Jurnal de Ghenă despre viaţă, bobiţă cu bobiţă
Bogdan Stoica
224 pagini
“Mă numesc Ghenă pentru că am fost găsit la Ghenă, de parcă Bogdan se numește așa pentru că a fost găsit la Bogdănărie! Mă rog! Acesta este jurnalul meu, cu lucrurile importante pe care le fac eu pentru umanitate dar și despre cât de nașpa este animalul meu de companie, Bogdan. Vreau să mulțumesc Editurii Univers pentru că am acceptat-o și vreau mulțumiri din partea ei pentru că acum este singura editură din lume care a publicat cartea unei pisici care nu e doar un mare scriitor, ci și inventatorul Posenului*. Va anunt si ca, generos cum sunt, mi-am pus sclavul să confecționeze rapid niște cadouri pentru cititorii mei. Le vedeți în imaginea alăturată. Șapte chitare, șapte zile, șapte norocoși care vor avea moaca mea pe perete toată viața. Detalii pewww.facebook.com/jurnaldeGhena” (Ghena) *posen = combinația de poze și desene
Succes tuturor.
„Mă scoate din minți, am momente când urlu la el ca la un om, când îl alerg prin casă, când îl înjur ca în trafic. Cumva, însă, reușește de fiecare dată să facă ceva atât de amuzant sau de inocent încât îl iert. Într‐un mod absolut cretin, mi‐e drag de el tocmai pentru că este atât de versatil și de distructiv. Nu mă plictisesc niciodată, are momente când se poartă ca un șoarece, ca un câine, ca o nevastă, ca o soacră, ca un ceas potrivit greșit sau ca un asasin plătit. N‐o să uit niciodată, de exemplu, cum mi s‐a băgat între picioare exact când, ieșit de la duș, îmi trăgeam tricoul pe cap. M‐am împiedicat, am dat cu ambele brațe într‐o lustră care a pocnit de‐am oprit curentul pe toată scara și în bezna aia eu alergam pe întuneric, călcând în cioburi de becuri și urlând «Unde ești, în pizda mă‐tii, că te omor»…“
Cartea Jurnal de ghenă despre viaţă, bobiţă cu bobiţă îți oferă o lectură plăcută și deconectantă, pornind de la o idee originală și anume cum ar arăta jurnalul unei pisici, dacă aceasta ar găsi o modalitate să-l pună pe hârtie.
Autorul, așa cum m-a convins deja încă de când am citit Tipul din filme nu există, are un dezvoltat simț al umorului, împărțind cu generozitate ironiile și autoironiile. De multe ori în timpul lecturii am pufnit în râs, fiind surprinsă de o nouă idee năstrușnică.
Se spune despre câini că au stăpâni, iar pisicile au servitori, iar autorul vine să ne întărească pe deplin această idee.
”Pe scurt: eu sunt ultimul care a aflat că pisica mea scrie cărți, și nici măcar nu pot s-o felicit pentru asta, că e supărată pe mine. Auzi, că de ce am scris ”pisica mea”, când știm amândoi că eu sunt animalul ei de casă?”
Întrucât sunt familiarizată cu mentalitatea pisicilor, având mai multe pisici în copilărie la casa bunicilor, iar în prezent fiica mea are un motan ultrarăsfățat, nu pot decât să fiu de acord pe deplin cu această idee.
Autorul este un mare iubitor de pisici și transmite din plin acest lucru, prezentându-l pe Ghenă cu multă simpatie, simțindu-se aproape o mândrie în relatarea noilor isprăvi ale acestuia. Motanul, din cale afară de năzdrăvan și alintat, este pe deplin conștient că i se iartă orice boacănă ar mai face. Și nu s-ar putea spune că nu face destule!
”Susține că am făcut o droaie de alegeri greșite și că am produs pagube serioase. Exagerează. Doar am făcut să sară siguranțele, i-am rupt două cămăși, un sacou și m-am căcat de vreo 15-20 de ori pe unde am vrut. Că s-au mai distrus mobile, instalații, aparate, nu cred că e vina mea, lucrurile se mai strică, iar acum nu se mai fac ca odinioară, nu? Plus că… ce mare scofală? Ce, fericirea vine din lucruri materiale, uat ă fac?!”
M-am amuzat să citesc reinterpretarea anumitor întâmplări din Tipul nu filme nu există din perspectiva lui Ghenă, care îl denunță pe Bogdan că nu a fost tocmai sincer în relatarea acestora.
”De exemplu, textul de la pagina 9: tipa aia chiar i-a aplicat procedurile de la punctele 1,2 și 5. În carte se dă speriat, dar din notițe reiese că i-a plăcut mult. Cred că și tipa i-a plăcut mult. De ce l-a plăcut tipa nu-mi dau eu seama…”
Bineînțeles că Ghenă, sigur pe el, are păreri ferme despre multe subiecte, de la politică până la evoluția prețului bobițelor pe bursele din Londra și New York. Vă invit să le descoperiți singuri în carte.
Recomand cartea iubitorilor de pisici și persoanelor cu simțul umorului.
Sper ca autorul să-și convingă motanul să scrie și Jurnal de Ghenă volumul 2 și volumul 3. Așa mi s-ar părea echitabil, ținând cont că au apărut deja Tipul din filmul nu există volumul 2 și volumul 3
Mulțumim Editurii Univers pentru exemplarul oferit spre recenzie.
Jurnal de ghenă despre viaţă, bobiţă cu bobiţă de Bogdan Stoica poate fi comandată de pe site-ul Editurii Univers
Similare
9 Comments
Oli
Super recenzie, felicitări Tyna, ai punctat foarte bine ideile! Eram foarte curioasă în privința acestei cărți, fiind si eu o mare iubitoare de pisici. M-ai convins, vreau și eu s-o citesc!
Tyna
Ți-o recomand! O să te binedispună!
Oli
Mulțumesc! Abia aștept s-o citesc!
Patricia
Vaaai ce tare trebuie sa fie cartea asta! Neaparat trebuie sa o citesc. Si pisica mea chiar e ultrarasfatata si egoista, deci cu siguranta o sa gasesc niste pasaje aplicabile.
Tyna
Geo
Pare o carte care-ți aduce zâmbetul pe fata!
Mulțumesc pentru recomandare, îmi place recenzia!
Tyna
Cu plăcere!
Cornelia
Ce curioasă sunt acum.Eu am citit doar Tipul din filme nu există 1,dar aceasta carte abia astept sa o citesc.Sunt nerăbdătoare să aflu cum gândește un motan.Îmi plac citatele alese ,felicitări!
Tyna
Mulțumesc! Să o citesti cu plăcere!