Născuți sub zodia tăcerii de Raluca Butnariu, Editura Librex Publishing – recenzie

Născuți sub zodia tăcerii

Raluca Butnariu

Editura Librex Publishing

An apariție: 2017

Nr. pagini: 248

• Seria Tărâmul tăcerii

1. Refugiul, 2017 – recenzie

2. Născuți sub zodia tăcerii, 2017

3. Dulcele sărut al morții – vol.1 + vol. 2 – recenzia vol.1 + recenzia vol.2

Născuți sub zodia tăcerii continuă povestea Refugiului într-o manieră plină de suspans și neprevăzut, înțesată cu mistere mai vechi decât timpul, plină de personaje surprinzătoare, dotate cu abilități neașteptate.

Ocupanții Refugiului încep să dispară, răpiți de un vampir a cărui cruzime și sete de putere desființaseră granițele imaginabilului, promițând să aducă haos și teroare în ambele lumi.

Un singur om ar fi putut să-l împiedice... cu prețul unei alegeri cumplite!

O poveste despre dragoste, prietenie, loialitate și sacrificiu, derulată într-un ritm năucitor, sunt ingredientele acestei lecturi, care vă va biciu somnul, nelăsându-vă răgazul să respirați până la finalul ei.

O poveste alertă, care te ține cu sufletul la gură de la primul până la ultimul rând, o carte pe care o recomand tuturor iubitorilor de fantasy, de cărți cu creaturi ale nopții, și, bineînțeles, romanticilor!

Un roman ce îmbină cu succes elemente ale mai multor genuri – fantasy, polițist, thriller, suspans, romantic, purtându-ne într-un univers supranatural foarte bine conturat. Un subiect ofertant  – vampirii și lumea lor, interacțiunea acestora cu lumea oamenilor. Plus Refugiul în sine, o societate a vampirilor minunat imaginată și descrisă, comparabilă cu descrierea grupurilor și familiilor de vampiri din saga Amurg. Pătrundem în poveste însoțiți de o ”avertizare”:

”Să nu te-nșele mirosul trandafirului.

Cel mai frumos înflorește pe morminte.” – August Von Platen, Gazel, 1821

Născuți sub zodia tăcerii – o continuare foarte inspirată a primului volum, o poveste întunecată și captivantă, plină de mistere și legende, presărată cu dorințe și pasiuni intense, animalice, dar și sentimente de o frumusețe fără seamăn, totul expus într-un stil cursiv, fluid, elegant, cu imagini vizuale puternice, care transpun cititorul în mijlocul acțiunii.
Un titlu și o copertă sugestive și un sinopsis incitat completează o primă impresie favorabilă încă dinainte de începerea lecturii.
Personajele care dau viața acțiunii – deși, având în vedere cine sau ce sunt acestea, exprimarea de mai înainte e improprie – sunt uluitoare și absolut fascinante, iar interacțiunea lor pe măsura derulării poveștii este captivantă și surprinzătoare.

Originea apariției vampirilor, pierdută în negura timpurilor și ajunsă în prezent sub forma unor mituri și legende, evoluția acestora de-a lungul secolelor, fiind martorii tăcuți și reci ai istoriei, gruparea lor în clanuri (clanul irlandez, clanul african, clanul turc, clanul transilvănean… ) și structura ierarhică pe care o au, subordonându-se Ordinului Aleșilor – autoritatea supremă -, toate acestea se regăsesc în scheletul poveștii, de la aceste date pornind ramificațiile și implicațiile a ceea ce se întâmplă în paginile cărții.

Autoarea reușește să sugereze cu finețe o atmosferă apăsătoare, dar nu sumbră, plină de pericol, violență și suspans, într-un echilibru fragil pe granița dintre real și imaginar. Este un urban fantasy foarte reușit, fără note ostentative, care ne dezvăluie o lume ireală, dar credibilă prin modul în care e prezentată.
Povestea este punctată de accente de romantism și erotism subtil, dar pline de forță. Absolut tot ce se întâmplă în carte, de la întâmplările și evenimentele redate, până la motivațiile, trăirile și sentimentele protagoniștilor, m-a dus cu gândul la o putere latentă ținută în frâu ce stă să erupă, ca un cazan sub presiune.

Mi-a plăcut foarte mult cum e imaginat de autoare Refugiul în sine, ca și membrii lui, grupați pe perechi: Guido – Sena, Mario – Sophia, Cyril – Vivien, Mal- Henna, Kay – Eleni, și, un personaj cu totul remarcabil, Marcus, un vampir complet imprevizibil, foarte atras de Alecsandra. Mi-a plăcut interacțiunea celor unsprezece – doisprezece cu Alecsandra (un vampir hibrid: jumătate vampir, jumătate om, a cărei transformare am urmărit-o în primul volum) – dialogurile savuroase, umorul negru sec, sentimentul de clan, de camaraderie. Erau cu toții frumoși, cruzi și letali, aveau încă urme de conștiință și erau extrem de posesivi cu perechile lor. Și aveau niște mașini trăznet!! Iar ținutele lor erau parcă desprinse din paginile revistelor de modă!

Un personaj surprinzător este Maxwell Jacobi/ Max, un agent FBI dur, deștept și dedicat profesiei sale, care s-a îndrăgostit iremediabil de Alecsandra, și… reciproc!

În volumul de față îi regăsim pe Max și Alecsandra ca pe un cuplu închegat, îndrăgostiți unul de celălalt, Alecsandra completându-l și secondându-l pe Max în activitatea sa profesională, făcând o echipă perfectă. Am fost încântată să remarc cât de puternică a devenit legătura dintre Alecsandra și Max, profund îndrăgostiți unul de celălalt: un om și un hibrid – jumătate om, jumătate vampir, a căror iubire era cu atât mai prețioasă cu cât era sortită unui timp scurt, o picătură în viața unui vampir. Căci Alecsandra, dacă nu era complet transformată, oricum urma să trăiască „doar” vreo câteva sute de ani. Iar transformarea ei completă părea improbabilă, având în vedere că creatorul ei, Igor, fusese anihilat.

În planul central al cărții va sta de această dată Marcus, despre care descoperim că este unul din cei mai vechi vampiri. Atât de vechi încât nici el nu știe prea multe despre originea sa. Dacă în primul volum acesta era foarte atras de Alexandra și îl ura de moarte pe Max, autoarea ne-a pregătit o răsturnare de situație spectaculoasă! Marcus va fi sedus definitiv, fără drept de apel, de muritoarea Jesssica, nimeni alta decât… fiica lui Max!! Iar atracția se pare că e reciprocă, Jessica fiind la fel de fascinată de superbul exemplar masculin, deși ea nu avea habar ”ce” era acesta…

”Marcus rânji și păși pragul. În clipa următoare împietri, iar privirea i se umplu de perplexitate și de ceva mult mai profund. Alecsandra îi urmări direcția privirii și un fior de gheață i se prelinse pe șira spinării.

– Marcus, șopti ea imperceptibil. Vampirul continua să se holbeze neclintit la Jessica, devorând-o cu privirea.”

”Dacă Marcus va avea sentimente pentru ea, Jess va fi cu adevărat în deplină siguranță cu el. Nu-i va face niciodată rău și o va proteja întotdeauna… Însă nici n-o va părăsi vreodată. Și va încerca, cu sau fără acordul ei, s-o tragă dincolo de viață, dincolo de lumină, pentru a o păstra lângă el.”

Ne reîntâlnim cu perechile de vampiri din Refugiu, dar și cu Alecsandra și Max, la aproape doi ani de la evenimentele din primul volum. Max era tolerat de vampirii din refugiu, fiind iubitul Alecsandrei, dar Jessica fusese ”adoptată” de aceștia, care o îndrăgiseră, în ciuda naturii lor, despre care fata nu bănuia nimic…

Născuți sub zodia tăcerii e, ca majoritatea volumelor de mijloc ale unei trilogii, un liant între partea de început și partea de final a seriei, o punte de trecere, însă absolut tot ce se întâmplă pe măsură ce ”traversăm puntea” e senzațional, încărcat de mister, înțelesuri ascunse și pericol, iar suspansul și tensiunea sunt palpabile.

O profeție întunecată ce se urzise singură în timpuri străvechi, despre care nu mai vorbeau decât legendele, începe să-și netezească în secret calea spre împlinire…

”Se scurseseră aproape cinci milenii de când Profeția se urzise singură, cu slove de foc dumnezeiesc, pe acea bucată sfântă de scoarță de frasin. Cinci mii de ani în care rămăsese la fel de tăcută precum timpul, strecurându-se printre legendele și miturile străvechi cu atâta dibăcie, încât nimeni nu-i mai dăduse crezare. Fusese aproape uitată… chiar și de către cei din Ordinul Tăcerii.

Semnele începuseră să se adune și drumul care se deschidea în fața lui și a celor de o seamă cu el era unul fără cotituri și fără întoarcere.”

La începutul cărții asistăm, îngroziți, la ”nașterea” în chinuri a unui vampir. Un om îngropat de viu, care simțea tot, dar nu avea semne vitale, iar înainte de asta fusese mușcat! Și nu de orice vampir, ci chiar de… Igor! Vi-l aduceți aminte pe Igor din primul volum, nu-i așa? Iar nou-născutul vampir era pe măsura cruzimii creatorului său! A creatorilor, mai bine zis…

“Toți vampirii aveau un singur creator, a cărui venin trecea automat în noul născut, definind astfel liniile de sânge, dezvoltându-i anumite abilități. El avusese însă privilegiul de a fi odrasla a doi creatori, a căror venin se amestecase în venele lui, trezind la viață o putere inimaginabilă.”

”Profeția spune că se va naște cel care-i va supune pe Aleși, rosti Marcus încet. Unul capabil să ne mancurtizeze. N-aș greși prea mult dacă aș afirma că tocmai l-am descoperit pe Gunoiul Suprem.”

V-am făcut curioși? Ei bine, n-o să vă vină să credeți cine era ”Gunoiul Suprem”! Vă dau un indiciu: era obsedat de Alecsandra, o dorea cu patimă. Ați ghicit? E vorba de Leo, marea dragoste a Alecsandrei din existența ei anterioară, ”Leonardo Fabrini Vincenzo al Patrulea, cel mai tare pilot de formula unu la vremea respectivă, putred de bogat și… logodnicul Alecsandrei.” Care nu concepe să renunțe la ea nici acum, deși, în afară de înfățișarea superbă, nu mai era nici o urmă din Leo în creatura monstruoasă de acum! Creatură care are o capacitate cumplită: cu o singură privire, putea anihila complet voința și personalitatea oricărui vampir, transformându-l într-un sclav, la cheremul lui.

Vampirii din refugiu erau extrem de puternici, având, fiecare, capacități și abilități neobișnuite, care îi făceau aproape imbatabili, însă când aceștia încep să dispară unul câte unul, răpiți și dominați de o forță mai presus de ei, cei rămași se pregătesc de război! Nu știau cu ce forță se confruntau, dar nu vor da înapoi! Vor lupta nu doar pentru a-și salva prietenii, nu doar pentru dominație teritorială, ci chiar pentru a împiedica exterminarea rasei lor, încercând să păstreze în același timp echilibrul cu lumea oamenilor, care e de asemenea în pericol să fie compromis.

Să vă mai spun că printre cei răpiți se află Jessica și, în cele din urmă, chiar Alecsandra? Oare ce e dispus să sacrifice Max pentru a le salva, atunci când – parte a profeției – se pare că e singurul în măsură să o facă?!

”Ochii lui Max se deschiseră brusc, cu o expresie perfect lucidă, ațintindu-se asupra lui Marcus. Și în acea clipă de adâncă uimire, recunoaștere absolută și neașteptată încântare, legătura dintre ei se consolidă brusc și pentru o veșnicie.”

Nu vă spun mai multe, bănuiți probabil despre ce e vorba, vă mai spun doar că detaliile acestei părți a cărții sunt savuroase, iar scenele imprevizibile și complet neașteptate!

Iar Marcus e hotărât s-o salveze pe Jessica cu orice preț, Chiar și cu prețul nemuririi lui, dacă e nevoie… Abia aștept să văd cum va evolua povestea lor de dragoste în volumul următor, căci în acest volum am avut parte doar de un aperitiv, din acest punct de vedere! Și se întrevede un adevărat ospăț…

Înfruntarea hotărâtoare va avea loc la Palatul Chiaramonte din Italia, unde avea loc o petrecere luxoasă a vampirilor cu ocazia Anului Nou, și unde toate clanurile influente fuseseră invitate. Foarte frumos surprinsă atmosfera festivă și foarte frumos descris decorul, în calmul de dinaintea furtunii.

Cât despre detaliile luptei, sunt sângeroase, șocante chiar.

Deznodământul? Vă invit să-l aflați citind cartea. E senzațională!

”Marcus atinse involuntar talismanul ascuns sun cămașă și închise ochii, tresărind când o imagine îi fulgeră în spatele pleoapelor.

Știa precis cine desenase acele simboluri și de ce.

Și mai știa că ele aveau să-i arate calea care ducea spre cel mai adânc întuneric.”

Și, în final, având în vedere că e o poveste fantasy-romance, să savurăm un delicios strop de romantism, unul din fragmentele mele preferate din carte:

”Alecsandra țâșni în picioare, privindu-l nesigură pe Max. Știa ce făcuse și ce i se făcuse. Și mai știa ce devenise. Și înțelegea și ce devenise Max. Toate acele schimbări o umpleau de frică.

– Lex?

– Max…

– Sunt aici, iubito, repetă el, făcând un pas nesigur spre ea.

Mușchii Alecsandrei fremătară scurt, în același timp cu nările ei. Max se opri, lăsându-i timp să se acomodeze cu mirosul lui și să-l accepte.

– Max…

– Te iubesc, Alecsandra.

Ceva se clinti în adâncul ei, apoi expresia feței ei se descompuse. În clipa următoare, brațele lui se închiseră cu putere în jurul taliei, apoi gura lui o găsi pe a ei într-un sărut hămesit, brutal.

– Am crezut că n-o să te mai văd niciodată, șopti ea, cutremurându-se, în timp ce-și plimba mâinile peste trupul lui oțelit. Am crezut că te-am pierdut pentru totdeauna…

– Nicio șansă, rânji el, închizând ochii și inhalându-i fericit parfumul suav. E timpul să ne întoarcem acasă, iubito.”

Cartea Născuți sub zodia tăcerii de Raluca Butnariu poate fi comandată de pe librex.ro

Cărțile autoarei Raluca Butnariu pot fi comandate pe librex.ro, libris.ro, librarie.net

Recenzii cărți Raluca Butnariu

Recenzii și prezentări cărți autori români