Intenții vinovate de Lorraine Heath, Editura Litera, Colectia Iubiri de poveste – recenzie

Intenții vinovate

Lorraine Heath

Colecția Iubiri de poveste

Titlul original: Lord of Wicked Intentions

Traducerea: Anca Brandaș, Manuela Bulat / Graal Soft

279 pagini

Este ultima carte din seria The Lost Lords of Pembrook

1. 1. Ispitirea unui lord (She Tempts the Duke – 2012)  – prezentare
2. 2. Lordul ispitei (Lord of Temptation – 2012) – prezentare
3.     2.5. Deck the Halls With Love – 2012
4. 3. Intenții vinovate (Lord of Wicked Intentions – 2013) 

Lord Rafe Easton are sânge nobil, dar lupta pentru supra­viețuire pe care a fost nevoit să o ducă încă de la vârsta de zece ani l­-a învățat că el este singurul în care se poate încrede și că dragostea nu este ceva cu care să merite să­-și piardă timpul.
După moartea tatălui ei, Evelyn Chambers nu și­-a imaginat vreo clipă că are să fie scoasă la vânzare – de nimeni altul decât de fratele ei vitreg – și dăruită celui care vine cu cea mai bună ofertă. Dar, din pricina împrejurărilor, se vede nevoită să admită că singura opțiune pe care o are este să accepte propunerea indecentă a lui Lord Rafe Easton.
Rafe este un tânăr bogat, dar lipsit de suflet, însă dincolo de aparenta lui răceală mocnesc secrete adânc ascunse și o pasiune ținută cu pricepere în frâu. Dacă tot va fi nevoită să fie amanta lui, Evelyn este hotărâtă să scoată la iveală tot ce se ascunde în străfundurile temutului lord – însă descoperirile sumbre amenință să îi distrugă pe amândoi. Dar dacă dragostea, așa nedorită și neașteptată cum este ea, îl va ajuta pe lordul rătăcit să-­și găsească în cele din urmă locul în care se simte „acasă“?

Fraţii Sebastian, Tristan şi Rafe Easton, cei trei lorzi Pembrook, moştenitorii ducelui de Keswick, au dispărut într-o noapte, copii fiind, la scurt timp după decesul tatălui lor. S-a crezut că au fugit şi au fost mâncaţi de lupi. Asta era „legenda” care circula în rândul înaltei societăţi, până când, doispezece ani mai târziu, au apărut toţi trei, stârnind vâlvă şi cerându-şi drepturile din naştere, care le fuseseră confiscate de unchiul lor, ce se proclamase noul duce de Keswick şi încercase să-i omoare. Acesta era motivul pentru care fugiseră atunci, acesta era motivul pentru care reveniseră acum!

„– De ce i-ai numit lorzii pierduţi? întrebă Evelyn [...]
– Ei bine, există o poveste. Când erau copii, după moartea tatălui lor, au dispărut. Au circulat tot felul de zvonuri. Unele ziceau că s-ar fi îmbolnăvit. Altele, că ar fi fost uciși de ţigani. Sau că ar fi fost mâncaţi de lupi. Apoi, cred că cu… câţi să fi fost…? Cu trei ani în urmă, cam așa ceva. […] În sfârșit, lorzii au apărut la bal. Au stârnit mare vâlvă.
– Unde fuseseră în toţi acei ani?
– Keswick a fost în armată, a luptat în Crimeea. Cumplită treabă. Lord Tristan era căpitan de vas când s-a întors, așa că presupun că a fost pe mare. Lord Rafe a fost pe-aici pe undeva. Nu se știu prea multe despre el. Se ferește de societate sau poate că societatea se ferește de el.”

Duri, cu răni fizice şi, mai ales psihice, marcaţi de ceea ce trebuiseră să facă pentru a supravieţui în această perioada, au reuşit să-şi reia locul în rândul nobilimii. Cel puţin Sebastian – deţinătorul de drept al titlului de duce – şi fratele sau geamăn, Tristan. Rafe însă, s-a dat la o parte, nedorind să strângă legăturile de familie. Avea doar zece ani când, după fuga de unchiul lor, Sebastian l-a lăsat la un orfelinat, considerând că aşa e cel mai bine, neavând habar ce soarta îl aştepta! Pe Tristan l-a vândut ca mus pe un vapor pentru a-şi cumpără brevetul de căpitan care i-a permis să între în armata. Nu vă spun mai multe despre poveştile fraţilor mai mari, le puteţi citi în primele două volume ale seriei. „Intenţii vinovate” e povestea lui Rafe. Acesta era în prezent deţinătorul unui club de jocuri de noroc, obscen de bogat, şi se învârtea în lumea interlopă a Londrei. Nu vorbea despre el şi despre trecutul lui.

Evelyn Chambers, fiica ilegitimă a contelui de Wortham, e devastată la moartea acestuia. Îl iubise şi fusese iubită la rândul ei. După ce mama sa, amanta contelui, murise pe când ea avea doar şase ani, contele o luase în casa lui şi o crescuse cu multă dragoste, alături de familia sa legitimă, nelipsindu-i nimic. Acum era o tânăra frumoasă, cu nişte minunaţi ochi violeţi, moşteniţi de la tatăl său. Acesta nu o scosese în lume, nu o prezentase nobilimii, dar îi oferise o educaţie aleasă şi o făcuse să creadă că e specială. Din această cauză, ea nu sesizase ura şi dispreţul fratelui ei Geoffrey, până acum. Ultimul gând al tatălui ei s-a îndreptat tot spre ea: l-a pus pe Geoffrey să promită că va avea grijă de ea. „Grija” lui Geoffrey s-a manifestat imediat ce contele a închis ochii: a încuiat-o în cameră, spunându-i că o va descuia când va hotărî ce va face cu ea. A hotărât destul de repede: o va scoate la licitaţie, iar cu banii obţinuţi îşi va acoperi datoriile la jocurile de cărţi! Invită aşadar câţiva lorzi, le spune despre ea că e virgină, şi o cheamă să le-o prezinte. Evelyn, de bună credinţă, a considerat că asta e maniera lui Geoffrey de a-i găsi un soţ, şi încă unul din rândul nobilimii! Habar n-avea, biata fată, că majoritatea acelor lorzi erau deja căsătoriţi, iar ea era oferită că metresă! Printre participanţi, se numără şi Rafe Easton, care venise din curiozitate, să vadă ce metodă a găsit Geoffrey de a-şi plăti datoria pe care o avea la clubul său. Nu dorea să se implice, dar o scurtă discuţie cu Evelyn şi o privire în ochii ei inocenţi l-a convins! Iar când libidinosul conte Ekroth a vrut să o „cumpere” pe 500 de lire, nu a mai răbdat:

”- O iau eu.”

Evelyn, care se retrăsese între timp în camera ei, nu ştia cum s-a terminat întâlnirea, nici dacă vreunul din lorzi s-a arătat interesat de ea, iar netrebnicul şi laşul ei frate vitreg nu o lămureşte cu nimic. Vine în camera ei a doua zi şi îi spune să îl însoţească la o plimbare cu trăsura. Evelyn se îmbracă într-o modestă ţinută de doliu şi îl urmează, neştiutoare, pentru a se trezi adusă la vila lui Rafe şi lăsată acolo. A întrebat, nedumerită, dacă Rafe s-a arătat interesat de căsătoria cu ea. Răspunsul a fost : ”Nu, vei avea grijă de nevoile lui.”

Aşa că Evelyn a crezut că, până ce Geoffrey îi va găsi un soţ, va ocupa funcţia de menajeră a lordului Easton. Era destul de mirată totuşi, întrucât gospodăria acestuia părea perfect organizată, fără a fi nevoie de aportul ei…

S-a lămurit totul, când Rafe a ajuns acasă:

”- Nu vei fi în slujba mea. Vei fi în patul meu (…) Fratele tău căuta un bărbat care să te ia ca amantă, nu de nevastă.”

Înnebunită, sigură că e o încurcătură la mijloc, Evelyn fuge prin ploaie, până ”acasă” ( nu era foarte departe).  Am pus ghilimelele pentru că ”acasă” nu mai era nicăieri pentru Evelyn. Ușa i se trântește în nas. Fusese scoasă din casă doar cu hainele de pe ea, pentru a nu mai fi primită înapoi…Rămâne în fața ușii, în ploaie, plângând, căzută în genunchi. Așa o gasește Rafe câteva clipe mai târziu, căci plecase imediat după ea. Impresionat de chinul ei, o ia în brațe (ceea ce pentru el era un chin, căci nu suporta să fie atins, datorită unor înntâmplări cumplite din trecutul său) și o aduce înapoi, acasă la el. Știa cum e să fii abandonat, să te simți singur și părăsit, așa că are toată înțelegerea pentru ea. Îi spune clar că nu are altă alternativă decât cea de a-i deveni amantă, dar se arată dispus să-i acorde un răgaz până se va acomoda cu el. Îi dă chiar de ales, spunându-i că dacă nu e de acord, poate să plece, dar, ca să-și asigure cooperarea ei, îi arată ce o așteaptă singură, pe străzile Londrei, ducând-o în mahalaua St. Giles. Ceea ce a văzut acolo a cutremurat-o. Iar Rafe, bietul de el, acolo crescuse…

Așa că ea ”alege” să-i fie amantă, remarcând că, de fapt, el i-a dat doar iluzia unei alegeri.

”- Fii realistă, Evelyn. Nu ai nimic. Nu ai pe nimeni. Nu ai opțiuni.”

Și astfel, ea și-a văzut spulberat visul de a avea un soț, o familie. Chiar îi spune acest lucru, și faptul că reputația ei va fi distrusă definitiv. Răspunsul lui?

”- Ai fost distrusă din momentul în care te-ai născut.”

Bineînțeles, ce naivă fusese! La ce putea spera ca fiică ilegitimă? Era o bastardă, un nimeni pentru societate, dar iubirea tatălui ei îi dăduse false speranțe.  Avusese impresia că tatăl ei se mândrise cu ea, dar, realizând că o ținuse ascunsă în casă, neprezentând-o niciodată, nimănui, începu să-și reanalizeze trecutul, în defavoarea ei, dar refuză să se dea înfrântă.

„Lacrimile se opresc, inimile se vindecă. Viaţa nu are să mai fie niciodată așa cum a fost, dar asta nu înseamnă că nu va fi frumoasă.„

În ceea ce-l privește pe Rafe, aflând că Evelyn (Eve, cum îi va spune el) avea niște bijuterii primite de la tatăl său pe care Geoffrey nu i le dăduse, se duce la acesta hotărât să le obțină pentru ea…doar ca să afle că nemernicul deja le vânduse! Însă nu se dă bătut, le ia urma, iar a doua zi dimineața, Eve are imensa surpriză de a le găsi pe șervetul de lângă farfuria ei.

Încercând să inițieze o conversație, Eve îi spune că îi place să călărească. La domeniul de la țară avea o iapă, Fulguța…

”- O vrei?

Evelyn se uită la el neîncrezătoare.

– Dacă o vrei, tot ce trebuie să faci e să-mi spui, și o voi obține pentru tine.

– Nu vreau să îți fiu și mai îndatorată.

– Înțelegerea noastră nu are asemenea limite. Îmi dai ce-ți cer. Orice dorești e al tău.

(…)

– În biblioteca reședinței din Londra e un portret al tatălui meu. Prefer portretul în locul calului.

– Le vei avea pe amândouă.”

Într-adevăr, le-a avut. Mai mult, i-a comandat o garderobă completă, cu cele mai luxoase ținute. A însoțit-o personal la croitoreasă și a ales modelele. A ieșit cu ea la plimbare prin parc. O etala. Se mândrea cu ea, nu o ținea ascunsă și nu o lăsa să se simtă jenată de nimeni și de nimic. Iar ea, inevitabil, a început să-i simtă lipsa când nu era cu ea. Îi făcea plăcere compania lui, dorea să-l cunoască, să-i cunoască toate secretele, pe care el le ținea strâns ferecate…

Când au făcut în cele din urmă dragoste, Eve s-a simțit prețuită, dar ceva a lipsit – nu avea voie să îl atingă! Dar sărutările lui erau minunate! Și încă o regulă clară: nu vor dormi niciodată împreună!

„Faptul că o sărutase fusese o colosală greșeală de judecată. Buzele ei erau ca mătasea. Gura ei, pe care mai stăruise aroma de scotch, avuse un gust teribil de ademenitor. Suspinele îi erau la fel de adânci și de guturale ca vocea. Sunetele îl făcuseră să se lase cotropit de dorinţă.”

Era dispus să-i dea orice cerea, dar în termenii lui. Iar ea trebuia să știe limitele.

”- Tu te vei însura vreodată?

El își ridică privirea spre ochii ei și, înainte de a vorbi, văzu resemnarea și adevărul din ei.

Un cuvânt simplu, care nu lăsa nici o îndoială, care nu îngăduia apariția neprevăzutului.

– Și dacă îți câștigă inima?

– Mai întâi, ar trebui s-o găsească.”

Doar că Eve avea o mare problemă – el găsise deja inima ei, sau, mai bine spus, inima ei îl găsise pe el!

Treptat însă, el începe, aproape pe nesimțite, să se deschidă în fața ei, și aflăm lucruri întunecate și dureroase din trecutul lui. El se temea în permanență că ea se va îndepărta odată ce va afla câte mizerii îndurase şi ce fusese nevoit să facă pentru a supraviețui, dar, după cum veți vedea, ea nu a ezitat nici măcar o dată. Doar distanța pe care el insista să o țină între ei era ceea ce-o îndurera.

Frații săi încercau, la rândul lor, în permanență să se apropie de el, să fie din nou o familie, dar Rafe îi respingea constant. La un moment dat, Sebastian l-a invitat la primul bal pe care el și soția lui îl dădeau la Londra, dar Rafe a refuzat fără echivoc. Venind însă seara acasă de la club, o găsește pe Eve dansând singură în grădină. Ea nu fusese niciodată la un bal, și nici nu spera că va fi vreodată invitată. Cred că vă dați seama ce va face Rafe! Era un dur, adevărat, dar asta față de ceilalți. Practic, nu era dorință exprimată sau doar gândită de Eve pe care să nu încerce să o îndeplinească.

M-a impresionat foarte mult povestea din trecut care l-a făcut să nu suporte să fie atins. Niște circumstanțe dramatice vor face ca aceasta să iasă la iveală, odată cu un alt secret al lui – avea o cameră în care nimeni nu avea voie să intre, nici măcar servitorii pentru a face curat. Acolo se încuia și dormea singur.

”Evelyn privi hainele azvârlite în dezordine peste tot, nasturii risipiți pe podea, salteaua goală, fereastra fără perdele, dușumeaua acoperită de praf (…)

Însă ea văzu mai mult de-atât, văzu umilința pe care el o simțea din cauză că ea îi descoperise secretul. Puternicul bărbat care o protejase, care îi oferise adăpost părea înfrânt, iar asta îi sfâșie sufletul.”

Până la urmă, treptat, cu blândețe și iubire, îl convinge să o lase să-l atingă, să-l mângâie, și a fost ca și cum i-a mângâiat însuși sufletul.

Și Eve a început să spere la mai mult. Însa el îi spulberă așteptările.

”- Ce vrei de la mine Eve? Ți-am dat totul!

Inima ei se frânse. Clătină încet din cap.

– Nu, mi-ai dat doar ce poate fi cumpărat.

– Doar nu te-ai gândit că va fi mai mult de-atât între noi. Ți-am explicat asta în prima seară. Este mai bine să nu existe sentimente.

– Deci asta-i tot ce va fi vreodată întree noi?

El rămase nemișcat, susținând-o cu privirea.

– Aceștia au fost termenii înțelegerii noastre.”

Așa că, Eve a acționat în consecință. Termenii înțelegerii lor nu mai erau de acceptat pentru ea.

”Pentru a nu o trezi, deschise încet ușa și intră în dormitorul ei. Îi simți imediat absența. Era ca și cum viața, respirația, bucuria, dispăruseră din cameră. (…) Nu trebui să se uite nici pentru a ști că ea nu mai era în casă.”

Plecase așa cum venise, cu modesta ei rochie de doliu și pelerina neagră. Nu luase altceva nimic, doar cele două bijuterii de la tatăl său…

”Se simți de parcă în el ceva ar fi fost sfâșiat. Nu avea să-l părăsească. El nu avea să-i permită.”

Dar oare nu era prea târziu?…

Sunt încă multe de descoperit, despre trecutul lui Rafe, care încă se va întoarce să-l chinuie, despre cum va evolua relația cu frații săi, despre poveștile și interacțiunea cu celelalte personaje din carte, niște personaje inedite, despre cum o va răzbuna pe Eve pentru ce-i făcuse nemernicul ei frate vitreg, și, cel mai important, despre deznodământul poveștii de iubire dintre el și Eve. Nu vă spun mai multe, vă invit să citiți această minunată carte, care vă asigur că vă va încânta!

Cartea a fost menționată în Top 10 cărți historical-romance cu eroi geniali

Cărțile autoarei Lorraine Heath pot fi comandate pe litera.ro, libris.ro, elefant.ro, librariadelfin.ro, carturesti.ro, emag.ro, cartepedia.ro, librarie.net

Recenzii și prezentări cărți Lorraine Heath