Măreața Elvețiană de Jen Beagin, Editura Trei, Colecția Fiction Connection – recenzie

Măreața Elvețiană

(Big Swiss – 2023)

Jen Beagin

Colecția Fiction Connection

Nr. pagini: 400

Scriitoarea americană Jen Beagin a obținut un master în scriere creativă la University of California, Irvine, și a fost distinsă cu Whiting Award pentru ficțiune. A colaborat cu mai multe reviste literare, publicând povestiri, printre altele, în Juked și Faultline. Primul ei roman, Pretend I’m Dead (2018), a fost nominalizat pentru Center for Fiction’s First Novel Prize, iar Vacuum in the Dark (2019) a fost selectat pentru Bollinger Everyman Wodehouse Prize, ficțiune comică. Locuiește în Hudson, New York.

Greta își petrece zilele transcriind ședințe de terapie pentru un sex coach, o slujbă de vis având în vedere că întotdeauna i-a plăcut să descopere secretele oamenilor. Însă viața îi este complet dată peste cap când dezvoltă o fascinație neobișnuită pentru una dintre cliente: o femeie căsătorită inhibată, pe care o numește cu afecțiune Măreața Elvețiană, deoarece e înaltă, stoică și originară din Elveția. Greta e fermecată de atitudinea revigorantă a acesteia în fața traumelor.
Amândouă au istorii întunecate, însă Măreața Elvețiană alege să se desprindă de suferința ei, în timp ce Greta continuă să fie torturată de trecutul său. Îndrăzneață, excentrică și plină de umor și personaje irezistibile, Măreața Elvețiană este atât o poveste despre traumă și obsesie, cât și o cercetare abilă a infidelității, a sănătății mintale, a stereo tipurilor sexuale și a multor altor aspecte, pe care o realizează această scriitoare uimitor de talentată, o voce unică în ficțiunea contemporană.

„O carte incredibilă… N-am putut s-o las din mână.” Jodie Comer 

„Una dintre cele mai amuzante cărți din ultimii ani.” Los Angeles Times 

„Cea mai amuzantă ficțiune a anului 2023… Această comedie sexuală delicios de excentrică abundă în inteligență și ciudățenie, dar sub toate bufoneriile se ascunde o inimă tandră.” The New Yorker

„Încântător de bizară, cu umor negru și o ciudățenie a poveștii extrem de seducătoare.” The Wall Street Journal 

„Extraordinară și inventivă… Cartea lui Beagin este amuzantă, întunecată și se scufundă în mizeria infidelității, a dorințelor și stereotipurilor sexuale, dezvăluite prin intermediul celor două protagoniste suferinde.” The Huffington Post, Best Books Of 2023

„Beagin a găsit, probabil, cel mai bun vehicul de până acum pentru capriciile sale nihiliste.” Entertainment Weekly

Măreața elvețiană e o carte bizară, excentrică și cu siguranță exagerată. Este însă un tip de narațiune care este greu de realizat. Dar Jen Beagin o face, și încă bine! Ea nu încearcă să facă personajul ei central mai plăcut pentru public, nu cosmetizează monologurile și dialogurile Gretei și nici nu încearcă să scuze sau să ofere motive în spatele acțiunilor sale cele mai deranjante. Puțini autori se angajează să aibă drept protagonistă o femeie de peste 40 de ani, care reușește să fie atât de convingător de lipsită de tact, patetică și absurdă. O narațiune fără compromisuri, surprinzător de convingătoare, despre ciudățeniile și aberațiile unei femei în timp ce ea caută apropiere fizică și emoțională în unele locuri foarte discutabile.

Romanul cuprinde o mulțime de interacțiuni ciudate, improbabile și surprinzătoare, deoarece fiecare personaj care populează această carte este un ciudat. Nici unul nu vrea să ajungă cu adevărat la miezul problemelor lui, ci în schimb își lasă toate interacțiunile sociale să fie încurcate, pentru că trecutul le influențează clar prezentul.

Ciudatul, grotescul și ridicolul dau tușele distincte ale acestei cărți, dar totul este făcut cu o abordare atât de dezinvoltă și într-o notă de umor neforțat, încât, pur și simplu, place. Personajele sale nu se iau niciodată prea în serios, în detrimentul lor uneori, ceea ce face ca toate gafele să fie scuzate și chiar privite cu simpatie. Pe măsură ce intriga se îngroașă, întreaga poveste devine mai suprarealistă și absurdă, cu un tip de umor care face ca întregul ”proces” să fie fascinant și memorabil, dar și epuizant.

Protagonista cărții, Greta, este o femeie atrăgătoare în vârstă de 45 de ani, fost tehnician farmaceutic, cu o logodnă recent ruptă la activ (deși logodnicul ei era un tip super, din toate punctele de vedere), care locuiește cu prietena ei Sabine la o veche fermă olandeză din Hudson, New York, împreună cu… o colonie de albine! Casa în sine e foarte degradată și atât de plină de ciudățenii, încât aproape că e ea însăși personaj în carte.

În prezent, Greta transcrie ședințele unui terapeut sexual care își spune „Om”, care, așa cum sugerează numele, este un amator New Age, dar are mulți clienți, oferindu-i astfel Gretei acces la numeroase secrete potențial compromițătoare ale oamenilor care trăiesc în jurul ei, ceea ce face ca acest job să fie ideal pentru Greta, care a avut tot timpul o slăbiciune pentru secretele oamenilor.

Ascultând o serie de înregistrări, Greta este din ce în ce mai obsedată de o nouă pacientă a lui Om, pe care o numește în sinea ei „Măreața elvețiană” (pentru că era o elvețiană înaltă), o tânără nevrotică, de profesie ginecolog, căsătorită, în vârstă de 28 de ani, care nu a avut niciodată orgasm. Femeia, în ciuda faptului că a fost victima unei agresiuni cu câțiva ani în urmă (punându-se singură într-o situație de vulnerabilitate), detestă terminologii precum „victimă” și „supraviețuitor”, nelăsând trauma să o definească. Stoică și neclintită, această femeie o fascinează pe Greta, fiind foarte diferită de ea, atât în ​​ceea ce privește viziunea asupra vieții, cât și experiențele de viață ale fiecăreia.

În cele din urmă, cele două se întâlnesc în timp ce sunt la plimbare cu câinii lor, dar Greta, deși își dă seama cine se află în fața ei, evită să dezvăluie cine este ea cu adevărat. Cele două femei sunt cumva conectate din cauza traumelor din trecutul lor, pe care nu le-au depășit: Flavia (acesta e numele real al Măreței elvețiene) a fost atacată cu brutalitate de un bărbat, pe când avea 20 de ani, iar Greta a reprimat amintiri legate de sinuciderea mamei sale, care a avut loc când ea avea doar 13 ani. Dialogul plin de spirit (destul de multe capitole constau în principal din sesiuni de terapie transcrise) și personajele ciudate diluează subiectul greu, făcând totul mai ușor de digerat. Greta și Flavia încep o aventură (sincer, mi-ar fi plăcut mai mult să construiască un alt fel de relație) dar Flavia nu știe că Greta este conștientă de toată trauma și secretele ei, deoarece ea este cea care transcrie ședințele lui Om… Relația lor este condamnată din mai multe motive, căci fantomele care le bântuie încep să fie tot mai greu de ignorat. Femeile sunt cum nu se poate mai diferite: Flavia este serioasă, reținută, și chiar lipsit de umor, în timp ce Greta este dezinhibată, frenetică și haotică, dar ambele sunt foarte pasionale. Relația lor electrizantă pare să se bazeze pe sentimentele lor reciproce de atracție și repulsie, ceea ce are ca rezultat o dinamică oarecum toxică. Faptul că temele serioase sunt adesea lansate cu o cantitate copioasă de umor nu face textul inofensiv: Flavia și Greta suferă și, în timp ce aflăm despre trecutul Flaviei foarte devreme, detaliile poveștii Gretei sunt dezvăluite spre final. Faptul că ea decide să locuiască lipsită de confort, într-o casă veche olandeză decrepită este un indiciu clar asupra lumii ei interioare în derivă. Pasajele și discuțiile despre durere, singurătate, autodistructivitate și depresie sunt adesea neconvenționale, dar în cele din urmă afectează cititorul, într-o măsură mai mare sau mai mică.

Departe de a-i ”tolera” comportamentul, autoarea o transformă pe Greta într-un personaj destul de patetic, care nu este deosebit de conștient de sine, dimpotrivă, nu numai că ignoră normele sociale, dar este foarte neglijentă față de ea însăși și nu are nicio reținere în a depăși granițele oamenilor. Sunt atât de multe elemente care îi conferă poveștii o calitate absurdă, cu note ușor suprarealiste: ferma în care locuiește Greta găzduiește și un stup de albine, relația de codependență a Gretei cu câinele ei, practicile lui Om, ceilalți pacienți ai acestuia, niciunul pe ”creanga lui” și Măreața elvețiană însăși. Niciun personaj nu acționează ”normal” și, sincer, nu am empatizat cu niciunul.

Măreața elvețiană este o lectură ”nebună”. Personajele absurde, profund defecte, scenariile ciudate și circumstanțele nepotrivite sunt fundalul acestei povești neconformiste care explorează dragostea, sexul și obsesia. Un roman pervers, ireverențios, sumbru, dar jucăuș, pe care nu l-aș recomanda tuturor.  Dar dacă se întâmplă să vă placă serialele de comedie exagerate orientate spre femei, sunt șanse ca și această carte să fie pe gustul vostru. Mie mi-a plăcut cartea, per total, dar am simțit și un sentiment de ușurare când am putut să las aceste personaje în urmă. Cu toate că nu e genul meu preferat de lectură, fiind chiar incomodă pe alocuri, am apreciat scrisul inteligent, dialogurile rapide, conceptul general, precum și personajele feminine neobișnuite.

Fragmente din cartea „Măreața Elvețiană„:

”Greta îi spunea Măreața Elvețiană, pentru că era înaltă și pentru că era din Elveția și adesea se îmbrăca din cap până-n picioare în alb, culoarea capitulării. Părul ei blond era la fel de fin ca păpădia și părea gata să-i zboare de pe cap la cea mai mică adiere. Avea o strungăreață între incisivi, dar niciun strop din farmecul relaxat, asociat acesteia, iar ochii de un albastru-pal erau pătrunzători ca ai unui lider de sectă. Oriunde mergea, toate capetele se întorceau după ea, chiar și cele de bebeluși și de căței. Frumusețea ei era ca însăși Elveția: uluitoare, dar sterilă, iar stoicismul teuton îi făcea pe cei din jur să pară niște libertini emoționali sau, ca să folosim un termen psihiatric, nebuni de legat.

Dar mare parte dintre acestea erau speculații ale Gretei; n-o întâlnise în persoană pe Măreața Elvețiană și probabil că n-avea s-o întâlnească niciodată. Nici în Elveția nu călătorise. Dar văzuse fotografii și nu părea un loc real. Însă Măreața Elvețiană era foarte reală. Greta îi știa inițialele (FEW), data nașterii (23.05.90), codul de client (233) și vocea, care era gravă, sonoră și puțin tristă. Poate pentru că Măreața Elvețiană era atât de greu de citit și pentru că Greta nu-i putea vedea chipul, vocea ei o ducea cu gândul la o mulțime de rahaturi aleatorii. Precum sfârcurile unei cățele. Precum acele de pin ude. Precum Greta însăși, ascunsă într-un dulap, înconjurată de haine de nurcă. Altfel, avea o calitate tactilă aparte, pe gustul Gretei. Era o voce pe care puteai s-o îmbraci într-un pulover sau în care îți puteai ciobi un dinte, dar îndeajuns de dulceagă ca s-o sugi, ca să adormi cu ea în gură.

În momentul acela, Măreața Elvețiană vorbea despre aura ei, un subiect de nesuportat pe oricare altă voce. Conform Măreței Elvețiene, aurele nu aveau doar culori, ci și mărimi diferite, iar a ei era „cât o șalupă“. Intra în încăpere înaintea ei și fie te dădeai laoparte, fie erai ras de pe fața pământului: era alegerea ta. Dar și Măreața Elvețiană suferea. Aura ei nu-i permitea să petreacă mai mult de douăzeci de minute în nicio încăpere joasă, n-ar fi putut trăi într-un subsol nici într-un milion de ani. O deranja orice se apropia de fața ei, inclusiv fețele altora. Dormea fără pernă. Nu-i plăceau umbrelele. În altă ordine de idei, nu putea mânca nimic, dacă nu era înecat în sos iute sau în orice alt condiment puternic, de exemplu, Gentleman’s Relish, care conține pastă de anșoa. Punea sare pe orice, chiar și pe portocale. În general, îi era greu să trăiască în propriul trup, motiv pentru care îi plăcea să fie agresată de fenomenele naturale și era mereu arsă de soare, bătută de vânt sau udată de ploaie. „Aura ta îmi provoacă o contuzie“, i-ar fi spus Greta, dacă s-ar fi aflat în aceeași încăpere.

Dar Greta și Măreața Elvețiană nu se aflau în aceeași încăpere, nici măcar în aceeași clădire. Greta era la kilometri depărtare, așezată la biroul ei de-acasă, doar cu o pereche de căști, mănuși fără degete, un kimono și jambiere. Jobul ei era să transcrie această voce fără trup, să tasteze cuvintele ei exacte și ale persoanei cu care Măreața Elvețiană stătea de vorbă, un coach de sex și relații, care își spunea, fără vreo urmă de ironie, Om. ”

„Greta a ascultat nouă ședința fără s-o transcrie, de parcă ar fi fost un podcast sau un interviu la radio. Vocea Maretei Elvețiene se revarsă din boxe, linistind-o pe Greta în timp ce repara ferestrele cu bandă adezivă. Era o zi senină și caldă. Greta se simțea optimistă fără motiv. Poate că iarnă avea să fie blândă. Poate că ferestrele, ferestrele originale ale casei, vechi de peste 280 de ani, aveau să țină frigul la distanță. Era un miracol că încă se deschideau și se închideau. Geamurile, făcute din sticlă ca pe vremuri, la fel de puternice ca personalitatea Măreței Elvețiene, nu se spărseseră și nici nu se crăpaseră când căzuseră, dar lemnul din tocuri putrezea. Bandă adezivă, cât mai multă bandă adezivă și asta e tot. Greta a folosit toată rola. Pentru că banda adezivă era argintie, ferestrele arătau șmecher, așa cum arată uneori aparatele dentare la persoana potrivită.
Greta a simțit miros de fum și s-a uitat peste umăr. Iat-o pe Sabine, într-o cămașă de noapte victoriană, cu pete de cafea pe piept. Părul ei, de obicei prins într-un coc lejer, i se încâlcea pe umeri.
– A cui e vocea?
– Nu cred că o cunoști.
– Vorbește serios? Așa de grav?
– Grav că un infarct.
Sabine a suflat fumul spre tavan. Greta era pregătită să lase totul și să scoată boxele din priză. Din fericire, ședința s-a încheiat abrupt.
– De fapt, vocea ei îmi amintește de… metal. De un metal lichid, a spus Sabine.
– E elvețiană, i-a explicat Greta. Azi-noapte am dormit în anticameră și s-ar putea ca de-acum încolo să dorm mereu în anticameră, dar ai cumva vreo oală de noapte?
– Sigur, a spus Sabine relaxată, de parcă i-ar fi cerut o pătură în plus. E una chiar acolo, a zis și a arătat către biblioteca goală care, dintr-un motiv sau altul, îi amintea Gretei de Călărețul fără Cap.
Pe un raft era un cântar vechi, stricat. Pe un altul, o ceașcă de ceai uriașă.
– Să fac pipi în ceașca aia? Pare scumpă.
– O fi. Chiar e o oală de noapte, din secolul al XIX-lea.”

Cartea va fi ecranizată într-un serial HBO.

Noul serial HBO al lui Jodie Comer „Big Swiss” urmează să înceapă filmările în inima orașului New York:

Cartea Măreața elvețiană de Jen Beagin se poate comanda pe edituratrei.ro, librex.ro, libris.ro, cartepedia.ro, carturesti.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Trei