Luna din palat de Weina Dai Randel, Editura Nemira – recenzie
Luna din palat
(The Moon in the Palace – 2016)
Weina Dai Randel
Editura Nemira
Colecția Damen Tango
Data apariției: februarie 2019
Nr. pagini: 432
Traducător: Florentin Laurențiu Andronescu
Seria Împărăteasa lunii/ Empress of Bright Moon Series:
- The Moon in the Palace – 2016 – Luna din palat
- The Empress of Bright Moon – 2016 – Împărăteasa lunii – 2016 – prezentare
Povestea concubinei care a ajuns pe tronul Chinei
Weina Dai Randel s-a născut și a crescut în China. Engleza este a doua ei limbă. La douăzeci și patru de ani s-a mutat în SUA și a început să scrie literatură, studiind la Texas Woman’s University în Denton, Texas, unde locuiește acum, împreună cu soțul și cei doi copii.
Romanul Luna din palat s-a bucurat de un real succes și a fost recompensat cu mai multe distincții, printre care RWA RITA® Award în 2017. A fost, de asemenea, nominalizat la Goodreads Choice Awards pentru Cel mai bun roman de ficțiune și la RT Book Reviewers Choice Award, la aceeași categorie. Împreună cu romanul care i-a urmat, The Empress of Bright Moon, dedicat tot singurei femei-împărat din istoria Chinei, a fost tradus în șapte limbi, cele două volume fiind considerate printre cele mai reușite romane istorice din ultimii ani.
Ajunsă concubina împăratului în China secolului al VII-lea, tânăra Mei învață repede că îi poate atrage atenția stăpânului în multe feluri. Ea nu iese în evidență nici prin înfățișare, nici prin daruri fantastice sau armele seducției. Totuși, îi va dărui ceva de neuitat. Pentru restul concubinelor, este indezirabilă din pricina inteligenței și a curiozității ei, dar tocmai acestea îl impresionează pe cel mai important om din China. Totul într-un moment când palatul este sfâșiat între două tabere care se luptă pentru putere. Dragostea, ambiția și loialitatea pot însemna viață sau moarte pentru femeia care va ajunge stăpâna tuturor.
La fel ca firele de mătase fragile și totodată puternice, debutul minunat al scriitoarei Weinda dai Randel este povestea unei tinere care ajunge în funcția supremă, dar și povestea relațiilor complicate dintre femeile de la palat. Cititorii vor fi cuceriți de scriitura colorată, ca de basm. – RT Book Reviews
Această poveste este inspirată din viața unei puternice personalități istorice, Wu Zetian, singura femeie din China care a ajuns împărăteasă – Împărăteasa Wu. China, ca mai toate civilizațiile, a fost condusă de bărbați de-a lungul istoriei, ideea ca o femeie să atingă rangul de împărat, cel mai puternic om al imperiului, fiind de neimaginat, mai ales că femeile nu aveau o prea mare importanță în ochii bărbaților. Erau cel mult una din soții sau curtezane, ”obiecte” de decor, care nu se bucurau de un respect sau influență reală, decât cu totul izolat. Cu atât mai remarcabilă este performanța unică realizată de Wu Zetian, pornită de la statutul de curtezană și ajunsă unul dintre cei mai remarcabili lideri cunoscuți vreodată, mulți istorici comparând-o cu regina Elisabeta I sau cu țarul Ecaterina a II-a, conducători puternici, de referință.
Însă în acest prim volum al seriei, ”Luna din palat”, nu vom asista la momentul în care Wu ajunge împărăteasă, ci doar la crearea condițiilor care vor duce spre asta. Când am început să citesc cartea nu am știut că sunt două volume și am fost surprinsă de final, căci așteptam ”povestea concubinei care a ajuns pe tronul Chinei”, cum citisem pe copertă. Apoi m-am lămurit că urmează volumul al doilea, pe care abia îl aștept, sper să apară cât mai repede.
Cartea e foarte captivantă, m-a atras începând de la copertă, titlu și sinopsis, și m-a fascinat povestea spectaculoasă din paginile ei. Totul e extrem de interesant: personajele, obiceiurile, modul de gândire al oamenilor, atât cei simpli până la cei din palat de pe diferite locuri pe scara ierarhică, prejudecățile lor, modul de alcătuire al societății chineze din acele vremuri foarte îndepărtate – acțiunea volumului de față se petrece între anul 631 D.HR., al cincilea an de pace al domniei Împăratului Taizong și anul 648 D.HR., al douăzeci și doilea an de pace al domniei Împăratului Taizong.
Așa cum ne dezvăluie autoarea în nota de la sfârșitul cărții, toate personajele masculine din roman și mare parte din personajele feminine sunt personaje istorice reale. Avem așadar de-a face cu un roman istoric, apreciat ca fiind unul cele mai reușite romane istorice apărute pe piața literară din ultimii ani.
Cartea este scrisă la persoana întâi, prin prisma lui Wu Mei, pe care o cunoaștem pe când avea cinci ani, era cea de a doua fiică din cele trei a Tatălui său – care avea funcția de Guvernator – și favorita acestuia, îmbrăcându-se în haine băiețești și urmându-l peste tot. Așa se face că, fiind de față în timpul uneia din întâlnirile de lucru a tatălui ei, un călugăr, Tripitaka, a cerut permisiunea să-i citească pe chip ”băiatului”, iar vorbele acestuia s-au dovedit, peste ani, o profeție.
– N-am văzut niciodată un chip de o asemenea desăvârșire (…) Chipul lui poartă în el o misiune din cer. Ce păcat că e băiat!
– E păcat? a întrebat Tata, iar în vocea lui s-a simțit o vagă și neobișnuită nedumerire. Și de ce spui asta, Tripitaka?
Și eu eram curioasă să aud răspunsul. Cum să fie o fată mai valoroasă decât un băiat?
– Dacă ar fi fată, cu chipul ăsta ar umbri soarele de pe cer și ar străluci mai puternic decât luna, a spus călugărul Tripitaka privindu-mă intens. Ar domni peste împărăția condusă de mulți bărbați. Ar putea să devină mamă de împărați, dar și să fie ea însăși împărat în numele propriu. Ar putea să dărâme tot edificiul de minciuni și să clădească la loc templul divinității. Ar putea să distrugă regatul de stafii și să instaureze în loc o dinastie a sufletelor vii. Ar putea fi nemuritoare!
– O femeie împărat? a întrebat Tata cu gura căscată a mirare. Cum ar fi posibil?
– E greu de explicat, Guvernatorule, dar e adevărat. Ar fi unică, nimeni înaintea ei și nimeni după ea…
– Dar acest copil nu provine din familia imperială.
– Ar fi propriul ei destin.
Cu această profeție în începutul cărții, interesul cititorului e stârnit la maxim, iar evenimentele ce vor urma, descrise într-un ritm alert și într-un stil plin de forță și rafinament, fac să nu poți lăsa cartea din mână de la prima până la ultima pagină. Toate cărțile despre civilizația chineză pe care le-am citit m-au umplut de mirare, absolut tot ce aflu despre aceasta e foarte deosebit, iar Luna din palat nu face excepție. Întâlnim multă frumusețe, dar și mizerie și urâțenie, multă delicatețe, dar și răutate și cruzime duse la extrem. Este o poveste fascinantă, foarte interesantă și bine documentată, cu o mare atenție la detalii și amănunte inedite – istorice, sociale și culturale.
Revenind la firul acțiunii, din ziua profeției, Wu Mei nu a mai umblat în haine bărbătești iar tatăl ei a început să trimită scrisori împăratului Taizong, având în vedere obiceiul ca acesta să aleagă în fiecare an un număr de fecioare din familii nobile care să-l slujească. Condiția era ca acestea să aibă mai mult de treisprezece ani, iar dacă erau alese și deveneau doamne de rang înalt, le aduceau cinste familiilor lor. Însă, după cum vom vedea, nu era obligatoriu ca Alesele să urce în ierarhia de la palat, cele mai multe rămânând în Curtea Concubinelor pe veci, fără ca măcar să-l vadă vreodată pe împărat.
Guvernatorul spera ca în anul în care fiica lui mijlocie va împlini treisprezece ani să fie una din alese, iar, influențat de profeție, i-a oferit fiicei sale o educație aleasă, punând-o să studieze inclusiv Arta Războiului de Sun Tzu.
Au trecut astfel câțiva ani, iar când Wu Mei a împlinit doisprezece ani, o tragedie le-a lovit familia: guvernatorul a murit pe neașteptate.
Am crezut atunci că viața mea s-a sfârșit. Nu știam că, de fapt, ea de-abia începea.
Wu Mei, împreună cu mama și surorile ei, sunt alungate cu grosolănie și brutalitate din casa lor de către noul guvernator. Erau femei, adică o cantitate neglijabilă. Cer adăpost, în lipsă de orice altă opțiune, fratelui lor vitreg, fiul tatălui lor cu o altă soție. Acesta, un bărbat invidios și rău, le primește în schimbul bijuteriilor pe care le mai aveau, dar condițiile din casa lui erau mizere. Nu am înțeles însă cum de acesta era atât de sărac, locuind într-o dărăpănătură de casă cu acoperiș din chirpici, când guvernatorul fusese un bărbat bogat și foarte influent.
Într-o bună zi, Mei primește vestea mult-așteptată: a fost aleasă de împărat să fie una din cele cincisprezece fecioare care vor intra în Curtea Interioară în acel an. Împăratul avea sute de concubine, iar unele dintre acestea nu ajungeau nici măcar să-l vadă vreodată, după cum ziceam, nicidecum să împartă patul. Nu mi-a plăcut deloc de împăratul Taizong, care la vremea la care Mei ajunge la curte avea peste patruzeci de ani, fiind așadar un bărbat în putere, dar este descris ca un vârstnic capricios, neatrăgător, care își chema concubinele după un așa numit calendar de alcov, intrând după importanță, chiar mai multe odată! Avea și preferate printre acestea, acordându-le acestora privilegii și daruri de preț dar, din câte am simțit eu, nu era capabil de sentimente de iubire prea profunde. Sentimentele de iubire nu le avea profunde, dar mânia și supărarea da, acestea erau exacerbate, iar pedepsele aplicate erau de-o cruzime extremă.
Palatul era enorm ca întindere, fiind împărțit în diferite curți și pavilioane, unde fiecare stătea conform rangului său. Tot conform rangului erau și sarcinile pe care le aveau de îndeplinit, și hainele pe care le purtau și hrana pe care o primea fiecare (de exemplu în Curtea Concubinelor era foarte sărăcăcioasă, lipsită de carne, spre deosebire de adevărata Curte Interioară, unde concubinele primeau și carne și fructe).
(…) locuiam în zona laterală a Curții, în Curtea Concubinelor, care se afla în partea de apus a Curții Interioare. Strict păzită de gardieni-femei, de două ori cât mine, ara locul unde trăiau Alesele noi și cele vechi, doamnele surghiunite, sclavele și multe femei nefericite. În nord, când m-am încumetat să merg suficient de departe, am văzut copacii care străjuiau Grădina Interzisă, de partea cealaltă a zidului înalt. În partea de sud a Curții, lângă deal, se aflau Palatul de Gheață și construcțiile din cărămidă cenușie unde locuiau eunucii. Zona aceea nu avea nici grădini, nici pavilioane. Era foarte liniște acolo, un teritoriu unde și păsările păreau că se tem să intre.
Doamnele cu titluri nobiliare locuiau într-o clădire situată de partea cealaltă a zidului, în adevărata Curte Interioară. Împăratul, desigur, locuia acolo cu ele.
Tot acest concept de harem mă duce cu gândul la o închisoare, cu condiții mai bune sau mai rele. Practic, concubinele erau lipsite de libertate, viața le era guvernată de reguli stricte și de o rutină plictisitoare. Se duceau adevărate lupte de culise, folosindu-se tot arsenalul de minciuni, intrigi și prefăcătorii de care puteau dispune pentru a reuși să intre în Curtea Interioară, să capete un rang și o anumită importanță, căci altfel erau nimic mai mult decât niște umile servitoare.
Am tot vorbit despre ranguri. Erau nouă ranguri nobiliare, începând de la cel mai înalt, al soției principale, împărăteasa. Urmau consoartele – Cele patru Doamne: Doamna Nobilă, Doamna Imaculată, Doamna Supusă și Doamna Virtuoasă, urmate de cele de rangul trei – cele șase Doamne de Onoare. Următoarele ranguri, al patrulea, al cincilea și al șaselea, numite Frumusețile, Grațiile și Talentatele, aveau câte nouă doamne, iar rangurile de jos – al șaptelea, al optulea și al nouălea (numite Artistele, Yanu și Cainu), aveau câte douăzeci și șapte. Acestea erau concubinele care ”contau” și care împărțeau între ele cinstea de a fi chemate în dormitorul împăratului, însă mai exista o poziție de invidiat: cea de Adorată, adică concubina preferată dintr-o anumită perioadă, căci nimic nu era definitiv, împăratul fiind foarte schimbător.
La rândul lor, copii – băieții, căci fetele nu contau – urmau la tron după importanța mamelor lor. Principalul favorit era prințul Taizi, fiul împărătesei.
În fiecare an, de ziua împăratului, toată lume îi făcea cadouri, iar concubinele se întreceau în a-i face daruri cât mai originale, pentru a fi remarcate și convocate să-l cunoască pe măritul împărat.
Mei a avut o idee unică, ce i-a atras atenția împăratului și a fost chemată, dar a fost prea naivă și încrezătoare și s-a împrietenit cu o concubină care a trădat-o, Jewel (făcând o paranteză, am urât-o pe Jewel, ca în final să sufăr pentru ea, căci nimeni nu merita soarta pe care a avut-o în cele din urmă, nu vă dau detalii, veți vedea despre ce e vorba). Ce a urmat, vă las să aflați singuri… Mei a ajuns în dormitorul împăratului, dar într-o postură ingrată, deocamdată… Cum va reuși Mei să atragă în cele din urmă atenția împăratului, prin ce concurs de împrejurări, rămâne de văzut.
Cel mai mult mi-au plăcut – pe lângă povestea în sine – descrierile: ale Curților, ale ținutelor concubinelor și ale împăratului, ale meniurilor, ale obiceiurilor, tradițiilor și prejudecăților civilizației respective, toate acestea făcând parte din ingredientele forte ale cărții, din punctul meu de vedere.
Galeria de personaje este vastă și variată, dar prea puține sunt cele pe care le-am admirat sau simpatizat: Mei, Doamna Nobilă, Phesant și Plum.
Firul poveștii urmărește traseul lui Mei până când ajunge, prin ambiție dublată de inteligență și inventivitate în postura de Talentată, adică doamnă de rangul șase. Va primi sarcina de a se ocupa de garderoba împăratului (o sarcină de mare responsabilitate, având în vedere că predecesoarea ei fusese decapitată fiindcă îi alesese o ținută nepotrivită împăratului pentru o anumită ocazie!).
Se va alia cu Doamna Nobilă (care se ocupa de crescătoria de viermi de mătase – foarte interesante amănuntele din acest domeniu ce ne sunt oferite), în încercarea de a opri uneltirile lui Jewel, aliată cu diabolica Doamnă Imaculată, ce dorea să-l vadă pe tron pe fiul ei, prințul Yo. Și bineînțeles, Jewel și Doamna Imaculată doreau să le mazilească pe Doamna Nobilă (care avea cea mai mare importanță la Curte) și pe Mei, a cărei influență asupra împăratului era în creștere, căci, așa cum am mai spus, lupta pentru putere și importanță în ierarhia Curții era acerbă.
Totodată, urmărim și înfiriparea unei povești de dragoste între Mei și Pheasant, despre care inițial crezuse că e doar un ajutor la grajduri, în slujba prințului Taizig. Cine era de fapt acesta, vă las să descoperiți. Oricum, relația lor nu era doar imposibilă, ci și interzisă, iar prețul plătit dacă ar fi descoperiți ar fi pe măsură…
Lupte interne, atât în rândul concubinelor, cât și între prinți și apropiații împăratului – Unchiul acestuia și Ducele fiind cei mai influenți – alianțe neașteptate, trădări, bătălii, revolte, masacre, acte de o cruzime extremă, despre toate acestea veți citi în ultima parte a cărții, care are un final neașteptat, deschizând calea spre volumul următor.
Apoi, într-o noapte caldă de vară, Atotputernicul s-a întors de la băi și, pentru prima dată de când avusese loc rebeliunea, ne-a poruncit tuturor să luăm parte la o serbare. Chiar dacă n-a spus-o limpede, intenția lui era clară. Urma să anunțe moștenitorul.
Deasupra capului meu, stelele străluceau ca niște semințe scânteietoare. Lângă ele era luna, în mijlocul căreia radia palatul născocit. Nu arăta atât de singuratic sau atât de îndepărtat. De fapt, părea chiar aproape și părea să vină spre mine, să se apropie de mine, să-mi facă semne. Nu trebuia decât să ridic mâna și să-l ating.
19 Comments
Carolina Bianca Moroianu
Foarte ispititoare și frumoasa recenzia. Abia aștept sa citesc cartea!
Oli
Mulțumesc! E o carte deosebită.
Tyna
Superbă recenzie! Felicitări! ❤ O carte deosebit de interesantă, cu multe informatii inedite! Abia aștept să o citesc și eu. Sper să apară cât mai repede al doilea volum. Mulțumesc mult pentru recomandare!
Oli
Ti-o recomand cu drag, Tyna <3, îți va plăcea sigur! Și eu sper să apară cât mai repede volumul al doilea.
Oli
Mulțumesc! Să o citești cu plăcere!
anasylvi
O recenzie superba! Sigur este pe gustul meu acest roman si ma bucur sa aflu ca are si o continuare!
Oli
Multumesc, Ana! Cu siguranta va fi pe placul tau, e fascinanta povestea!
Geo
Foarte interesantă aceasta recenzie! Felicitări, Oli! Nu am citit cartea, dar îmi place ce ai scris despre ea.
Oli
Multumesc, Geo! Ti-o recomand, e foarte captivanta si interesanta!
Daniela Balan
Foarte frumoasă, tentantă și captivantă recenzia !felicitări ❤️
Oli
Multumesc, Daniela!
Fratiloiu Dorina Petronela
O recenzie minunata Oli, felicitari! Voi primi si eu cartea si de abia astept sa o citesc!
Oli
Multumesc Dorina! Iti va placea mult, cu siguranta!
Mirela Barbălată
Wow! Minunată recenzia!
Îmi place povestea şi sunt sigură că lectura va fi captivantă, plină de emoţii .
Am trecut cartea pe lista de dorinţe .
Oli
Multumesc, ma bucur!! E o poveste foarte frumoasa.
Alina Geambasu
Foarte ispititoare recenzia ta, Oli! Felicitari!
Oli
Multumesc, Alina!
danapetraru
O carte pe care vreau să o citesc. .mulțumesc, Oli pentru tentație…recenzia este foarte atractivă….
Oli
Mulțumesc Dana, o vei aprecia în mod deosebit, având în vedere că ești pasionată de istorie!