Lupanarul de Elodie Harper, Editura Trei – recenzie

Un triumf literar. – The Time

Intens, profund și revelator. – The Observer

O poveste fascinantă, bogată în detalii, despre curaj și solidaritatea între femei, pe care fanii romanului lui Pat Barker, Tăcerea femeilor, o vor adora. – Red

În Lupanarul, Elodie Harper descrie cu empatie și căldură viața plină de greutăți a femeilor din Pompeii. – Woman & Home

O reușită literară de mare forță, care vorbește despre setea neostoită a unei femei de a-și obține libertatea. – Love Reading

Nespus de captivant. – Independent

Erupția muntelui Vezuvius în anul 79 d.Hr. a șocat lumea antică. Vulcanul a ucis mii de oameni, chiar dacă s-au păstrat orașele sub straturi de cenușă. Așa există și astăzi Lupanarul din Pompeii, singurul bordel care a supraviețuit din epoca romană. Și în graffiti-urile și picturile de pe pereții lui au rămas urme ale femeilor care au lucrat cândva acolo. Aceasta este o reimaginare a vieților, trăirilor, zbuciumului și ambițiilor lor.

Amara nu s-a născut în sclavie. Singurul copil al unui medic grec din orașul Afidnai – al doisprezecelea oraș din Attica, cândva casa Elenei din Troia -, este o fată educată și inteligentă a cărei avere s-a isprăvit după moartea tatălui ei. Tatăl ei neavând fii, i-a transmis fetei toate cunoștințele sale. Amara credea că asta însemna că viitorul ei era asigurat, dar se înșela amarnic. Vândută ca sclavă în casă de mama ei (nu din cruzime sau egoism, ci pentru a nu muri de foame), a fost forțată să intre în viața de concubină înainte de a fi vândută lui Felix, care îi schimbă numele în Amara și o pune să lucreze ca prostituată în bordelul său, Lupanarul din Pompei.

Ea devine astfel una dintre ”lupoaicele” din Sălașul Lupului, supuse brutalității și perversiunii bărbaților pe care trebuie să-i întrețină. Clienții ei variază de la cei pe care îi agață pe stradă până la bogătanii de la petrecerile somptuoase la care este obligată să participe. De fapt, participarea la petreceri era un ”lux” de care nu aveau parte toate suratele ei.

Amara împărtășește o relație complicată cu Felix (un bărbat foarte atrăgător, dar devenit rău și viciat, el însuși o victimă a sorții), și o fraternitate cu celelalte ”lupoaice”, în special cu Dido, cea mai tânără prostituată de acolo, de care se simte cel mai aproape. În ciuda geloziilor mărunte și a rivalităților care apar din când în când, lupoaicele sunt un grup unit, care își împărtășesc traumele, bucuria, durerea, speranțele și visele. Se sprijină reciproc în a face tot ce trebuie să facă pentru a supraviețui. Singură, Amara nu însemna mai nimic, dar aceste femei care i-au devenit surori se comportau ca o haită, iar împreună nu erau de subestimat. Un impresionant exemplu de solidaritate feminină.

Amara nu încetează să viseze la o zi în care va fi din nou liberă. Chiar și în mijlocul umilinței și abuzurilor pe care trebuie să le îndure, ea se folosește de instinctele și inteligența ei pentru a se impune, atât cât se poate, în această lume dură și nedreaptă, și a găsi mijlocul prin care să-și relizeze visul, indiferent ce ar trebui să riște sau să sacrifice pentru asta. Pentru că oportunitățile nu lipsesc, însă totul are un preț. Dacă îți permiți să-l plătești. Povestea o urmărește pe Amara în străduințele ei de a evolua de la a fi o victimă neputincioasă a circumstanțelor până la a fi o femeie plină de resurse care își rescrie propria poveste într-o lume care nu este bună sau dreaptă cu femeile în general, cu atât mai mult cu cele stigmatizate, cum este ea. Într-o lume a bărbaților plină de desfrîu și viciu, înțelegere, ajutor și bunătate sunt aproape imposibil de găsit.

Zi de zi bate străzile din Pompeii în căutare de clienți, alături de haita ei de lupoaice. Zi de zi îndură umilințe care ar frânge un spirit mai slab. Va putea ea să-și găsească o cale de ieșire din această viață și de sub dominația lui Felix? Și dacă da, ce ar trebui să sacrifice pentru a-și îndeplini visele?

De la primul până la ultimul rând, Lupanarul a fost o lectură foarte intensă și emoționantă. Scenele de viol, violență și abuz mental și fizic repetat transmit cu multă acuratețe situația dramatică în care au fost prinse aceste femei. Viața lor a fost una plină de tristețe și neșansă, iar sentimentele și trăirile lor au fost transferate cititorului prin pana măiastră a autoarei.

Au fost, însă, surprinse și momente de puritate și fericire. Acestea erau puține și trecătoare, dar au rupt monotonia și degradarea care marcau existența Amarei și a celorlalte femei. Interacțiunile cu celelalte femei au fost adesea sursa acestor momente de bucurie neașteptată și mi-a făcut plăcere să le văd cum își găsesc sprijin emoțional una în cealaltă. Nu lipsesc nici poveștile de iubire, o iubire imposibilă de cele mai multe ori, dar, chiar lipsite de speranță cum sunt, tot aduc o rază de lumină în viața acelor nefericiți ai sorții, femei sau bărbați, căci nu doar femeile erau expuse nedreptăților și abuzurilor.

Bărbații care frecventau bordelul aveau adesea de-a face cu proprii lor demoni. Unii bărbați erau aparent buni și amabili, dar lipsa lor de înțelegere și empatie îi făcea nepăsători față de suferințele femeilor, făcând, prin lipsa lor de implicare, tot atâtea crăpături în armura fragilă pe care acestea au ridicat-o în jurul lor.

Lupanarul este un roman scris cu eleganță, discreție și sensibilitate, care îmbină faptele istorice și ficțiunea, cu un subiect incitant. Este, totodată, un fascinant roman de atmosferă, care m-a purtat în acele timpuri străvechi, în mărețul oraș roman. Am remarcat și apreciat reprezentarea realistă a personajelor și a vieții lor, imaginile vii și pline de culoare folosite pentru a descrie viața de zi cu zi a oamenilor, străzile, magazinele, băile romane, locuințele celor bogați, portul, festivitățile religioase. Mi-au plăcut de asemenea referirile la mitologia greacă și romană. M-am simțit atrasă în povestea Amarei încă de la prima pagină și am însoțit-o plină de curiozitate și empatie în timp ce încerca să parcurgă provocările din drumul ei, bucurându-se de micile ei victorii și împărtășindu-i durerea față de numeroasele ei eșecuri.

Un roman foarte interesant, captivant și convingător, de care mi-a părut rău când s-a încheiat și care îmi va rămâne în minte multă vreme. Am fost captivată de stilul de scriere, am simțit atenția la detalii și am apreciat delicatețea pe care a avut-o autoarea în a transmite această poveste. Din fericire, povestea Amarei nu se încheie aici, ea va continua în următoarele două volume ale seriei, iar eu abia aștept să o descopăr.

O carte pe care o recomand călduros!