Năzuințe spuse în șoaptă de Tamera Alexander, Editura Casa Cărții – recenzie

Năzuințe spuse în șoaptă

(To Whisper Her Name – 2012)

Tamera Alexander

Editura Casa Cărții

An aparitie: 2017

Nr. pagini: 596

Traducător: Iulia Micula

Seria Plantația Belle Meade/ Belle Meade Plantation Series:

1. Năzuințe spuse în șoaptă – To Whisper Her Name – 2012

2.  În grațiile ei – To Win Her Favor – 2015

3. Totul pentru inima ei – To Wager Her Heart – 2017

Tamera Alexander este o romancieră de succes. Printre romanele ei se numără Flacăra reaprinsă, Păcate răscumpărate, Dragoste regăsită, Seria Plantația Belle Meade și Crăciunul la Carnton. Lucrările ei au fost premiate sau nominalizate la numeroase distincții literare, precum Premiul Christy, Premiul Rita și Premiul Carol. Tamera și soțul ei locuiesc în Tenessee.

Acțiunea romanului Năzuințe spuse în șoaptă se desfășoară pe plantația Belle Meade, cea mai importantă fermă de cai pursânge din istoria Americii, și aduce în prim-plan, pe fundalul unor frământări istorice reale ale sudistilor din perioada de după război, destinul a doi oameni, Olivia și Ridley, ambii încercând să lase în urmă amărăciunea și să găsească putere pentru un nou început, dar plini de teamă că viitorul le-ar putea rezervă și alte dezamăgiri.

Olivia Aberdeen, văduva disprețuită a unui sudist împușcat pentru trădare, este respinsă de către societatea respectabilă a locului, astfel că acceptă cu dragă inima invitația făcută de către „mătușa” Elizabeth Harding, stăpână de la plantația Belle Meade. Sperând că va fi primită că menajeră a familiei Harding, Olivia este decepționată când află adevăratul motiv pentru care soțul lui Elizabeth, generalul confederat William Giles Harding, a acceptat s-o primească. Negăsind colțul de răi ocrotitor la care trăgea nădejde, Olivia este luată pe nepregătite de sentimentele pe care începe să le nutrească pentru Ridley Adam Cooper, un sudist care numai gentleman spilcuit din Sud nu pare.

Considerat, de unii, trădător, Ridley Cooper, un băiat din Sud care a ales să lupte pentru unioniști, tânjește cu disperare să pună capăt războiului sau lăuntric. Hotărât să deprindă și el „darul” îmblânzirii cailor, pe care Bob Green, fost sclav și îmblânzitor de cai, îl deține, Ridley ascunde secrete care pun în primejdie viețile amândurora. În vreme ce Ridley încearcă să se ierte pentru că a „trădat” Sudul pe care-l iubește, Olivia este hotărâtă să nu se mai lase vreodată victima a trădării.

O poveste minunat scrisă, care m-a purtat în locuri și timpuri de odinioară, aducând la viață farmecul Sudului, dar și frământările tulburatei perioade de după războiul de secesiune.
Este o carte de ficțiune, însă are la bază evenimente istorice reale. De asemenea, face referire la locuri și persoane reale, iar documentarea autoarei în această privința este remarcabilă.

Mă bucur foarte mult că am descoperit această autoare, am fost cucerită de stilul de scriere al Tamerei Alexander odată cu prima carte semnată de ea pe care am citit-o, Mirajul celebrității, a cărei acțiune se petrece în aceeași perioadă și în aceeași loc – Nashville – ca și povestea de față, Năzuințe spuse în șoaptă, pe care am găsit-o pe Libris, căutând și alte cărți semnate de ea.

Spre plăcuta mea surprindere, conacul Belmont și stăpâna lui, doamna Adelicia Acklen din Mirajul celebrității sunt menționate și în cartea de față la un moment dat.

Năzuințe spuse în șoaptă, primul volum dintr-o serie despre care sunt deja convinsă că se va clasa în topul preferințelor mele își invită cititorii la Belle Meade, o mare fermă de cai pursânge din vechiul Sud. Țin să remarc de la început coperta superbă, care parcă te invită de la început în spectaculosul decor al cărții, făcându-te să simți un delicat parfum de epocă.
Este o poveste despre puterea de a merge mai departe, despre încredere și mirajul unui nou început, o poveste despre speranță, demnitate și onoare, despre principii și alegeri și despre asumarea urmărilor acestora. O poveste captivantă, plină de sensibilitate, cu caractere puternice, impresionante. Un tablou al reconstrucției Sudului după război, un război care a lăsat cicatrice adânci în inimile tuturor, indiferent de care parte a baricadei au luptat, supunându-se fiecare propriilor valori și convingeri.

În prim planul acțiunii se află Olivia Aberdeen, o tânără văduvă disprețuită de semenii săi în urma acțiunilor soțului ei, un om lipsit de onoare care a furat și înșelat, escrocând oameni de bună credință, fiind acuzat și executat în mod brutal pentru trădare. Olivia nu știuse nimic despre acțiunile soțului ei, fiind ea însăși pe parcursul căsătoriei o victimă a caracterului urât al acestuia, însă acum era privită ca o paria a societății, fiind evitată de oamenii „onorabili”, ba, mai mult, fiind izgonită din casă de către vărul soțului ei, un nemernic lipsit de inimă. 

Singura mână de ajutor pe care a primit-o Olivia a fost din partea lui Elizabeth Harding, cea mai bună prietenă a răposatei sale mame. Elizabeth a invitat-o pe Olivia să locuiască la reședința acestora, celebra Belle Meade Plantation, cea mai mare și cunoscută fermă de cai.

Odată cu sosirea Oliviei la Belle Meade, cunoaștem familia lui Elizabeth – soțul acesteia, impunătorul general Harding și tinerele fiice, Selena și Mary, și facem de asemenea cunoștință cu personalul care lucra acolo, foști sclavi, în prezent lucrători plătiți.
Însă dacă Olivia crezuse că va putea să-și câștige traiul acolo ca menajeră principală, așa cum vorbise cu Elizabeth, se pare că generalul avea alt plan în privința ei: o roagă să fie însoțitoarea lui Elizabeth, având în vedere sănătate extrem de fragilă a soției lui.

În aceeași zi cu Olivia, la Belle Meade a sosit un tânăr, cu aspect de vagabond, căutându-l pe Robert Green, îngrijitorul principal al cailor, un bărbat de culoare, fost sclav. Tânărul, Ridley Cooper pe numele lui, și Robert Green se cunoscuseră cu doi ani înainte, când Ridley, locotenent în armata Unionistă fusese trimis în misiune să dea de urma cailor pursânge ai generalului Harding și să-i confiște. Nu vă voi da detalii despre întâlnirea celor doi, însă am să vă spun că Ridley, profund impresionat de felul în care interacționa bărbatul cu caii, a luat o decizie neașteptată, permițându-i acestuia să-i ascundă.

Acum, după terminarea războiului, a venit la Belle Meade să-l roage pe Robert – unchiul Bob, cum îl numea toată lumea, să-l învețe să lucreze cu caii. Avea de gând să rămână prin zonă o perioadă, urmând ca apoi să pornească spre Colorado, unde se înscrisese să cumpere o parcelă de pământ, visând și sperând că va ajunge să crească proprii cai.

Unchiul Bob este de acord să-l învețe, fiindu-i de altfel dator – deși acesta era un secret pe care trebuia să-l păstreze amândoi cu strășnicie – cu condiția că Ridley să vorbească cu generalul și să obțină oficial o slujbă la Belle Meade, ceea ce Ridley a reușit. Amândoi, și generalul și Ridley, aveau caractere și personalități foarte puternice și, deși foarte diferiți la prima vedere, se asemănau prin fermitatea convingerilor, iar dialogurile dintre aceștia sunt revelatoare în acest sens și am urmărit cu mult interes interacțiunea celor doi care a evoluat de la neîncredere la respect reciproc. Însă secretele ascunse de Ridley referitoare la partea de care se aflase în război făceau că situația lui să fie foarte nesigură, punându-l în pericol atât pe el, cât și pe unchiul Bob dacă s-ar fi aflat. Evident că unul care alesese să lupte de partea nordului din convingere, el fiind de loc de pe coastele Carolinei, stat confederat, nu putea spera la acceptare în sud.

Prima întâlnire dintre Olivia și Ridley a fost de-a dreptul savuroasă și amuzantă, deși împrejurările erau destul de dramatice. Cu puțin timp înainte de sosirea la Belle Meade, Olivia a fost victima unui accident de trăsură, accentuându-i astfel spaima și fobia față de cai, pe care o avea din copilărie. Vizitiul a plecat după ajutor, Olivia rămânând captivă în trăsura răsturnată. Ridley, trecând la puțin timp pe acolo, s-a oferit să o ajute, însă a fost ferm refuzat, deloc de mirare având în vedere că arăta, așa cum v-am spus mai devreme, ca un vagabond. Prin urmare, acesta și-a văzut de drum, dar a fost alertat de strigătele de ajutor ce veneau dinspre trăsura. Olivia încercase să iasă de una singură pe micuța ferestruică și se înțepenise cu capul înăuntru și picioarele în afară, oferind o priveliște pe cinste! Așadar, o prima întâlnire de pomină!

Pe măsură ce înaintăm în poveste, suntem martorii vieții de zi cu zi de la Belle Meade, pe fundalul reconstrucției Sudului de către o societate plină de prejudecăți, dezbinată de război.

Având în vedere că Belle Meade era o fermă de cai și multe din întâmplările prezentate îi au pe aceștia în prim plan, iubitorii de cai vor adora această carte, sunt minunat prezentate aceste animale mândre, sensibile și inteligente. E fascinant episodul în care Ridley negociază cu generalul soarta lui Seabird, o iapă pursânge destul de grav rănită în accidentul de trăsură, pe care generalul hotărâse să o sacrifice. Nu vă spun ce și cum s-a negociat, dar rezultatul a fost incredibil, Ridley revenind noul proprietar al prețioasei iepe. Cu niște condiții și obligații, bineînțeles.

Prejudecățile și intoleranța vremurilor respective erau foarte accentuate, iar prăpastia rasială era de netrecut. Chiar dacă nu mai erau sclavi, oamenii de culoare erau tratați discriminatoriu, lipsiți de dreptul la educație. M-au impresionat cele aflate despre riscul pe care și-l asumau cei care doreau să învețe, dar și cei care erau de acord să predea negrilor. Își riscau propria viață!

Am admirat convingerile Oliviei și felul în care a încercat să se integreze la Belle Meade, dar oare putea numi acasă un loc în care, deși bine tratată, era ascunsă de ochii vecinilor, prietenilor, ai locuitorilor Nashville-ului, neputând merge nici măcar la biserică! Fusese condamnată pentru faptele soțului ei și nu avea cum să-și răscumpere vina inexistentă.

Am urmărit cu interes frumoasa și delicata poveste de iubire dintre Olivia și Ridley, atât de potriviți unul pentru altul și totuși despărțiți nu doar de secretele ascunse de Ridley, dar și de visele și așteptările diferite pe care le aveau în privința viitorului. Iar faptul că generalul era hotărât să-i găsească un soț Oliviei odată ce perioada de doliu va lua sfârșit nu ușurează deloc lucrurile.

Care este deznodământul acestei povești, ce alegeri vor face protagoniștii cărți, dar și ce le va rezerva soarta, vă invit să descoperiți citind această frumoasă carte, transpunându-vă cu gândul în acele vremuri și închipuindu-vă că vă relaxați pe unul din balansoarele de pe veranda conacului Belle Meade, cu o limonadă rece alături.

O poveste captivantă și plină de sensibilitate, cu teme puternice, momente emoționante, dialoguri pline de miez și un strop de umor. O carte pe care am citit-o cu multă plăcere și care m-a lăsat cu o stare de bine la final.

Fragment:

    „Olivia lasă politețea deoparte.

    — Și care credeți că este, dacă îmi permiteți să întreb, efectul dorit?

    În sfârșit, o întrebare la care Ridley știa cum să răspundă; doar că Oliviei nu îi va plăcea deloc ce urmă să audă.

    — Dorința dumneavoastră, Olivia Aberdeen, este să faceți că totul să pară așa cum se cuvine, chiar dacă în realitate, lucrurile stau exact invers.

    Olivia își deschise gură să vorbească.

    — Nu aveți niciun drept să…

    — Spre exemplu, continuă Ridley înainte că femeia să poată protesta, știind cât de mult îi displăcea să fie întreruptă. Cine știe, poate că dacă o va enerva îndeajuns de tare, va reuși să îi dărâme odată zidul acesta afurisit și să vadă o frântură din ceea ce Olivia era în realitate.

    — Atunci când vi se adresează o întrebare, aveți tendința să răspundeți într-o manieră foarte civilizată și politicoasă și evitați să va exprimați opinia în mod liber, chiar dacă sunt mai mult că sigur că aveți această abilitate, printre altele. În plus de asta, adaugă iarăși, atunci când femeia își deschise din nou gură să vorbească, nu ați accepta să vă ajut să ieșiți pe o fereastră afară deși ați fi dispusă să ieșiți exact pe aceeași fereastră de bunăvoie și de una singură, atâta timp cât nu e nimeni în jur să vă vadă.

    Ochii ei licăreau că o scânteie, iar Ridley știa că își atinse scopul. Mai mult decât atât, știa că dacă privirile ei ar fi avut magia și puterea unui foc, ar fi fost prăjit deja pe ambele părți.

    — După cum spuneam, domnule Cooper…

    — Nu am terminat de vorbit, Olivia.

    Femeia își căscă ochii și mai tare.

    — Nu știu de ce nu vi s-a oferit postul de menajeră principală până la urmă, dar din câte am văzut la dumneavoastră, doamnă sunteți deșteaptă și aveți curaj, calități care nu trec neobservate în ziua de azi. Și, dacă aș fi acolo în momentul acesta, spuse Ridley privind la gardul dintre ei doi și sperând că femeia să audă tonul împăciuitor din glas, v-aș ajuta să vă închideți guriță aceea mică și delicată. Ridley zâmbi în momentul în care Olivia își închise gura de tot. Asta, dacă nu mi-ar fi frică să îmi pierd unul dintre degete.

    Dezamăgirea din ochii ei era o confirmare că femeia ignorase orice tentativă de pace, iar Ridley își regretă propria nechibzuință de a încerca să o ațâțe. Olivia își umezi buzele.

    — Mă bucur să văd cum vă amuză situația mea, domnule Cooper.

    — Nu, doamna. Ridley se uită țintă la ea. Nu am spus asta niciodată. Tot ce intenționam să spun era…

    — Lăsați-mă să clarific câteva lucruri, domnule Cooper.

    Ridley o privi cu surprindere și își închise gura, satisfăcut.

    — Nu aveți niciun drept să îmi vorbiți în felul acesta, domnule. Vocea ei, un pic mai acută decât o șoaptă, era gâtuită de furie. Chiar dacă nu ne cunoaștem îndeajuns de bine, asta nu vă dă libertatea să îmi spuneți ce trebuie sau nu trebuie să fac. Ba chiar să insinuați că știți ce e mai bine pentru mine, întrece orice limită a absurdului și a aroganței deopotrivă. Olivia inspiră și expiră în succesiuni rapide. Sunt mai mult decât capabilă să îmi determin un drum în viață și nu am nevoie de ajutorul dumneavoastră în această privința. Își ridică ușor bărbia. Nu numai că nu am nevoie, dar nici nu doresc ajutor din partea dumneavoastră.

    Mândru de ea într-un fel pe care nu îl putea tocmai descrie și fascinat de personalitatea ei acum mai mult că niciodată, Ridley se trase de lângă gard și făcu un pas în spate, oferindu-i spațiul necesar. Știa câte ceva despre ce fel de om fusese soțul ei, cel puțin din spusele lui Green, însă fusese îndeajuns pentru a-și forma o părere. Prin urmare, chiar dacă era doar el și Olivia Aberdeen și nimeni altcineva în jur, Ridley avea impresia stranie că femeia asta nu se lupta cu el, ci cu altcineva din trecut.”

Cartea Năzuințe spuse în șoaptă de Tamera Alexander poate fi comandată de pe libris.ro

Recenzii și prezentări cărți Tamera Alexander

Recenzii și prezentări cărți literatură creștină