Delicatese Literare
Recenzii

Librăria de investigații magice de Garth Nix, Editura Litera – recenzie

Librăria de investigații magice

(The Left-Handed Booksellers of London – 2020)

Garth Nix

Editura Litera

Traducere din limba engleză de Iulia Dromereschi

Nr. de pagini: 334

An apariție: 2021

 

Într-o variantă alternativă a Londrei anilor 1983, Susan Arkshaw își caută tatăl pe care nu l-a cunoscut niciodată. Călătoria ei începe cu niște nume de familie memorate sau scrise probabil greșit de mama ei, cu un bilet la sala de lectură și o tabacheră de argint gravată cu un însemn heraldic.

Merlin este un tânăr librar stângaci, care formează împreună cu librarii dreptaci o largă familie de ființe cu puteri magice, păzind legendara și mitica Lume Veche de intrușii din Lumea Nouă. La rândul lui, se află în căutarea unei entități din Lumea Veche care i-a ucis mama cu ajutorul unor criminali de drept comun. Mergând pe urmele investigației poliției, el și sora lui, librara dreptace Vivien, descoperă că planul lor se suprapune în chip ciudat cu cel al lui Susan. Cine a fost tatăl ei? Susan, Merlin și Vivien sunt nevoiți să afle cât mai repede răspunsul atunci când Lumea Veche se dezlănțuie primejdios asupra celei noi.

„Un fantasy captivant. Nix împletește referințe metafizice cu elemente fantastice amuzante și construiește librării spectaculoase, cu librari care mânuiesc artefacte mistice, oțel rece și magie. Nu-i ratați pe imperturbabila Susan și minunat costumatul, magicul androgin Merlin...“ – Publishers Weekly

„Nix pune în scenă suficiente răsturnări de situație ca să dea întregului o notă personală. Un calambur remarcabil în interiorul unei lumi fantastice.“ – Booklist

„O lume vastă, hipnotică, ai cărei protagoniști, Susan și Merlin, sunt înzestrați cu personalități vii și legați printr-o poveste de dragoste autentică.“ – Kirkus Review

Lumea cărților exercită, fără îndoială, un farmec aparte. Poate de aceea mulți autori au ales să ofere un tribut acestei lumi realmente magice și să aducă, în paginile propriilor creații, construcții epice menite să sublinieze acest farmec, fie în cărți de factură realistă, romantică sau, de ce nu, ficțiune speculativă.

Așadar, iată că Garth Nix, scriitor australian îndrăgit, a ales acest teren ca fundație pentru romanul său „Librăria de investigații magice”. Mi-a făcut, din nou, o mare plăcere reîntâlnirea cu imaginația autorului, după ce am parcurs cu ani în urmă trilogia sa „Vechiul regat” („Sabriel”, „Lyrael”, „Abhorsen”), iar mai recent romanul stand-alone „Magul îngerilor”.
 
De data aceasta, Nix a lăsat în urmă lumea necromanților sau a entităților angelice, pentru a se inspira dintr-o sursă foarte bogată – folclorul britanic, înțesat de mituri și creaturi de tot felul. Astfel a luat ființă acest roman, un fantasy urban de inspirație mitologică, cu nelipsitele elemente young adult și dark specifice autorului.
 
Susan Arkshaw este o fată abia trecută de vârsta de 18 ani, care nu își cunoaște tatăl. Mama sa, Jassmine, este o artistă boemă și distrată, în urma a ceea ce fiica ei presupune a fi fost un consum de substanțe halucinogene în anii ’60, perioada hippie. Așadar, Susan pornește cu toată determinarea pe urmele misteriosului său tată, dornică să își cunoască originile, deși avea foarte puține piste de urmărit. Una dintre aceste piste o duce la ușa lui Frank Thringley, un interlop, prieten de ani de zile al mamei sale, pentru a avea o primă confirmare sau infirmare a unei posibile paternități. Acolo are parte de cea mai bizară seară, care va fi doar începutul multor aventuri de neînchipuit. Frank este pulverizat de un tânăr îmbrăcat excentric, iar apoi cei doi se trezesc atacați de felurite creaturi, care mai de care mai ieșite din comun. Astfel, Susan este introdusă fără drept de apel în lumea esoterică a ființelor magice, care locuiesc într-un univers paralel, Lumea Veche, care uneori intersectează lumea concretă pe care o știm cu toții, exact ceea ce se întâmplă în acel 1983 descris de autor.
 
Cei care se ocupă de aceste situații particulare sunt o facțiune numită librari, împărțiți în două tipuri: librari stângaci, cei care au ca îndeletnicire principală partea de acțiune și luptă, și cei dreptaci, care își folosesc mai mult puterile mentale. Tânărul întâlnit de Susan se numește Merlin Saint-Jacques și face parte din acest ordin, dintr-o familie străveche, cu rădăcini în antichitate, fiind stângaci.
 
O serie de evenimente încep să se precipite, iar Susan se trezește ținta unor atacuri repetate din partea unor ființe pe care le crezuse doar eres popular, dar pe care Merlin și anturajul său o conving că sunt cât se poate de reale. Toată această tulburare e cauzată de originea fetei, iar aflarea identității tatălui lui Susan este cheia care poate desluși întreaga poveste încurcată. Se pare că tatăl ei este unul dintre Străvechii Suverani, entități de mare putere capabili să comande unor grupuri mari de supuși de tot felul, inclusiv muritorilor, prin anumite metode mai puțin onorabile. Cine anume este el, ce s-a întâmplat cu el și cine se află pe urmele lui Susan – iată ce trebuie să afle cei doi tineri, ajutați de sora lui Merlin, Vivien, librar dreptaci și de alți membri ai vastului și neobișnuitului clan, care se ocupau într-adevăr de cărți, în timpul în care nu se petrecea nimic deosebit pe palierul supranatural.
 
Librarii colaborau inclusiv cu autoritățile britanice, fiind în legătură cu anumiți agenți ai forțelor de ordine instruiți anume în realitățile paralele, păstrând cu sfințenie secretele care nu trebuiau să ajungă la urechile cetățenilor obișnuiți.
 
Începe deci o cursă plină de acțiune, în care cititorii vor avea plăcerea să descopere mituri britanice mai mult sau mai puțin cunoscute, goblini care te pot prinde într-un Dans de Mai, ajungând astfel în Târgul de Mai, unde poți rămâne prizonier momente aflate în afara timpului, fantomele ancestrale ale clanului librarilor, teribilii Născuți-din-Ceaun și multe, multe alte creaturi benefice sau malefice, precum și răufăcători din Lumea Nouă, șefi de poliție care nu sunt ce par a fi, lupi magici Fenris și câte și mai câte altele, pe care veți avea plăcerea să le întâlniți în roman. Lumea Veche se supune propriilor reguli.
 
Nix alătură doi protagoniști carismatici, pe Susan, o fată tip the girl next door și pe excentricul, simpaticul Merlin, iar antagonistul… ei bine, este malefic până în măduva oaselor, dacă putem folosi o astfel de expresie pentru un Străvechi Suveran. Cadrul acțiunii este descris cu meșteșug, mai ales interferențele între cele două lumi, magia – printre cele mai frumos speculate găsite la Nix până acum, iar stilul, îndrăzneț ca de obicei.
 
Am apreciat și traducerea făcută de Iulia Dromereschi, care a scos în evidență farmecul acestor vechi mituri britanice din carte, iar în domeniul literaturii speculative traducerea are un mare impact asupra lecturii.
 
Invit, așadar, pe toți cei care vor să se delecteze cu un roman bun, de sine-stătător, purtând amprenta lui Garth Nix, să facă acest lucru cu încredere.
 
„ – Unde mergem? întrebă Susan, în timp ce Merlin o luă înainte, după obicei. Și de ce vrea o carte?
– A ucis pe cineva, răspunse Vivien. Și este foarte afectat, firește. Stângacii au o capacitate imensă de violență, și trebuie s-o… echilibreze, cred. Cu lectură, în tăcere. Cu poeme. Va fi bine.
– Unde mergem? repetă Susan.
– Este o întrebare bună, spuse Vivien. În orice caz, departe de aici.
– Da, haideți să ne îndepărtăm, confirmă Merlin. Găsise cărarea și se oprise, lăsându-se ajuns din urmă, și acum privea cerul. Dacă putem. La naiba!
Elicopterul zbura înapoi de-a lungul A50, de la vest la est, îndepărtându-se. Dar, la câțiva kilometri spre nord, se vedea un stol de grauri, ridicându-se de pe un ogor, mii de păsărele care se mișcau laolaltă, formând un nor negru, neobișnuit de similar unei mâini imense, cu degetele pipăind pământul. Păsările se mișcau spre centrul pădurii, într-o serie de întoarceri și plutiri în sus și în jos.
– Este ceva firesc? întrebă Susan.
– Ar putea, răspunse Merlin. Dar pariez că nu e.
– Cu siguranță e lucrătura unui Vechi, spuse Vivien. Și este Născut-din-Ceaun, clar. Trece peste prea multe hotare legendare, ca să fie altceva. Privi fascinată norul mișcător de păsări.
– N-am mai văzut niciodată un stol în plină mișcare, fie naturală, fie nu. Este de-a dreptul superb. Sau ar fi, dacă nu ne-ar căuta pe noi.”

8 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *