Lucruri pe care le-am lăsat în urmă de Lucy Score, Editura Trei – recenzie

Lucruri pe care le-am lăsat în urmă de Lucy Score ne oferă o strălucită încheiere a seriei Knockemout. La fel ca și în precedentele cărți din serie, și de această dată avem parte de mult umor, replici spumoase, scene fierbinți, momente emoționante, dar și situații pe muchie de cuțit.

I-am cunoscut pe Lucian și Sloane încă din primul volum al seriei și m-a intrigat încă de atunci relația dintre ei. Aerul se încingea de fiecare dată când se aflau unul în apropierea celuilalt însă, cu toate acestea, susțineau că se urăsc de moarte.

Știam deja, din epilogul volumului doi, că povestea dntre ei va avea un final fericit, dar abia așteptam să descopăr cum își vor rezolva divergențele.

Cândva, pe când cei doi erau la liceu, o frumoasă prietenie luase naștere între ei. Însă, în timp ce în familia lui Sloane domneau dragostea și armonia, Lucian avea parte de un mediu complet disfuncțional acasă, cu un tată bețiv și violent și o mamă slabă de înger. Un episod dramatic spulberase tot echilibrul relației dintre Lucian și Sloane, comunicarea dintre ei rămânând înghețată peste 20 de ani. Eram convinsă că totul pornise de la o mare neînțelegere, însă am aflat cu surprindere că evenimentele din trecut fuseseră bine cunoscute de amândoi, doar că gestionarea problemei fusese deficitară.

Puternic afectat de faptul că întunericul din familia lui se revărsase asupra lui Sloane, care suferise o agresiune fizică pe când încerca să-l apere, Lucian se îndepărtase voit de ea, vrând să-i lase șansa să-și găsească fericirea alături de un bărbat care să o merite. Însă, în tot acest timp, veghease din umbră asupra ei, ajutând-o să-și realizeze mai multe proiecte de natură profesională.

Neștiind motivația lui Lucian, jignită pe bună dreptate de aparenta lui nerecunoștință, Sloane a considerat că băiatul bun și sensibil de care se îndrăgostise cândva a dispărut pentru totdeauna, locul lui fiind luat de un bărbat rece și dur, a cărui unică preocupare era să facă bani pe bandă rulantă. De aceea îl și poreclise Lucifer, adresându-i-se în acest mod de fiecare dată când se întâlneau.Însă, îÎn ciuda rațiunii, corpul ei trădător reacționa de fiecare dată când îl simțea în preajmă, de parcă abia îl aștepta să apară.

Apropiindu-se cu pași repezi de vârsta de 40 de ani, ceasul biologic al lui Sloane a început să ticâie din ce în ce mai tare, dorința de a-și întemeia o familie și a avea proprii copii punând stăpânire pe ea.  Deși încurajată și ajutată de bunele ei prietene, Naomi și Lina, să-și facă un cont pe site-urile de socializare, întâlnirile ei cu potențiali viitori soți și tați s-au dovedit un fiasco. Necăjită din cale-afară, Sloane a decis să aibă parte măcar de o partidă fierbinte și s-a dus la agățat într-un bar.

Până aici! Dacă era vorba doar de o aventură toridă, Lucian nu era dispus să cedeze locul nimănui în patul lui Sloane, oferindu-se ca partener fără obligații. Complet previzibil, pasiunea dintre ei s-a dezlănțuit, fiind capabilă să aprindă artificii pe tot cerul.

Pericolele planau însă în continuare asupra lor. Lucian avea foarte mulți dușmani iar, în momentul în care Sloane devine ținta unor amenințări, el reacționează în același mod ca în trecut, îndepărtându-se de ea pentru a o proteja. A fost cea mai neinspirată decizie, întrucât Sloane se pusese singură în primejdie în urma unei campanii justițiare de salvare a unei femei condamnată pe nedrept, apropiindu-se periculos de a afla adevărul despre o întreagă rețea de corupție din sistemul judiciar.

Să obții a doua șansă este foarte greu, dar să o obții și pe a treia pare de-a dreptul imposibil! Nu și pentru Lucian care, când a realizat că, vrând să o protejeze pe Sloane, a lăsat-o de fapt fără apărare, și-a pus la bătaie toate armele de seducție și cucerire, abandonând pentru totdeauna ideea de a rămâne burlac toată viața, fiind gata să-și asume orice responsabilitate și-ar fi dorit Sloane.

Mi-a plăcut mult solidaritatea feminină dintre cele trei prietene – Naomi, Lina și Sloane -, dar și modul în care se susțineau și ajutau cei trei prieteni – Knox, Nash și Lucian. Dacă, în precedentele volume, Lucian s-a amestecat fără jenă în viața prietenilor săi, a venit rândul acestiora să-i întoarcă favoarea. Enervați de obtuzitatea lui Lucian, care o făcuse să sufere pe Sloane crezând că îi face un bine îndepărtându-se din nou de ea, Knox și Nash au decis să-i dea o lecție, unindu-și forțele pentru a-i da o bătaie ca la carte.

Adrenalina este la cote maxime spre sfărșitul cărții, pericolul crește în ritm exponențial, iar viața lui Sloane ajunge la un moment dat să atârne de un singur fir de păr.

Epilogul cărții este însă unul cald și fericit, risipând toată tensiunea de până atunci și lăsându-ne cu o stare de bine.

Vă recomand cu drag întreaga serie!

Fragment din carte:

— Nu am uitat niciodată ce a făcut tatăl tău pentru Lucian, a spus el.

M-am încordat. De fiecare dată când cineva men-ționa numele acestui om, simțeam că-mi răsună un clo-pot în craniu, rezonându-mi până în măduva oaselor ca și cum ar fi trebuit să însemne ceva. Dar nu era așa. Nu mai însemna nimic. Doar dacă nu cumva faptul că-l uram pe tipul cu pricina însemna „ceva“.

— Da, mă rog, tata a ajutat o grămadă de oameni la viața lui, am zis cu stângăcie.

Era adevărat. Simon Walton le fusese oamenilor avocat, antrenor, mentor și tată. Dacă stau bine să mă gândesc, el și măreția lui erau probabil de vină pentru existența mea actuală, de femeie necăsătorită și fără copii. La urma urmei, cum puteam să-mi găsesc un partener de viață când nimeni nu se ridica la înălțimea relației pe care o avuseseră părinții mei?

— Vorbeam de lup, a spus Knox.

Am privit cu toții la ușa din spatele încăperii care, dintr-odată, părea mică în spatele bărbatului gânditor, îmbrăcat într-un costum scump.

Lucian Rollins. Luce sau Lucy pentru prietenii lui, puțini la număr. Lucifer pentru mine și pentru restul legiunii sale de dușmani.

Uram modul în care corpul meu reacționa în fața acestui om de fiecare dată când intra într-o cameră. O senzație de înfiorare, de parcă fiecare nerv din trupul meu primea în acel moment unul și același stimul.

Puteam accepta acel avertisment biologic vechi de când lumea, care mă avertiza că pericolul era aproape. La urma urmei, nu era nimic sigur în privința acelui bărbat. Dar nu puteam suporta modul în care furnicăturile se transformau imediat într-un reflex cald, plin de fericire, care spunea Iată‑te, ai venit. Ca și cum de-abia aș fi așteptat să-și facă apariția.

Mă consideram un adult deschis la minte, destul de matur, care trăia și-i lăsa și pe alții să trăiască. Și totuși, nu-l suportam pe Lucian. Simpla lui existență mă sco-tea din minți în toate felurile posibile. Exact de asta îmi aminteam de fiecare dată când îl vedeam, ca și cum ar fi apărut dintr-un loc stupid și disperat din psihicul meu. Până când îmi aminteam că nu mai era băiatul frumos și libertin din visurile mele adolescentine de șoarece de bibliotecă.

Că Lucian, băiatul visător și plin de speranță care purta în suflet o povară mult prea grea, dispăruse. Îi luase locul un bărbat rece, nemilos, care mă ura la fel de mult cum îl uram și eu pe el.

Am avut încredere în tine, Sloane. Și tu mi‑ai înșelat această încredere. Ai făcut mai mult rău decât ar fi putut face el vreodată.

Eram alți oameni acum. Ne-am privit în ochi, cu acea recunoaștere reciprocă familiară și deloc comodă.

Era ciudat să am un secret cu băiatul pe care-l iubi-sem cândva și să-l împărtășesc acum cu bărbatul pe care nu-l suportam.