Marsuinul de Mark Haddon, Editura Pandora M – recenzie
Marsuinul
(The Porpoise – 2019)
Mark Haddon
Editura Pandora M
Colecția Anansi Contemporan
Traducere din limba engleză de Andrei Covaciu
Nr. de pagini: 320
An apariție: 2020
Mark Haddon (n. 1962) este un poet, prozator, autor de cărți pentru copii, dramaturg și fotograf britanic.
Romanul său din 2003, O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții, a câștigat nu mai puțin de 17 premii literare, inclusiv prestigiosul Whitbread Book Award. În prezent predă creative writing la Oxford University.
Unicul supraviețuitor al unui oribil accident aviatic este o nou-născută. Fetița va fi crescută în totală izolare de un tată putred de bogat și incestuos.
Ajunsă o tânără frumoasă, ea trăiește într-un lux de basm, victimă însă a propriului părinte monstruos.
Asta până când un necunoscut se îndrăgostește de ea și declanșează un blestem implacabil.
Un roman ce sare din contemporaneitate în lumea antică, din realismul actualității într-o fantezie atemporală: pirați, prințese, strigoiul lui Shakespeare și o legendă străveche ce-și desface firele narative în timp și spațiu.
„Uimitor de ambițios și de inovator, o carte superb scrisă.” – Pat Barker
Marsuinul este teribil de violent, de o ferocitate luminoasă, inocentă… Haddon reușește să restituie rolul de primă mână personajelor feminine lăsate în umbra de legendă lui Antiochus. – The New Yorker
Marsuinul declanșează plăcerea pură a lecturii. – Max Porter
Marsuinul lui Mark Haddon e un candidat serios la titlul de Romanul anului 2019. – The Observer
Fiecare autor apelează la izvoarele inspirației în stilul propriu, fără nicio îndoială. În plus, acestea diferă adeseori de la o carte la alta.
„Marsuinul” este prima carte de Mark Haddon pe care o citesc, altfel zis, nu îi cunosc stilul și analizez strict prin prisma acestei lecturi. Începutul cărții este promițător: autorul introduce rapid drama care va sta la baza unei bune părți a acțiunii – Maja, o actriță suedeză impetuoasă, soția unui foarte bogat afacerist, Phillippe, însărcinată aproape de termen, zboară cu avionul privat al unui prieten de familie, Viktor, pe când soțul se întoarce la casa lor pe cale terestră. Atunci când vremea se schimbă și devine nefavorabilă pentru zbor, Viktor ia niște decizii dezastruoase, în mare parte din cauza orgoliului masculin, care îi vor pune în pericol pe toți cei aflați în avion, inclusiv pe fiul său, Rudy. Catastrofa are loc, avionul se prăbușește, Viktor și Rudy pier în accident, la fel și Maja, care apucă însă să fie găsită în timp util pentru a fi salvat copilul. Phillipe rămâne deci fără soția adorată, cu o fetiță care îi seamănă mai mult lui, pe care o numește Angelica. Relația lui cu ea devine, de-a lungul timpului, una bolnăvicioasă, iar fata, chiar ajunsă la vârsta adolescenței, nu se poate desprinde de viața secretă pe care o duce împreună cu tatăl său, departe de ochii lumii. Prizonieră nefericită a monstruozității tatălui, vede o cale de scăpare când un tânăr, Darius, îi vizitează pentru a aduce niște lucrări de artă pentru Phillippe, fost colecționar împătimit. Nici această tentativă nu se concretizează însă, oprită de Phillippe și de omul său de încredere, Herve.
Urmând pașii lui Darius în urma acestei experiențe bizare petrecută la vila celor doi, autorul face un salt îndrăzneț într-un trecut în care amestecă de-a valma mitul lui Apollonius și povestea lui Pericle, eroul din piesa dramaturgilor Shakespeare și Wilkins. Așadar, Darius din prezent, care fuge de mânia lui Phillippe pe un vas numit „Marsuinul”, deși însuși acest fapt stă sub semnul întrebării, dacă este real sau doar o proiecție a minții Angelicăi, ei bine, Darius și cei de pe vas sunt transformați în eroii piesei Pericle.
De aici, romanul se împarte în două părți: cea mai mare dintre acestea o ocupă desfășurarea poveștii lui Pericle, care devine protagonist, apoi una de întindere mai mică ne aduce în prim-plan continuarea poveștii dramatice care se desfășoară în vila lui Phillipe, unde, într-un gest de rebeliune împotriva sorții nefirești, tânăra Angelica refuză să mai mănânce și, încet-încet, se desprinde de hotarele acestei lumi.
Pericle, întocmai ca Darius cel din prezent, e silit să fugă pe mare de mânia regelui Antiochului, a cărui relație incestuoasă e adusă la lumină de către acesta. Vânat, ajunge în Tarsus, unde îi salvează de la foamete pe Cleon și Dionyza, cu tot poporul lor. Ulterior, ajunge în Pentapolis, unde o ia de soție de fiica regelui Simonides, Chloë. Întorcându-se spre Tir, regatul său, să preia coroana de la un tată aflat pe moarte, soția sa dă naștere unei fiice la bordul corabiei, care va fi botezată Marina. Crezându-se că a murit, Chloë este pusă de cei de pe corabie într-un soi de coșciug închis ermetic să nu pătrundă apa și aruncată în mare. Ea însă nu e moartă și are o călătorie terifiantă în acel sicriu plutitor, în care începe să intre și apă, până când ajunge pe un țărm și e salvată. Devine Emilia, preoteasă a Dianei în noua sa viață. Înnebunit de durere, Pericle o lasă pe Marina în grija lui Cleon și a Dionyzei și pleacă să cutreiere lumea. Dacă sunteți familiarizați cu piesa, probabil știți ce se petrece ulterior, dacă nu, vă las plăcerea să o descoperiți în paginile cărții. Ideea este că mie, personal, poveștile din carte nu au reușit să îmi stârnească acel gen de emoție pe care îl aștept eu de la o lectură. Personajele au fost construite prea sec, prea puțin complex pentru gustul meu. Singurul personaj reușit cu adevărat consider că este Chloë/ Emilia. Pe lângă faptul că întreaga construcție o găsesc destul de confuză, chiar dacă reflectă spiritul pieselor de teatru din epoca elisabetană, unde domină amestecul de elemente antice, specifice lumii grecești cu cele medievale, cele de sorginte latină, orientală sau exotică, acest melanj este greu de digerat într-un roman și devine oarecum obositor. Introducerea fantomelor autorilor piesei a constituit un detaliu interesant, un scurt moment departe de cele două povești principale.
Povestea lui Pericle nu a reușit să mă prindă în mreje, deși, de regulă, mă fascinează lecturile de inspirație mitologică. Mintea mea dorea să afle ce s-a petrecut cu Angelica și cu monstruosul său tată, iar firimiturile primite din acea direcție mă lăsau nemulțumită. Finalul aduce, într-adevăr, lumină în ambele povești, însă fără a îmbunătăți ritmul cărții.
Mi-a plăcut însă modul în care autorul dă de înțeles că foarte multe greșeli comise de om sunt cauzate de orgoliu, în special de cel masculin, deși nici femeile nu sunt scutite de povara lui, exemplul cel mai clar fiind Dionyza. Un alt element reușit îl constituie apariția zeiței Diana în momente-cheie, nu numai în povestea lui Pericle dar și în planul din prezent. Autorul a legat cu îndemânare planurile, dar ideea sa îndrăzneață de a folosi toate aceste surse de inspirație nu s-a concretizat în modul cel mai fericit, din punctul meu de vedere și am precizat mai sus de ce. Anumite elemente care pot da farmec și atmosferă unei piese de teatru pot deveni prea încărcate într-un roman, mai ales când se depășesc proporțiile și dimensiunile.
Cartea este însă documentată, povestea în sine stârnește interesul, iar fiecare percepe diferit anumite chestiuni, de aceea eu vă invit să citiți această carte, dacă vă atrage și aștept cu interes alte păreri.
„Emilia nu devine niciodată o preoteasă în adevăratul sens al cuvântului. Mai degrabă, își va da ea seama mai târziu, în ochii locuitorilor orașului a devenit un fel de preoteasă cu multă vreme în urmă, înainte să descopere, din întâmplare, templul acela. Încă de când a venit, a căpătat o aură supranaturală – femeia pescuită din mare, moartă, apoi nemoartă, femeia despre care nu se știe nimic și care nu știe nimic despre sine, femeia care se plimbă singură pe dealuri și care locuiește în vila înțeleptului, cuprinzând cu privirea toată suflarea orașului.”
11 Comments
Mirela Barbălată
Mulțumesc pentru recomandare, Ana!
Recenzia ta mă face curioasă în privința cărții tematica cărții fiind una plină de esență. La momentul potrivit ii voi da o șansă .
Felicitări pentru recenzie!
anasylvi
Are o tematica interesanta, intr-adevar. Astept cu interes impresiile!
Carmen Simionescu
Bine argumentata recenzia, interesanta povestea! Felicitări, Ana, mulțumesc mult pentru recomandare. ❤️
anasylvi
Multumesc frumos! E o parere subiectiva de cititor, ma bucur ca ti-a atras atentia cartea.
Oli
Felicitări Ana, foarte bună și frumos punctată recenzie! ❤ O carte cu un subiect interesant, mulțumesc pentru recomandare! ❤
anasylvi
Multumesc frumos! Cu multa placere!
Tyna
O recenzie foarte frumoasă și bine argumentată! Felicitări! Poate voi da o șansă acestei cărți pe viitor. Mulțumesc pentru recomandare!
anasylvi
Multumesc! Iti doresc lectura placuta, in caz ca o vei citi si astept impresiile cu interes!
Tyna
Mulțumesc!
Daniela Balan
Felicitări pentru recenzia frumoasă și bine argumentată ! ❤️
anasylvi
Multumesc frumos, Daniela!