rece, dură, rea.
La margine de Ferentari și Rahova… o soție însărcinată în luna a opta este bătută de soțul bețiv și nașterea i se declanșează… Avem parte de un tablou gri, de o lume aparte, mai cu educație… mai fără. Dependenți de viciile lor, în care își îngroapă necazurile. O lume dură și tristă, o lume a bărbaților.
“Ce femeie fuge pentru că ia o palmă, două, de la omu’ ei? E lăsat din bătrâni ca bărbatul să își impună vrerea cu palma. Miliția nici nu intervine în cazuri de violență domestică, iar divorțul pentru violență conjugală este practic interzis.”
Perioada copiilor cu cheia de gât, a emisiunilor TV timp de două ore, a luminii cu porția și a apei calde două ore pe săptămână; toate ne sunt redate de autor.
Conștientizăm această perioadă, suntem impresionați de ceea ce aflăm și captivați de povestea acestor vieți deznădăjduite. Vieți încercate din greu de soarta nemiloasă, mici copii ce și-au pierdut de mult inocența, încrederea și bunătatea. Aceștia sunt viitorii adulți închistați și taciturni…
Pe de o parte avem povestea tristă a lui Ursu și pe cea a Lianei, iar pe de altă parte povestea tatălui vitreg al fetei și eforturile depuse pentru găsirea ei…
De asemenea aflăm cum și-a pierdut tatăl ei viața la Revoluție:
“Siguri de faptul că Securitatea își va face apariția pentru a-l aresta, tinerii îl evacuara pe Dima din clădire, în ciuda protestelor sale. Până și Tic fusese luat în grabă de pe pervazul ferestrei și depus, puțin cam dur (după părerea lui), în geanta în care călătorea. Se risipiră care încotro, cu excepția câtorva care refuzau să părăsească orașul. Acestora din urmă, Dima le reaminti închiderea căminelor, însă se lovi de încăpățânarea lor și inima nu îl lasă să îi părăsească în mijlocul străzii. Îi invită să stea la el măcar până a două zi, când poate lucrurile, poate, se vor mai limpezi. 
Odată ajunși în casa dascălului, se refugiară în subsolul casei, sub privirile uimite ale Ruxandrei. Dima deschise aparatul de radio și, cu multă răbdare, prinse Europa Liberă. Ascultară împreună știrile ce se succedau rapid, care mai de care mai neverosimilă.
Actualitatea Românească, prezentată de Neculai Constantin Munteanu, îi revoltă de a dreptul și se treziră plângând, răvăsiţi de cele auzite:
În timp ce spitalele din Timișoara gem la propriu și la figurat, copleșite de numărul răniților și morților pe care nimeni nu e în stare să îi numere. Se vorbește de sute și din ce în ce mai des, de mii, în timp ce revoltă oamenilor pare să se extindă și în alte orașe, Nicolae Ceaușescu s-a plimbat prin Iran.
Ascultați, Timișoara, 17 decembrie 1989: 
Urmase o înregistrare audio în care, la rugămințile mulțimii de a nu se trage, răspunsul venise sub formă gloanțelor. La auzul rafalelor de mitralieră sarisera cu toțîi că străbătuți de un șoc electric. Revoltați, începură să vocifereze, opriți în cele din urmă de Ruxandra care îi chema pe toți la masă anunțându-i în același timp că Ceaușescu se întorsese din Iran și urmă să se adreseze poporului, prin intermediul unicului canal al Televiziunii Române.
Probabil că niciodată poporul român nu a așteptat cu atâta nerăbdare discursul  Celui mai iubit fiu al său.“
Suntem captivați de viața tumultoasă descrisă în acest roman, o viață care înmoaie și pe cel mai dur dintre duri. Nu poți să nu te cutremuri când citești grozăviile ce se petrec. Impresionați de modul simplu în care autorul ne redă tabloul unei epoci grele și dure. Se citește ușor. Ești pur și simplu impresionat de personajele puternice conturate, de modul dârz în care își trăiesc viața, de soarta crudă și nemiloasă care le pune în față diferite piedici.
Nu poți decât să citești mai departe, să speri că o rază de lumină le va călăuzi drumul și că, fiecare dintre ei, vor avea parte de liniște și fericire la final.
Un roman aparte, ce efectiv jonglează cu sentimentele cititorului. Pătrunde în sufletul acestuia fără să realizeze, și efectiv rămâne acolo.
Ați auzit prin documentarele privind comunismul despre orfelinatul de la Siret? Așa-zisul Orfelinat al Groazei? Ei bine, prin intermediul personajului principal al romanului, aflăm despre viața groaznică și despre grozăviile care se petreceau acolo…
Aflăm despre sărbătorile de iarnă de sltădată:
“Revelionul devenise sărbătoare centrală a Serbărilor pomului de iarnă. Apropierea lui era precedată de infernale cozi la banane, portocale și alte bunuri diverse, acum banale, dar atunci atât de greu de procurat.”
O perioadă plină de lipsuri ne este redată. O perioadă care ar fi putut înrăi copiii, dar unii dintre ei au reușit să reziste.
Într-un limbaj simplu dar sincer, debordând de emoții, autorul reușește să creioneze o poveste care te înfioară și-ți rupe sufletul în bucăți, după care îl adună la loc.
Lia și Ursu sunt două personaje ce pătrund în suflet fără efort. Traumele lor și faptul că încă și-au păstrat bunătatea, cuceresc cititorul. Ambii sunt îngeri rătăciți în această viață chinuită, căreia îi fac față cum pot ei mai bine. Povești triste există în existențele celor doi, povești ce-ți umplu sufletul de lacrimi… dar sunt și clipe minunate, pline de bucurie, care i-au ajutat să devină oamenii de astăzi!
“Lia tăcuse, deschisese portiera taxiului și, înainte de a urca, îl sărutase scurt pe buze, iar lui inima i-o luase brusc razna. De abia când o văzu depărtându-se își dădu seama că cea mai mare dorință a lui e să o țină aproape.”
Vă recomand această carte. Este o poveste demnă de ținut minte. Dragoste și ură, durere și fericire, chin și speranță… toate acestea le veți experimenta citind romanul lui Marius Albert Neguț.

Cartea Îngeri rătăciți de Marius-Albert Neguț poate fi comandată pe libris.ro

Recenzii cărți Marius Albert Neguț

Recenzii și prezentări cărți autori români

 

S-ar putea să-ți placă...

Roșu de rubin de Kerstin Gier, Editura Litera – recenzie

25 august 2016

Animal de Lisa Taddeo, Editura Litera – recenzie

4 mai 2022

Dacă ar fi știut de Lisa Jackson, Editura Meteor Press – recenzie

22 noiembrie 2021

27 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *