Muntele dintre noi de Charles Martin, Editura Kerigma

Muntele dintre noi

Charles Martin

Editura Kerigma

An apariţie: 2011

Nr. pagini: 290

Titlu original: The Mountain Between Us

CHARLES MARTIN este autorul cunoscutelor romane „Când greierii plâng”, „Învăluiți în ploaie” și „La capătul răului”. Trăiește în Jacksonville, Florida, împreună cu soția să și cei trei băieți ai lor.

Când moare speranța, se naște dragostea

Romancierul de succes Charles Martin ne oferă o captivantă povestire despre doi străini care, în urma prăbușirii avionului cu două locuri în care zboară, se trezesc în mijlocul unei sălbaticii necruțătoare, și care, pentru a supraviețui, trebuie acum să se încreadă unul în celălalt.

Într-o noapte furtunoasă, de pe aeroportul din Salt Lake City, decolează un avion particular avându-i la bord, alături de pilot, pe medicul Ben Payne, un foarte bun chirurg, care trăiește o mare durere pricinuită de despărțirea de soția să, și Ashley Knox, o tânăra scriitoare de succes, aflată în drum spre locul în care urmează să se căsătorească.

Avionul care îi transporta se prăbușește în sălbăticia unui ținut muntos îndepărtat și ostil, iar Ashley și Ben se trezesc dintr-o dată în situația de a lupta pentru supraviețuire.

Pe muntele necruțător, pe măsură ce zilele se transformă în săptămâni, rănile fizice suferite de cei doi se vindecă, însă aceștia sunt siliți să se confrunte cu adevăruri surprinzătoare, care dor. Conversațiile intime dintre cei doi, precum și încrederea pe care fiecare o are în celălalt, da naștere unei legături sufletești deosebit de puternice.

În cele din urmă, aflați pe punctul de a pierde lupta pentru supraviețuire, ei reușesc să conceapă un plan pentru a scapă din sălbăticie, dar, cu toată disperarea cu care lupta pentru a se salva, Ashley și Ben nu pot să nu se întrebe ce se va întâmpla cu puternică legătură sufletească dintre ei, o dată ce fiecare va reveni la viața să de dinainte.

„Muntele dintre noi nu este doar o carte care te ține cu sufletul la gură, ci și una care conține un plan sentimental puternic. O carte excelentă, pe care n-o poți lasă din mâna.” – BookReporter.com

„Hei…
Nu sunt sigur cât e ceasul. Chestia asta ar trebui să înregistreze ora. M-am trezit acum câteva minute. E încă întuneric. Cât oi fi zăcut aşa, fără cunoştinţă?
Zăpada năvăleşte înăuntru prin parbriz. O simt îngheţată pe faţă. Parc-aş avea pe obraji vopsea întărită. Atâta doar că nu are gust de vopsea.
Tremur… şi am senzaţia că stă cineva pe pieptul meu. Respir cu greutate. Probabil mi-am rupt vreo două, trei coaste. Poate am pneumotorax.
Aici sus vântul suflă constant, izbind coadă fuzelajului… sau ce-a mai rămas din ea. Ceva deasupra mea, o creangă, poate, plesneşte plexiglasul. Sună că nişte unghii care zgârie o tablă de scris. Se simte parcă mai mult aer rece pătrunzând din spatele meu. De acolo de unde era cândva coadă.
Simt miros de benzină. Presupun că ambele aripi sunt încă destul de pline cu combustibil.
Am o senzaţie de greaţă.

O mână e încolăcită în jurul mâinii mele. Degetele sunt reci şi aspre. Simt o verighetă, puţîn tocită pe margini. E Grover.
A murit înainte să atingem vârful copacilor. Nu pot înţelege cum a reuşit să aterizeze fără să mă omoare şi pe mine.
Când am decolat, temperatura la sol abia atingea câteva grade. Nu ştiam sigur cât era acum. Părea mai rece. Altitudinea trebuie să fi fost în jur de 3500 de metri. Mai mult sau mai puţîn. Era imposibil să fi căzut mai mult de 150 de metri când Grover a înclinat aripa. Panoul de control e întunecat, stins. Acoperit de zăpadă. La interval de câteva minute dispozitivul GPS de pe bord pâlpâie, apoi se stinge din nou.
Pe undeva, pe aici, era un câine. Numai colţi şi muşchi. Cu păr foarte scurt. Cam de mărimea unei cutii de pâine. Când respiră, scoate nişte sunete gâlgâitoare, nervoase. Parcă vrea să sară cu toată viteză. Stai…
„Hei, băiete… Stai aşa… nu. Nu aici. Bine, hai, linge, dar nu sări. Cum te cheamă? Ţi-e frică? Da… şi mie.“
Nu-mi amintesc numele lui.

Mi-am revenit… am stat aşa, inconştient, multă vreme? E un câine aici. Îngropat între haina şi subsioara mea.
V-am spus deja despre el? Nu-mi amintesc numele lui.
Dârdâie, iar pielea din jurul ochilor îi tresare uşor. De câte ori suflă vântul, sare în sus şi mârâie la el.

Amintirea e înceţoşată. Vorbeam cu Grover, el pilota, sau poate se înclina spre dreapta, în timp ce pe panou au început să apară linii luminoase albastre şi verzi, iar sub noi se aşternea un covor de întuneric şi nu zăream nicio lumină pe o întindere de şaizeci de mile în orice direcţie, dar… uite-o pe femeie. Încerca să se întoarcă la logodnicul ei, la o repetiţie pentru masă festivă. Să arunc o privire.

…Am găsit-o. Fără cunoştinţă. Cu pulsul mărit. Ochii îi erau atât de umflaţi încât practic erau închişi. Pupilele dilatate. Era vorba probabil de o comoţie cerebrală. Avea câteva plăgi pe faţă. Câteva vor trebui cusute. Umărul drept e dizlocat, iar femurul stâng, fracturat. Osul nu a străpuns pielea, dar piciorul face un unghi exterior, iar pantalonul stă foarte fix pe el. Trebuie să i-l fixez . . . după ce îmi recapăt suflul.

…Se face tot mai frig. Cred că, până la urmă, ne-a prins furtuna. Dacă nu găsesc ceva cu care să ne acoperim, vom muri îngheţaţi până în zori. Trebuie să fixez piciorul ăsta dimineaţă.

Rachel… nu ştiu cât timp mai avem, nu ştiu dacă vom ieşi cu bine de aici… dar… retrag tot ce-am spus. Am greşit. Eram furios. N-ar fi trebuit să spun asta. Tu te-ai gândit la noi. Nu la tine. Acum înţeleg totul.
Ai dreptate. Ai avut mereu dreptate. Totdeauna mai rămâne o şansă.

Totdeauna.”

„Muntele dintre noi este singurul munte pe care nu il pot urca.”

În 2017 cartea a fost ecranizată, cu Kate Winslet în rolul principal, iar, după cum am văzut în trailerul filmului, avem parte de nişte filmări şi peisaje care îţi taie răsuflarea.

 Cartea Muntele dintre noi de Charles Martin poate fi comandată pe kerigma.ro, emag.ro

Cartea a fost menționată în Top 10 cărți de citit iarna