Minus optsprezece grade – seria Fabian Risk de Stefan Ahnhem, Editura Litera, Colecția Buzz Books – recenzie

Minus optsprezece grade

(Arton grader minus – 2016)

Stefan Ahnhem

Editura Litera

Colecția Buzz Books

• Seria Fabian Risk

1. Victimă fără chip – Offer uden ansigt – 2014 – recenzie

2. Al nouălea mormânt – Den nionde graven – 2015 – recenzie

3. Minus optsprezece grade – Arton grader minus – 2016

4. Motivul X – Motiv X – 2018 – prezentare

5. X feluri de a muri – X sätt att dö – 2019 – prezentare

STEFAN AHNHEM s-a născut în Helsingborg, Suedia, şi în prezent locuieşte în Stockholm. Timp de mulţi ani a fost scenarist şi a lucrat, printre altele, la adaptarea pentru televiziune a seriei „Kurt Wallander“ a lui Henning Mankell. De asemenea, este membru al comitetului director al Uniunii Scriitorilor din Suedia. A debutat cu romanul Victimă fără chip (Offer utan ansikte, 2014), care a câştigat Premiul pentru cel mai bun roman poliţist al anului în Suedia şi care face parte dintr-o serie ce îl are ca protagonist pe detectivul inspector Fabian Risk. Următoarele romane din serie sunt: Al nouălea mormânt (Den nionde graven, 2015), Minus optsprezece grade (Arton grader minus, 2016) şi Motivul X (Motiv X, 2018). Cărţile lui Stefan Ahnhem au fost sau urmează să fie publicate în 27 de ţări.

O urmărire în mare viteză cu maşinile se încheie cu o tragedie, în timp ce una dintre maşini plonjează de pe cheiul din portul Helsingborg. Pe scaunul şoferului se află unul dintre cei mai importanţi oameni de afaceri din domeniul IT din Suedia. Primele indicii duc cu gândul la un accident, dar o examinare mai atentă a cadavrului arată că acesta a fost îngheţat. Mai ciudată însă este data morţii: cu două luni înainte de accidentul din port.
Au trecut doi ani de la evenimentele din Victimă fără chip. Fabian Risk a profitat de liniştea de la serviciu pentru a se concentra asupra familiei, în timp ce, peste strâmtoare, în Danemarca, Dunja Hougaard a îmbrăcat încă o dată uniforma, de această dată ca poliţist. Când o persoană fără adăpost este omorâtă în mod brutal în bătaie, Dunja nu se poate abţine şi începe o anchetă proprie. Curând, indiciile o poartă în Suedia şi la Helsingborg, unde Risk investighează cazul bizar al milionarului îngheţat.

„Mi-a plăcut Victimă fără chip, a doua carte din seria Fabian Risk a lui Ahnhem, și m-am grăbit să cumpăr acest nou roman, a cărui acțiune are loc doi ani mai târziu. L-am citit într-un weekend. Dacă nu sunteți deja fan al acestei serii extraordinare, începeți cu Al nouălea mormânt și citiți toate cele trei cărți la rând. Atmosfera este înfrigurată, iar intrigile grozave. Nu le veți putea lăsa din mână.” – Globe and Mail, Canada

„Vă va bântui mult după timp după ce ați terminat de citit… Jos pălăria în fața lui Ahnhem.” – Kirkus Reviews, SUA

„Un thriller extrem de vizual, cu un ritm înfricoșător de alert.” – Dagens Nyheter, Suedia

„Stefan Ahnhem este la înălțimea colegilor săi scandinavi în ceea ce privește suspansul și violența. Cu toate acestea, Fabian Risk, eroul său, este foarte uman… Rezultatul este o serie de romane extrem de captivante.” – Westdeutsche Zeitung, Germania

„Mai înfricoşător decât Jo Nesbø, mai întunecat decât Stieg Larsson.“ – Tony Parsons

„Minus optsprezece grade este un thriller teribil de palpitant.” – Lokalavisen Nordsjælland, Danemarca

„Extrem de bine scris… Ahnhem dezvăluie fără ezitare crimele monstruoase care se ascund sub suprafața aparent liniștită a Scandinaviei. ” – Publishers Weekly, SUA

Minus optsprezece grade este un thriller extrem de captivant, cu o intrigă alertă, întorsături dramatice de situație, caractere interesante și atmosferă întunecată.

Stefan Ahnhem se dovedește un maestru al thrillerelor. Și în cea de-a treia carte din serie, autorul a abordat teme incomode, care te bulversează și te șochează, bântuindu-te mult după ce ai terminat cartea.

Pe de o parte, este vorba de consecințele deosebit de complexe și nefaste pe care abuzurile fizice și psihice din copilărie le pot avea asupra comportamerntului unui adult.

Pe de altă parte, este revoltătoare cruzimea și lipsa de empatie a unor adolescenți teribiliști, care practică happy slappingul, ajungând inclusiv până la crimă, din dorința de bravadă.

Happy slappingul nu are nimic de-a face cu senzația de a fi fericit. Este o formă a bullyingului, începută de câțiva adolescenți în Marea Britanie în anul 2005 și răspândită ulterior în mai multe țări, în care mai multe persoane atacau necunoscuți în diverse locuri mai mult sau mai puțin publice, înregistrând atacul cu o cameră de filmare și plasându-l apoi pe darknet în scop de bravadă. Darknetul este o formă a internetului care se poate accesa doar cu anumite browsere speciale, nefiind vizibilă pentru motoarele de căutare clasice. Din păcate, nu este doar o ficțiune, sunt fenomene îngrijorătoare care chiar se petrec în realitate.

Cartea începe cu un prolog șocant, care îți captivează atenția imediat. Deși acțiunea se reia în cu totul altă direcție, aparent fără nicio legătură cu evenimentele din prolog, eram convinsă că la un moment dat vom înțelege relevanța acestora pentru ancheta ce se va desfășura în continuare.

Acțiunea merge pe mai multe fire împletite, alternând informațiile despre desfășurarea anchetelor cu cele despre viața personală a detectivilor, de multe ori aceasta din urmă influențându-le în mod negativ abilitățile de la locul de muncă.

De data aceasta, întreaga familie a lui Fabian Risk va fi dramatic afectată de desfășurarea evenimentelor. Chiar are un imens ghinion omul ăsta!

La doi ani distanță după evenimentele din Victimă fără chip, căsnicia lui Fabian este pe butuci, cei doi soți încercând să mențină aparența doar de dragul copiilor, mai ales că terapeuta lui Theodor insistase că era necesar ca acesta să fie înconjurat de un mediu familial stabil pentru a-și regăsi echilibrul după imensele traume la care fusese supus. De altfel, pe unul dintre fire îl urmărim îndeaproape pe Theodor și descoperim că acesta era departe de a-și fi găsit liniștea, fiind în continuare extrem de tulburat psihic, în ciuda eforturilor disperate ale lui Fabian de a crea o punte de legătură cu fiul său, sunându-l zilnic și încercând să găsească puncte comune de interes. Singura rază de lumină din viața lui Theodor era Alexandra, o colegă de clasă de care se îndrăgostise și care părea să-i întoarcă sentimentele. Din păcate, după cum se va vedea ulterior, sentimentele lui pentru Alexandra se vor dovedi o capcană perfidă, aceasta atrăgându-l pe un drum întunecat din care nu se știe dacă și cum va mai ieși vreodată la lumină… Aceasta rămâne de descoperit în volumele următoare.

Sonja, soția lui Fabian, era tot mai preocupată de cariera ei profesională, neglijându-și tot mai mult familia. În plus, mai multe semne indicau faptul că aceasta se implicase într-o relație adulteră cu Alex White, un investitor american care-i finanțase expoziția și-i dăduse și o comandă importantă pentru o nouă lucrare. Deși Fabian era dispus inclusiv să-i treacă cu vederea această aventură, Sonja îi respingea cu răceală eforturile lui de apropiere, transmițându-i semnale tot mai evidente că vrea să divorțeze.

Toată această tensiune negativă din cadrul familiei i s-a transmis și Mathildei, aflată la începutul adolescenței, la periculoasa vârstă de treisprezece ani. Căutând cu disperare răspunsuri sau indicații despre ce se va petrece în viitor, Mathilda a apelat la prietena ei Esmeralda, care deținea o tabletă Ouija, despre care aceasta pretindea că poate lua legătura cu spiritele din lumea de dincolo, cu atât mai mult cu cât existau zvonuri că pivnița casei familiei Risk este bântuită. Uluitor, tableta chiar părea să funcționeze, Greta – un spirit prietenos -, dându-le răspunsuri surprinzător de corecte. Însă Mathilda, din ce în ce mai bulversată de informațiile aflate, a forțat cooperarea spiritului, iar ultimul răspuns furnizat de acesta ne-a dat fiori reci pe șira spinării, indicând o perspectivă foarte dureroasă, chiar dacă nu foarte exactă. Dacă și în ce fel se va împlini previziunea spiritului, vom afla doar în viitorul volum.

Nici Astrid, șefa lui Fabian, nu o ducea prea bine în viața personală. Recent divorțată, aceasta alunecase pe panta băuturii, luându-și tot mai des concedii medicale pentru a-și masca dependența. Drept consecință, și abilitățile sale de coordonare a echipei de criminaliști erau dramatic afectate.

Paradoxal însă, tocmai discernământul redus al lui Astrid avea să fie la baza producerii unui accident, care le va furniza un prim indiciu extrem de important în deschiderea unei anchete ce va căpăta ulterior o amploare deosebită, cu încrengături surprinzătoare, conectând mai multe cazuri nerezolvate sau care fuseseră eronat interpretate.

După ce Astrid s-a încăpățânat să urmărească cu o viteză infernală o mașină ce-i zburase oglinda în momentul în care o depășise, respectiva mașină a plonjat în portul din Helsingborg, iar șoferul s-a înecat. Șocul imens a apărut când Flattan, redutabilul lor medic legist, a lansat uluitoarea concluzie că victima, Peter Brise – un bogat om de afaceri din domeniul IT, murise, de fapt, în urmă cu două luni de zile, timp în care stătuse înghețată la minus optsprezece grade! Totul era cu atât mai incredibil cu cât Astrid îl filmase pe șofer din mașina ei în timp ce acesta conducea nebunește, iar imaginile îl arătau pe acesta semănând identic cu Peter Brise. Mai mult, existau mai mulți martori credibili, care au declarat că se întâlniseră cu Peter Brise de curând, încheind diverse tranzacții.

Este fascinant modul în care echipa de criminaliști condusă de Astrid – Fabian, Irene, Flippan, Molander -, adună rând pe rând indicii, formând ipoteze peste ipoteze, pe măsură ce noi și noi cadavre apar, unele dintre ele în stare avansată de putrefacție, în final ajungând la concluzia corectă. Ramificațiile cazului ajung inclusiv în urmă cu peste douăzeci de ani, la o crimă neelucidată, care ascundea însă cheia declanșării întregii nebunii ulterioare. O prețioasă mână de ajutor i-a dat-o lui Fabian chiar Malin, fosta lui colegă de la brigada de omucideri din Stockholm.

Demn de remarcat este și faptul că Fabian, în urma multor antrenamente pe care le făcuse între timp, a reușit să-și depășească blocajul de a trage cu arma (inabilitate care a avut consecințe tragice în Al nouălea mormânt), reușind să acționeze în două situații critice, ultima dintre ele de o importanță de-a dreptul vitală pentru întreaga sa familie.

În Danemarca, Dunja Hougaard fusese nevoită să accepte un post mult sub pregătirea ei – cel de polițist de patrulă -, fiind hăituită în continuare de Kim Sleizner, fostul ei șef, care o ura de moarte după ce aceasta îl discreditase, scoțând la iveală un secret rușinos din viața acestuia. Din păcate, nu contase că slăbiciunea și ipocrizia acestuia costase viața a două persoane, cea care fusese sacrificată fusese în final Dunja, în ciuda faptului că prin acțiunile ei ea ajutase la rezolvarea unei anchete extrem de dificile în Suedia.

În momentul în care un om al străzii este găsit omorât în bătaie, spiritul justițiar al Dunjiei se activează, ea riscându-și din nou cariera și chiar viața pentru a face dreptate. Găsind indicii pe care inspectorii criminaliști, oficial numiți pentru anchetarea cazului, le ignoraseră cu desăvârșire, Dunja și-a dat seama că avea de-a face cu happy slapping, încercând din răsputeri să tragă un semnal că vor mai urma și alte victime.

Cum se vor uni între ele cele două cazuri, vă las să descoperiți singuri în carte.

Finalul este de coșmar, deznodământul apoteotic producându-se în pivnița familiei Risk.

Deși ambele cazuri sunt rezolvate, făptașii fiind identificați și prinși, rămân în aer multe fire, iar consecințele multor evenimente dramatice produse spre final sunt imposibil de anticipat.

Epilogul mi-a mai furnizat o surpriză de proporții. În Victimă fără chip, modul de acționare al criminalului fusese complet diferit în cazul uneia dintre victime – Ingela, care nu fusese omorâtă, ci se sinucisese după ce fusese violată și i se scosese uterul printr-o operație grosolană, refuzând să dea vreo declarație, considerând în sinea ei că oricum n-ar fi crezut-o nimeni. Nu exista nicio explicație logică de ce criminalul procedase diferit în cazul ei. Ingela fusese una dintre cele mai cumsecade colege din clasă și nu exista, din capul locului, o motivație pentru a o pedepsi. Toate acele neconcordanțe nu fuseseră elucidate în Victimă fără chip. Ar fi trebuit să-mi dau seama încă de atunci că autorul nu lasă fire în aer. Indiciile furnizate acum în epilog conturează o perspectivă șocantă și de-a dreptul uluitoare. Abia aștept să citesc ce se va întâmpla în continuare în volumele următoare – Motive X (care a apărut deja în străinătate) și X Ways to Die (anunțată să apară în 2020)!

Well done, Stefan Ahnhem!

Cărțile autorului Stefan Ahnhem pot fi comandate pe litera.ro, libris.ro, elefant.ro, librarie.net, carturesti.ro, cartepedia.ro, dol.ro, librariadelfin.ro

Recenzii și prezentări cărți thriller

Recenzii și prezentări cărți din colecția Buzz Books

Recenzii și prezentări cărți Stefan Ahnhem