Inocența păcatului de Marius Albert Negut, Editura Libris Editorial – recenzie

Inocența păcatului

Marius Albert Neguț

Editura Libris Editorial

Anul apariției: 2017

Număr de pagini: 366

Treaz, în miez de noapte, cu gânduri amare ca fierea hălăduindu-i prin minte în corul sforăielilor colegilor de detenție, Carp își blestema soarta. Realitatea din celula infectă în care fusese repartizat după perioada carantinei depășise orice și-ar fi putut imagina vreodată. Se îndoia că fantezia cuiva, oricât de dementă ar fi fost persoana cu pricina, ar fi putut scorni ceva la fel de bolnav ca ceea ce el trăia de luni de zile. Jilava depășea cu mult până și Guyana franceză, descrisă atât de sumbru de Henri Charriere în al său Papillon. Abia acum, la atâta timp de la momentul lecturii romanului cu pricina, înțelesese esența acestuia, ce consta în suferința psihică pricinuită de încarcerare, sfârșind prin a se regăsi în dorința obsesivă a personajului principal, aceea de libertate.

Doar că, el nu era Papillon! El era laș și așa fusese întotdeauna! Tocmai de aceea își merita soarta! Tocmai de aceea, tot ce putea face împotriva ei era să o blesteme.

*****

Atingerea buzelor lui îi aduse aminte de ziua în care, copleșită de frumusețea trandafirilor proaspăt înfloriți, își așezase fotoliul în camera alăturată printre roze și ațipise. Un fluture se odihnise pe buzele ei. Surprinsă, deschisese ochii și cu o mișcare instinctivă din mână, îl gonise. Acum, fiindu-i teamă să nu facă aceeași greșeală, încremeni așteptând fluturele următor, care nu întârzie să apară. Își încolăci mâinile împrejurul omului ei și-l trase aproape, simțind valul plăcerii cum urcă nestăvilit odată cu mângâierile lui. Se deschise și se contopiră într-o singură ființă, înconjurați de fericire ca de un nimb binefăcător.

Mulțumim Libris.ro pentru cartea Inocența păcatului oferită pentru recenzie!

De când am văzut pentru prima dată cartea Inocența păcatului, mi-a atras atenția coperta. Este frumoasă, viu colorată, trezește interesul cititorului. Imaginea ce ne este înfățișată este cea a unui bărbat care trece prin diferite etape ale suferinței până să facă pace cu el însuși…

Titlul cărții este asemeni unui paradox, având în vedere că, prin definiție, păcatul nu conține nici un strop de inocență. Și totuși…

”Un om se poate consuma fără flacără, ca un lemn ce arde mocnit și abia împrăștie căldură, iar lumina lui nu penetrează întunericul. Nu de el îți vei aminti, ci de acela ce s-a mistuit puternic aruncând în jurul său scântei, iar astfel, dăinuind în memoria oamenilor, a învins moartea!” — Marius Albert Neguț

O descriere reală a omului ca ființă cu liber arbitru, care ia propriile sale decizii și trăiește o viață cu consecințele faptelor sale.

“Inocența păcatului” este un roman împărțit în patru părți distincte, la finalul căruia avem un sfârșit care să completeze imaginea de ansamblu a tabloului zugrăvit de acest tânăr autor.

“Păsările care se nasc în colivie au impresia că a zbura este o boală.” — Alejandro Jodorowski

Acțiunea romanului începe în vara anului 1992, mai exact, în luna iunie. Prima parte din “Inocența păcatului” se desfășoară în acea perioadă, intercalându-se armonios cu secvențe ce ilustrează trecutul. Un trecut din perioada comunistă, plin de emoții variate.

Autorul Marius Albert Neguț ne înfățișează o lume plină de durere și neajunsuri, de țipete și agonie. O lume pe care unii o cunosc din auzite, iar alții au trăit-o…

“Amaliei îi vuiau tâmplele de parcă dincolo de ele, ținut captiv, un vânt turbat încerca din răsputeri să-și croiască o cale de ieșire.”

Astfel, facem cunoștință cu Amalia, o tânără prinsă în capcana propriei sale vieți.

Inocența păcatului este o carte ce ne prezintă o realitate tristă a acelor vremuri. Din păcate, situația descrisă este valabilă și astăzi din anumite puncte de vedere. O carte a viciilor, a dependențelor, a decăderii datorită acestora. Cu un realism și o sinceritate aparte, Marius Albert Neguț reușește să impresioneze. Captivează cititorul, reușind să creioneze personaje veridice, umane, pe care le poți vizualiza; și-n același timp, ne prezintă realitatea tragică a trecutului, mai apropiat sau mai îndepărtat. Cert este că citești romanul și rămâi fără cuvinte. Ești uimit de claritatea cu care reușește să transmită emoțiile și situațiile prin care trec personajele noastre.

O realitate aproape fără speranță… O incursiune amară în lumea consumatorilor de droguri și a vânzătorilor, o dependență care efectiv îți anihilează toate simțurile nemaiputând vedea altceva decât mirajul drogului…

”Aici, un Om o ajutase să spere arătându-i o cale spre un viitor mai bun.”

Fix acum, dă peste fostul ei diriginte, ce tocmai îi apăruse în minte. Cu toate astea, pentru nici unul dintre ei nu este cel mai bun moment.

Un limbaj de mahala, aferent zonelor limitrofe, de asta avem parte în acest roman. Prima parte a cărții ne lovește în plin, ne face cunoștință cu natura umană în cele mai urâte forme ale ei, este ca o palmă peste față, care ne face să conștientizăm și să apreciem ceea ce avem. Sub nici o formă nu te îndoiești de ceea ce autorul prezintă.

Povestea Amaliei se petrece în lumea dependenților de heroină, a viselor induse de aceasta.

Viața lui Mihai Carp este cât se poate de bine ancorată în realitate, dar… și el are problemele lui. Acesta locuiește într-o mașină, casa sa aparținând acum unui dealer de droguri, un mic interlop. Cum s-a ajuns în acest punct? Putem spune că greutățile și vinovăția au fost cele care l-au condus către acest deznodământ.

“Se refugiase în scris și după o vreme, poeziile sale puteau fi întâlnite în mai toate publicațiile literare. Prin această terapie a sufletului depășise clipele de disperare ce-i bântuiau singurătatea.”

Printr-o incursiune în trecut, autorul ne poartă până în 1983, unde vom descoperi un Mihai Carp complet diferit de cel din prezent. Dar, îl vom înțelege astfel, cu mult mai bine și ne vom da seama de schimbările ce au avut loc în viața sa și care, au condus la situația actuală.

“- Știi care e prima condiție necesară pentru a cunoaște cu adevărat, în profunzimea sa, nefericirea?

În liniștea ce urmă, Amalia căută în minte răspunsul. Nu îl găsi și șopti:

– Nu…

– Să fi fost fericit înainte!”

Astfel, într-un mod simplu, pătrundem în dedesubturile vieții, în trecutul personajelor. Prin mici flash-uri, ne este înfățișat trecutul și faptele lor, ușor ușor ajungem să-i cunoaștem și să-i înțelegem.

“Intensitatea amintirii momentului în care se îndrăgostise iremediabil îl copleși pur și simplu. Dincolo de orice, simți durerea pură cum îi aleargă prin vene. Se chirci sub povara ei și o lacrimă îi alunecă pe obraz, după care căzu pe fruntea Amaliei.

Fata fu scuturată de un fior de emoție. Un sentiment profund de compasiune o făcu să-și ridice mâna și să mângâie obrazul profesorului.

Carp închise ochii și Amalia știu că el și-o imaginează fiind altcineva. Nu se supără, îl atinse din nou, dorindu-și din tot sufletul ca gestul ei să-i aline durerea aproape palpabilă.”

O carte pe care o citești cu emoție, o trăiești alături de aceste două personaje greu încercate. Ești martor la suișurile și coborâșurile vieții lor, descoperind destinul care i-a legat unul de altul.

Cu lacrimi pe obraz, cu furie față de soarta nemiloasă, asiști neputincios la întorsătura cruntă a vieții profesorului; vezi cum Amalia își dă viața peste cap de parcă nu ar fi fost suficient ce i se întâmplase până atunci; pentru ca apoi, să fii martorul lor în clipa în care viața începe să li se așeze.

Romanul ne prezintă perioada comunismului, situația de atunci, ne permite să înțelegem unele lucruri și ne oferă o imagine vie, prin emoțiile ce reies din gândurile personajelor.

Cu bune și cu rele, Mihai și Amalia ne spun povestea lor, cum au ajuns să aibă un trecut comun, dar mai ales, ne lasă să vedem cum își schimbă unul altuia viața din clipa în care se reîntâlnesc.

Aparte de felul în care, atât Mihai cât și Amalia au ajuns să-și trăiască viața; autorul ne permite să descoperim două personaje puternice, neînfrânți de vitregiile destinului, cu o căldură sufletească aparte, curajoși și optimiști în ceea ce privește viitorul.

Cunoaștem un Mihai Carp sigur pe el, profesor de limba română, îndrăgostit de Andra lui, ce mai târziu avea să-i devină soție.

Vremurile grele ale acelei perioade ne sunt descrise scurt și cuprinzător, fără a fi exagerate sau romanțate. De asemenea, aflăm și despre viața pe care o duce un român de rând în perioada imediat următoare Revoluției din 1989: un trai greu, într-o lume coruptă și cu mentalitate comunistă, în ciuda democrației pentru care au murit atâția…

Am citit cartea cu plăcere, am plâns și am râs o  dată cu personajele, am suferit alături de ele, privind neputincioasă spre destinul implacabil care se ambiționează să le servească o lecție mult prea dură. O carte despre o faptă bună care, în oarecare măsură, are repercusiuni sinistre… pe care vă las să le descoperiți voi.

Prin intermediul amintirilor lui Mihai Carp luăm parte la fiorii și emoțiile primei iubiri sincere și durabile, la relația pe care o construiește cu Andra:

“Mihai nu se împotrivi. Se lăsă purtat în lumea ei frumoasă, curată și plină de dragoste, jurându-și să nu mai plece de acolo, nicicând.”

Ni se înfățișează un tablou complex, în care fericirea și tristețea sunt una lângă alta; în care destinele se întrepătrund și se influențează reciproc. La finalul romanului, abia am găsit puterea să-mi revin. Autorul Marius Albert Neguț mi-a oferit o lecție de viață condimentată cu ceva note de istorie recentă, iar la final, mi-a permis să zâmbesc! Mi-a lăsat speranța că fiecare merită o a doua șansă la fericire în ciuda greșelilor pe care le-a făcut.

“- Ia-mi gândurile, fă-le nisip, pe o plajă albită de vânt…, o rugă.

-Iar tu ia-mi inima, fă-o o stea și arunc-o într-un val călător spre nisipul gândurilor tale…, îi răspunse Amalia. Mihai! continuă ea. Sunt zile care nu vestesc nimic bun, ba din contră. Și totuși, într-un fel sau altul, sfârșesc prin a fi memorabile. Să facem din această zi una dintre cele de care ne vom aminti toată viața. Hotar între trecut și viitor! Între moarte și viață! Vreau să trăim, Mihai! Urmează-mă, ori călăuzește-mă… mi-e tot una! Dar fi-mi alături!”

Cartea Inocența păcatului de Marius-Albert Neguț poate fi comandată pe libris.ro

Recenzii cărți Marius Albert Neguț

Recenzii și prezentări cărți autori români