Delicatese Literare
Recenzii

Micul prieten de Donna Tartt, Editura Litera – recenzie 

Micul prieten

(The Little Friend  2002)

Donna Tartt 

Editura: Litera 

Colecția: Folio 

Traducere: Magda Groza 

An apariție: 2023 

Nr.pagini: 864 

DONNA TARTT este o scriitoare americană născută în 1963, în Greenwood, Mississippi. A studiat la University of Mississippi și la Bennington College. În 1992 a publicat romanul Istoria secretă (The Secret History), care a înregistrat un succes fără precedent: primul tiraj s-a epuizat imediat, romanul a rămas pe lista bestsellerelor timp de treisprezece săptămâni și a fost tradus în peste douăzeci și cinci de limbi. În 2002 i-a apărut al doilea roman, Micul prieten (The Little Friend), care s-a bucurat, la rândul lui, de o primire caldă din partea publicului și a criticilor și a câștigat Premiul literar WH Smith. Sticletele (The Goldfinch), cel de-al treilea roman, a fost publicat în 2013 și a intrat imediat în clasamentul celor mai bine vândute cărți al publicației New York Times, unde a rămas în top 10 timp de peste patruzeci de săptămâni. Romanul a fost recompensat cu Premiul Pulitzer, iar autoarea a fost inclusă pe lista Time 100 a celor mai influenți oameni ai anului 2014. De asemenea, drepturile de publicare a cărții au fost vândute în treizeci și două de țări.

Într-un orășel din Mississippi, Harriet Cleve Dusfresnes crește în umbra amintirii fratelui ei, Robin, care, la vârsta de nouă ani, a fost găsit spânzurat de un copac din curtea casei lor. Ucigașul nu a fost niciodată identificat, iar familia nu și-a revenit după tragedie.

Pentru Harriet, care a copilărit liber, cutreierând prin lumea imaginației sale fertile, Robin reprezintă legătura cu un trecut extraordinar, despre care a auzit doar povești sau pe care doar l-a întrezărit în albumele de fotografii. Teribil de încăpățânată, precoce pentru cei doisprezece ani ai săi și cufundată în scrierile de aventuri ale lui Stevenson, Kipling și Conan Doyle, ea se hotărăște să-l găsească pe făptaș și să-și răzbune fratele. Are un singur aliat, devotatul ei prieten, Hely, și cei doi se lovesc în curând de mistere care nu au nimic de-a face cu jocul copiilor: sunt întunecate, amenințătoare și aparțin lumii adulților. 

Roman ambițios și strălucitor, bogat în paradoxuri morale și observații asupra fragilității umane, Micul prieten explorează ideea de crimă și pedeapsă, precum și complicațiile și consecințele ascunse care stau în calea căutării adevărului și dreptății. 

Micul prieten pare sortit să devină un roman clasic excepțional… Cartea lui Tartt este o descriere necruțător de precisă a lumii așa cum este – cenușie, urâtă, înfricoșătoare, derutantă -, filtrată prin culorile vii și exigențele imposibile ale percepției unui copil. Te prinde ca un basm, dar îți refuză consolarea gândului că totul e doar o fantezie. – The New York Times Book Review

Dacă vă e dor de plăcerile „simple” ale literaturii de foarte bună calitate și extrem de inteligente, vă veți bucura să faceți cunoștință cu Micul prieten. – Washington Post

Strălucirea Micului prieten rezidă în talentul Donnei Tartt de a observa cu privirea piezișă a unui copil – sau a unui dependent de droguri… Romanul întinde conștiinței cititorului o capcană elegantă, dar implacabilă, din care este imposibil să scapi până la fraza finală. – Sunday Telegraph

Meticulozitatea lui Tartt este evidență de la prima pagină. Cu o scriitură superbă și o intrigă fără cusur, este genul de carte care te învăluie și te duce cu sine… paginile se întorc singure. Deși umorul e prezent, tensiunea este palpabilă. De nelasat din mână. – Daily Mirror

Micul prieten e o carte mare despre o fetiță fără prieteni… Este un roman despre magia copilăriei – doar că aici avem de-a face cu partea întunecată a magiei. – Philadelphia Inquirer

Harriet este unul dintre cele mai convingătoare și mai bine construite personaje pe care o să le întâlnești vreodată… Stilul Donnei Tartt: splendid, fluent, vizual. – The Times

Momentul în care zugrăvește, cu cel mai fin penel, apăsarea zilnică, letargică a durerii ce afectează o familie sfâșiată de moartea celui mai dorit copil este cel în care Tartt își dezvăluie calitățile extraordinare. – The Observer

Un roman când comic, când cutremurător, Micul prieten te surprinde cel mai puternic atunci când te îngrozește cel mai tare. – USA Today

Micul prieten de Donna Tartt, apărut la Editura Litera, este un roman îndrăzneț și provocator, cu o narațiune profundă și deprimantă deopotrivă, realizată într-un stil bogat și detaliat ce permite o conectare emoțională dură cu personajele, complexe și puternic conturate. Se simte, de la prima și până la ultima filă, o atmosferă tensionată și misterioasă, cititorul fiind purtat pe un drum plin de paradoxuri morale.  

Personajul principal al romanului este Harriet, o fetiță de 12 ani, care trăiește într-un mic oraș din Mississippi al anilor 70. Este o copilă inteligentă, încăpățânată și curioasă, cu o imaginație debordantă, ce visează la aventuri interzise, dar magice, precum cele citite în cărțile autorilor săi preferați, Stevenson, Kipling sau Conan Doyle. În realitate, prin felul ei de a fi, Harriet nu face altceva decât să fugă de un prezent plin de durere și amărăciune și să viseze la un viitor mai bun.

În urmă cu aproape 12 ani, pe când Harriet era un bebeluș, Robin, fratele ei mai mare, a fost ucis într-un mod brutal. Din acel moment viața familiei sale a fost dată complet peste cap, moartea acestuia distrugându-i emoțional pe toți. Părinții, bunica și numeroasele mătuși aflate la o vârstă înaintată, dar cu o viață destul de excentrică, s-au ascuns în spatele unei tăceri și indiferențe brutale, neglijându-le pe Harriet și pe sora sa, Allison. Pierduți în lumea lor rece, ei nu văd comportamentul lui Harriet, care se simte vinovată pentru moartea lui Robin; prin urmare, își asumă responsabilitatea de a afla ce s-a întâmplat în acea zi fatidică, atât pentru a-și elibera conștiința, cât și pentru a da o nouă șansă prezentului.

În această căutare periculoasă de a găsi ucigașul, Harriet îl are alături pe Hely, prietenul ei cel mai bun. Cei doi se aventurează prin hățișurile întortocheate ale vieților celor din jur, străbătând străzile și căutând indicii care să-i ducă la adevăr. Dar misterele din spatele acestora sunt mult mai periculoase față de jocurile inocente ale copiilor. Sunt misterele adulților, întunecate, cu consecințe distrugătoare. Cu fiecare zi care trece, Harriet și Hely descoperă că nimic nu este ceea ce pare și se confruntă cu dileme dificile observând, prin ochii lor de copii, fragilitatea umană în cele mai întunecate și neașteptate locuri. Astfel, căutarea adevărului și a dreptății se dovedește a fi mai complicată decât și-ar fi imaginat vreodată cei doi. 

Micul prieten este despre căutarea adevărului și lupta cu proprii demoni interiori, despre pierdere și vinovăție, despre viață și moarte, despre familie și complexitatea acesteia. Cartea explorează teme precum vinovăția, inocența pierdută, dorința de răzbunare, abuzul și efectele acestuia, puterea prieteniei și frumusețea inocenței. 
Vor reuși Harriet și Hely să descopere adevărul din spatele morții lui Robin? Va reuși Harriet să facă pace cu trecutul? Rămâne să descoperiți singuri.
 
Vă plac provocările? Vă plac romanele care pun accent mai mult pe narațiune, atmosferă, trăiri și emoții? Dacă răspunsul la una dintre aceste întrebări este da, atunci cartea este pentru voi. 
 
Micul prieten este, cu adevărat, un roman fascinant, de citit măcar o dată-n viață, dar pe mine m-a scos din zona de confort și mi-a pus răbdarea la încercare. Donna Tartt este o scriitoare în adevăratul sens al cuvântului. Deține arta narațiunii, a descrierilor și a cuvântului, iar cele aproape 900 de pagini o dovedesc cu prisosință. Cu toate acestea, consider că romanul putea fi structurat în mai puține pagini, fără a se pierde din farmecul scriiturii. Nu degeaba, însă, eu sunt cititor, și nu scriitor! Da, pentru mine a fost mult prea mult! Emoji
 Mai târziu, când Harriet s-a gândit la ziua aceea, avea să i se pară că reprezentase punctul precis, științific de exact și de clar, când viața ei o cotise spre amărăciune. Ea nu fusese niciodată cu adevărat fericită sau mulțumită, dar era complet nepregătită pentru ciudatele întunecimi care o așteptau. Tot restul vieții avea să-și amintească, schimbându-se, că nu fusese suficient de curajoasă ca să mai stea o ultimă după-amiază, adică tocmai ultima după-amiază, și să se așeze la piciorul scaunului Idei, cu capul pe genunchii ei. Despre ce ar fi vorbit? N-avea să știe niciodată. Avea s-o doară mereu faptul că fugise ca o lașă chiar înainte de terminarea ultimei săptămâni de lucru a Idei. Avea s-o doară faptul că, într-un fel straniu, toată acea poveste confuză se declanșase din cauza ei. Avea s-o doară teribil că nu-și luase rămas bun de la IdaDar, mai mult ca orice, avea s-o doară că fusese prea mândră ca să-i zică Idei că o iubește. Din cauza furiei și mândriei sale, nu izbutise să priceapă că n-o s-o mai vadă niciodată pe Ida. Un nou gen de viață, unul urât, se așternea în jurul ei chiar acolo, în holul întunecos, lângă măsuța de telefon, și, măcar că atunci i se părea ceva cu totul nou, în următoarele săptămâni avea să-i devină oribil de familiar. 

4 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *