Lecții de chimie de Bonnie Garmus, Editura Nemira – recenzie

Lecții de chimie

(Lessons in chemistry – 2022)

Bonnie Garmus

Editura Nemira

Colecția Damen Tango

Traducere: Oana Dușmănescu

Nr. de pagini: 464

An apariție: 2022

BONNIE GARMUS este copywriter/director de creație și a lucrat pentru o mulțime de clienți, concentrându-se asupra domeniilor tehnologiei, medicinei și educației. Este înotătoare, canotoare și mama a două fiice minunate. În prezent, locuiește la Londra, împreună cu soțul ei și cu 99, câinele său.

• Locul întâi în topul bestsellerelor The New York & The Sunday Times.
• Nominalizat pentru The Waterstones Debut Fiction Prize
• În curs de ecranizare ca serial Apple TV, cu Brie Larson în rolul principal

Chimista Elizabeth Zott nu este o femeie obișnuită. La începutul anilor ʼ60, se angajează la Institutul de Cercetare Hastings, unde observă că atitudinea față de femei a colegilor săi nu e deloc obiectivă. Singurul care pare să o înțeleagă este genialul și singuraticul Calvin Evans, savantul cu multiple nominalizări la Premiul Nobel, care se îndrăgostește de mintea ei sclipitoare.

Elizabeth se trezește, în doar câțiva ani, nu doar o mamă obligată să-și crească singură fiica, ci și vedeta celei mai îndrăgite emisiuni de gătit din Statele Unite, Cina la șase. Maniera revoluționară în care eroina noastră interpretează gătitul este 100% științifică: „combinați o lingură de acid acetic cu un praf de clorură de sodiu“, își îndeamnă ea telespectatoarele.

Numai că, din păcate, nu toată lumea este încântată de succesul lui Elizabeth Zott, pentru că ea nu le învață pe femei doar cum să gătească, ci și cum să gândească.

”Unul dintre cele mai bune debuturi” – The Observer

„Un roman care îți stârnește bucuria cu fiecare pagină!“ – Elizabeth Day

„Strălucitor, exuberant, amuzant și cu personaje pe deplin formate pe care le veți îndrăgi!“ – Sunday Times

Lecții de chimie de Bonnie Garmus poate fi comandată de pe libris.ro

O poveste fermecătoare, amuzantă și inteligentă, dulce-amăruie pe alocuri, cu o protagonistă memorabilă. O carte scrisă cu umor, profunzime, strălucire și exuberanță, și un debut excepțional! O adevărată bijuterie literară, pentru toți cei cărora le plac poveștile amuzante, dar cu miez, cu personaje feminine puternice.

Chimista Elizabeth Zott nu este o femeie obișnuită. De fapt, Elizabeth Zott ar fi prima care să sublinieze că nu există femeie ”obișnuită”. Însă ea chiar e unică: extraordinară, vizionară, ciudată, dezarmant de sinceră, incomod de inteligentă, feministă, cu un înalt simț al onoarei și al dreptății. O adevărată eroină.

După o experiență traumatizantă și umilitoare în programul de doctorat, Elizabeth Zott începe să lucreze la un institut de cercetare, unde însă nu este apreciată, recunoscută sau respectată pentru munca și înteligența ei. Căci este începutul anilor 1960, iar colegii ei au o viziune foarte neștiințifică asupra egalității. Era femeie, deci, bineînțeles, inferioară colegilor ei bărbați. O singură persoană o vede cu adevărat: Calvin Evans, un tânăr chimist, nominalizat la Premiul Nobel, un tip singuratic, genial, ranchiunos, care se îndrăgostește de mintea ei sclipitoare, și de ea cu totul. Chimia dintre ei e poezie pură!

Prima dată când s-au întâlnit el a crezut automat că ea este secretară – ce altceva putea fi?! -, iar a doua oară când s-au întâlnit, el a vărsat pe ea! La propriu. Au format cel mai ciudat și mai neconvențional cuplu. Au vâslit împreună. Au adoptat cel mai urât și mai loial, empatic și intuitiv, cel mai incredibil câine. L-au numit Șase Jumate. Au fost fericiți.

Dar, ca și știința, viața este imprevizibilă… Am citit cartea cu un amestec de sentimente: am râs, am plâns, m-am enervat, m-am înduioșat, m-am entuziasmat, iar în final am rămas cu o stare de bine și cu un zâmbet pe față. Nu vreau să vă induc în eroare, nu este o carte romantică tipică cu happy-end, deși e plină de iubire, are și romantism și are și happy-end.

Câțiva ani mai târziu, o regăsim pe Elizabeth Zott în postura de mamă, crescându-o singură pe Mad, micuța ei fiică în vârstă pe patru ani, un adorabil copil precoce, și ajutându-și câinele să-și îmbunătățească abilitățile de vocabular! Șase Jumate e unul din cele mai simpatice personaje necuvântătoare pe care l-am întâlnit într-o carte. De fapt, îl declar ”câinele meu literar” preferat! Dacă ești un iubitor de animale, fii gata să te îndrăgostești!

Totodată, printr-un surprinzător – și amuzant – concurs de împrejurări, Elizabeth devenise și vedeta – foarte improbabilă și reticentă, ce-i drept – a celei mai îndrăgite emisiuni de bucătărie din America, Cina la șase. Abordarea științifică a lui Elizabeth în ceea ce privește gătitul („combinați o lingură de acid acetic cu un praf de clorură de sodiu”) se dovedește revoluționară. Dar, pe măsură ce crește numărul celor care o urmăresc, nu toată lumea este mulțumită de viziunea ei neobișnuită, în ciuda susținerii necondiționate pe care i-o oferă producătorul emisiunii, Walter Pine, cel care o și cooptase în această emisiune, de altfel. Pentru că, după cum se dovedește, Elizabeth Zott nu le învață pe femei doar cum să gătească, ci și cum să gândească, le îndeamnă să fie independente, să iasă din șabloane. Iar pentru acei ani, așa ceva era de neconceput pentru marea masă a populației masculine. Și nu numai masculine, să fim drepți… Comentariile ei directe și sincere despre căsătorie, religie, egalitate, învățământ și normele societății vor face valuri.

Dialogurile sunt savuroase, efervescente, iar situațiile în care se trezesc personajele sunt de-a dreptul ilare pe alocuri. De asemenea, relațiile și sentimentele dintre personaje sunt extraordinare, foarte bine construite, unele sunt o întâlnire a minților sau a sufletelor pereche, altele sunt de iubire necondiționată și de admirație. Sunt și cele de rudenie (care exemplifică zicala că rudele nu ți le alegi, din păcate uneori). Și mai sunt și cele de antipatie, de ”colegialitate”, pline de gelozie sau sabotaj profesional.

Cartea surprinde foarte bine vremurile respective, felul în care sunt tratate femeile, cu condescendență și cu desconsiderare și scepticism față de inteligența sau oportunitățile lor profesionale și de carieră.

Elizabeth nu este însă complet singură. Are o vecină devotată, în vârstă de cincizeci și cinci de ani, Harriet Sloane, care își detestă pe drept cuvânt soțul, iar Elizabeth și Mad i-au devenit o adevărată familie. Mi-a plăcut tare mult de inimoasa Harriet. De altfel, toate personajele cărții sunt remarcabile. Și sunt și câteva pe care le-am urât sincer.

Când Madelaine a primit ca temă pentru acasă să creeze un arbore genealogic (temă dată mai mult din cauza curiozității învățătoarei, un personaj destul de incompetent și prea lipsit de sensibilitate, având în vedere profesia sa), fetița a început să caute să afle mai multe despre tatăl ei, nebănuind ce secrete vor ieși la iveală și ce impact vor avea acestea… Iar scena cu poza ”de familie” pe care a pregătit-o micuța Mad s-o ducă la școală mi-a rupt sufletul…

Nu vă spun mai multe, sper că v-am trezit curiozitatea în privința acestei cărți minunate.

Amuzantă, profundă, cu o protagonistă originală și vibrantă și cu o galerie uimitoare de personaje secundare, cărora nu ai cum să le reziști, Lecții de chimie este pur și simplu de neratat!

Fragment din carte:

”Elizabeth a tras o gură scurtă de aer și și-a făcut de lucru, sco­tocind în geantă după chei.

Ce dezamăgire uriașă! Întâlnise și ea, într-un final, un om cu care putea discuta, pe care-l considera extraordinar de inteligent, de perspicace, de surprinzător (și de atrăgător, într-un mod alar­mant, de câte ori zâmbea) –, iar el nu era deloc interesat de ea. Deloc. Se întâlniseră de șase ori în ultimele câteva săptămâni și de fiecare dată ea se rezumase la treburile strict profesionale – la fel procedase și el –, deși atitudinea lui era la limita impoliteții. Își amintea de ziua în care ea aproape că nu vedea pe unde merge pentru că avea brațele pline de cărți. El nici măcar nu se deranjase s-o ajute. Cu toate astea, de câte ori erau împreună, simțea dorința aproape irezistibilă de a-l săruta. Un lucru complet necaracteristic ei. Totuși, după fiecare întâlnire – pe care ea o încheia cât putea de repede pentru că-i era teamă c-o să-l sărute – se simțea disperată și deprimată toată ziua.

– Trebuie să plec, a zis ea.

– Treburi multe, ca de obicei, a replicat el.

Dar niciunul dintre ei nu s-a clintit, întorcându-și capul în di­recția opusă, ca și cum s-ar fi uitat după persoana cu care trebuia de fapt să se întâlnească în parcare, deși era aproape ora șapte într-o seară de vineri și în parcarea din partea de sud nu mai erau acum decât două mașini: a ei și a lui.

– Ai planuri mari pentru weekend? a întrebat el, în cele din urmă

– Da, a mințit ea.

– Distracție plăcută! s-a răstit el, apoi s-a răsucit și a plecat.

S-a uitat o clipă după el, apoi a intrat în mașină și a închis ochii. Calvin nu era prost. Citea Science Journal. Sigur știa la ce se referă când pomenise despre bombicol, feromonul eliberat de femelele de vierme de mătase ca să atragă masculii. Viermi, spusese el, aproape cu cruzime. Ce nemernic. Și ce proastă fusese – să aducă atât de direct vorba despre iubire într-o parcare, doar ca să aibă parte de respingere.

Nu te interesează, zisese ea.

Deloc, îi răspunsese el.

A deschis ochii și a băgat cheia în contact. Oricum, el probabil credea că intenția ei era să facă rost de mai mult echipament de laborator. Pentru că, în mintea unui bărbat, pentru ce alt motiv ar pomeni o femeie despre bombicol într-o seară de vineri, într-o parcare goală, când briza blândă bătea de la vest, purtând cu ea aroma șamponului ei extrem de scump drept în cavitățile lui na­zale, dacă nu pentru a face rost de și mai multe pahare Berzelius? Nu se putea gândi la alt motiv. În afară de cel real. Se îndrăgostea de el.

Exact atunci s-a auzit o bătaie hotărâtă în geamul din stânga. A ridicat privirea și l-a văzut pe Calvin făcându-i semn să coboare geamul.

– Nu vreau nenorocitul tău de echipament de laborator! s-a răstit ea când a lăsat în jos sticla care îi despărțea.

– Iar problema nu sunt eu, s-a răstit și el, aplecându-se ca s-o privească drept în față.

Elizabeth s-a uitat la el, plină de furie. Cum îndrăznește?

Calvin a privit-o și el. Cum îndrăznește ea?

Apoi a copleșit-o din nou sentimentul acela, cel pe care-l avea de câte ori era în compania lui, dar de data asta a acționat. Și-a întins mâinile și i-a tras fața spre a ei. Primul lor sărut a cimentat o legătură permanentă, pe care nici chimia nu o putea explica.”

 

Cartea Lecții de chimie de Bonnie Garmus poate fi comandată de pe libris.ro

Recenzii și prezentări cărți colecția Damen Tango

Recenzii și prezentări cărți Editura Nemira