Jidovul rătăcitor – volumul II – de Eugène Sue, Editura Orizonturi – recenzie

Jidovul rătăcitor. Vol. 2

(Le Juif errant – 1844-1845)

Eugène Sue

Editura: Orizonturi

Traducere: N.S. Marin

An apariție: 2015

Nr. pagini: 352

Eugène Sue (pe numele adevărat Joseph-Marie Sue), născut pe 26 ianuarie 1804 și decedat pe 3 august 1857, a fost un scriitor francez foarte talentat ale cărui opere literare au luat naștere pornind de la ideile socialiste ale vremurilor sale. Printre creațiile sale literare, se remarcă: Kernock, le pirate (1830),  Atar-Gull (1831), La Salamandre (1832), Lautréaumont (2 vol., 1837), Jean Cavalier, ou Les Fanatiques des Cevennes (4 vol., 1840),  Mathilde (1841), Les Mystères de Paris (1843), Le Juif errant (10 vol., 1845).

Două străzi îi poartă numele, una în Paris și alta în capitala Mexicului, Mexico City, în apropiere de zona Polanco.  

Aşa cum se stabilise cu 150 de ani în urmă, la 13 februarie 1832, ultimii descendenţi ai familiei Rennepont trebuiau să se adune la Paris pentru a-şi împărţi o fabuloasă avere. Împrăştiaţi în toată lumea, din India, Siberia, America până în Franţa, se impunea ca ei să ajungă la adresa stabilită, chiar dacă, după trecerea timpului, niciunul mai ştia de ce era necesar să vină la Paris. Dar iezuiţii, care au spioni şi complici în întreaga lume, află de această întâlnire şi luptă disperaţi, cu toate mijloacele, să îi împiedice să se întrunească. Urzeli diabolice, crime, contaminare cu holeră reprezintă doar o parte din arsenalul modalităţilor prin care iezuiţii încearcă să ajungă în posesia uriaşei averi. Vor reuşi ultimii descendenţi Rennepont să intre în posesia moştenirii sau banii vor ajunge în mâinile iezuiţilor?

Jidovul rătăcitor şi sora sa Irodiada vor fi izbăviţi de cruntul blestem sau vor continua să cutreiere Pământul? Sunt întrebări al căror răspuns îl veţi afla parcurgând acest roman de neuitat.

Jidovul rătăcitor vol. 2 de Eugene Sue este un roman apăsător și surprinzător deopotrivă, ce pornește de la o legendă religioasă conform căreia un evreu a refuzat să-i dea apă lui Iisus Hristos în drumul său spre Golgota cu crucea în spate; pentru acest refuz, Iisus i-a prezis evreului o soartă cruntă, și anume aceea de a merge prin lume fără încetare până la a doua sa Înviere. De o soartă dureroasă are parte și Irodiada, sora Jidovului, un alt personaj legendar, care este blestemată să cutreiere lumea-n lung și-n lat, veșnic, după ce a cerut moartea Sf. Ioan Botezătorul.

Pe tot parcursul acțiunii acestui roman gotic, publicat la noi sub egida editurii Orizonturi și editat în două volume, se simte aversiunea scriitorului Eugène Sue față iezuiți și Biserica catolică, cunoscuți pentru abuzurile comise de membrii lor în numele credinței. Cu toate acestea, până la final, scriitorul nu ezită să transmită un mesaj evident cu privire la claritatea și adevărata menire a credinței.

Știm din primul volum – Jidovul rătăcitor – că marchizul Marius Rennepont, un francez protestant a cărui avere a fost confiscată de Biserică și predată membrilor Ordinului iezuiților, a reușit să ascundă de aceștia o casă situată în Paris și o sumă de cincizeci de mii de piese de aur. Înainte de a muri în închisoare, marchizul a lăsat însă un testament surprinzător conform căruia casa a fost predată unui bun prieten, un catolic fără pată – cu mențiunea de a fi închisă și redeschisă peste 150 de ani – , iar banii lăsați unei alte persoane, străine tuturor, cu scopul de a fi capitalizați pe toată perioada acestor ani de urmașii săi. Totodată, marchizul a lăsat în scris două cerințe importante; prima era ca toate rudele sale să lase, din generație în generație, recomandarea ca ultimii supraviețuitori să se întrunească la Paris, peste un secol și jumatate, la 13 februarie 1832, în casa marchizului de pe strada St. Francis, iar cea de-a doua, aceea ca descendenții săi să se prezinte în persoană, și nu prin reprezentanți, la data menționată, altminteri vor fi excluși de la moștenire. Un testament care a stârnit multă furie și ură în rândul iezuiților, motiv pentru aceștia de a-și canaliza toate eforturile și resursele de urmărire a membrilor familiei Rennepont, din generație în generație, pentru a împiedica punerea în aplicare a testamentului și însușirea banilor doar de căte iezuiți. Astfel, în primul volum i-am cunoscut pe cei șapte moștenitori Rennepont și pe protectorii lor, Jidovul rătăcitor și sora sa, Irodiada, și am fost martorii tăcuți ai eforturile iezuiților de a-i împiedica pe aceștia să se prezinte la data menționată în testament în casa de pe strada St. Francis.

La începutul volumului doi, singurul moștenitor care se prezintă în persoană, pe 13 februarie, pentru a intra în posesia moștenirii, este tânărul preot Gabriel Rennepont, ceilalți membrii fiind manipulați și împiedicați cu dibăcie să nu se prezinte. Dar, în urma unei acțiuni surprinzătoare, deschiderea testamentului se amână cu trei luni, fapt ce provoacă stupoare în rândul iezuiților și, totodată, oferă o nouă șansă moștenitorilor lui Marius Rennepont de a se cunoaște și a intra în posesia averii. Din păcate, totul ia o nouă întorsătură, una dramatică și tragică, pentru toți cei implicați.

Din acest moment, acțiunea se concentrează în jurul uneltirilor lipsite de scrupule ale lui Rodin, un călugăr iezuit machiavelic, care trage sforile complotului și care împrăștie teroarea și moartea printre cei șapte descendenți Rennepont, dar și în rândul membrilor Ordinului iezuiților. Nimeni nu scapă din plasa manipulării, bine țesută, a acestui odios călugăr, un personaj creionat atât de bine încât îți taie răsuflarea și îți dorești pentru acesta, până în străfundul sufletului, o soartă cruntă. Dacă va avea sau nu parte de o astfel de soartă, rămâne să descoperiți singuri dacă veți citi romanul.

În acest volum, se distinge un alt personaj, holera, răspândirea cu repeziciune și efectele sale în rândul populației fără a ține cont de pătura socială fiind puternic și dureros evocate. De asemenea, scriitorul creionează o imagine realistă asupra condițiilor mizere în care muncesc și trăiesc lucrătorii în fabrici, dar și asupra condiției femeii în societatea acelor vremuri. Ținând cont de acestea, dar nu numai, putem afirma că Jidovul rătăcitor este și un roman social și moral.

Jidovul rătăcitor este un roman clasic fascinant ce surprinde prin poveste și personaje, puternic și dramatic construite, prin stilul de scriere grav și realist deopotrivă, și, nu în ultimul rând, prin mesajele transmise dincolo de cuvinte. În ambele volume, scriitorul pune accent pe trăsăturile și emoțiile personajelor, când pozitive, când negative, pe atmosfera apăsătoare ce decurge din întreaga intrigă puternic evidențiată de elemente din sfera supranaturalului, suspansului și din sfera socială. Povestea este redată la persoana a III-a din perspective diferite și, pe alocuri, la persoana I din perspectiva Jidovului rătăcitor care, deși dă titlul romanului, este un personaj simbolic ce întruchipează, alături de sora sa Irodiada, spiritul dreptății, umilinței și credinței în Bunul Dumnezeu.

Care este soarta celor șapte moștenitori și a întregii averi Rennepont, colosale după cum se va afla în cele din urmă? Cât pot cântări viețile unor oameni în mâna Destinului? Își vor găsi mântuirea Jidovul rătăcitor și sora sa, Irodiada? Răspunsurile le veți afla doar citind romanul.

Deși am avut parte de o lectură destul de grea, recomand cartea tuturor cititorilor, cu precădere însă celor care adoră scriitorii clasici, romanele sociale, istorice, pline de mister și suspans.

Cartea Jidovul rătăcitor de Eugene Sue poate fi comandată de pe editura-orizonturi.ro, cartepedia.ro, libris.ro, elefant.ro, librariadelfin.ro

Recenzii și prezentări cărți clasice

Recenzii și prezentări cărți Editura Orizonturi