Delicatese Literare
Recenzii

Neuroleptic, de Dorian Dron, Editura Litera – recenzie

Neuroleptic

Dorian Dron

Editura: Litera

Colecția: Biblioteca de Proză Contemporană

An apariție: 2023

Nr pagini: 368

DORIAN DRON (n. 9.11.1987), filolog de formație, a debutat în 2018, cu un roman bine primit de public, Scara (AB4), urmat de un al doilea roman, Amin­tirile unui spălător auto (2021). Publică frecvent proză scurtă și eseuri, fiind colaborator constant al revistei Ficțiunea OPTm. Cea mai recentă scriere a sa este povestirea „Mesajul“, din volumul Dragos­tea când te doare (2022).

Poveste de dragoste halucinantă, construită ca un puzzle, în jurul unei enigmatice fete cu tricou galben, romanul aduce o viziune proaspătă și o poveste bine scrisă despre un personaj care trebuie să scape de acuzații prin dezlegarea unor întâmplări încurcate.

„Talentul scriitorului este acela de a face trecerile atât de line, încât nu mai știi dacă ești într-un text sau într-o scenă mișcată, decupată dintr-un film.“ CRISTINA BOGDAN

„Seducător prin atmosferă, empatic prin stilul confesiv.“ DOINA RUȘTI

Mesajul, o poveste în care dragostea îmbracă forme diverse într-o lume absurdă, dar cu puternice accente realiste – cuprinsă în volumul colectiv de proză scurtă Dragostea cand te doare, a fost prima mea întâlnire cu scriitura lui Dorian Dron.

A doua întâlnire, literar vorbind, cu Dorian Dron, a venit odată cu Neuroleptic, o poveste de dragoste aparte, cu tușe psihologice, în care viața și moartea joacă un rol important. Este al treilea roman al scriitorului, publicat în 2023 sub egida editurii Litera, o carte complexă, ce provoacă gândirea și imaginația cititorului pe tot parcursul lecturii. De la prima și până la ultima filă, se simte profunzimea condeiului lui Dorian Dron pentru care scrisul nu este doar o formă de exprimare sau de reprezentare a imaginației, ci o artă de a transmite emoții și stări dincolo de cuvinte.

Cartea este scrisă sub forma unui jurnal, o lungă confesiune între un pacient, Andrei, și medicul său psihiatru, într-un sanatoriu, întreruptă pe alocuri de mărturisiri, emoții, gânduri, trăiri ale unei fete cu tricou galben. Andrei, pacientul cu răbufniri emoționale, aflat într-o pendulare între meditație și halucinație, realitate și imaginație, ce încearcă să se reconstruiască pe sine, este un personaj complex, tulburător, ce ni se dezvăluie, treptat, prin intermediul propriilor gânduri și amintiri.

În această lungă confesiune, îl descoperim pe Andrei, copilul, ce preferă singurătatea camerei sale în compania jucăriilor pe care, ironic, le strică doar cu scopul de a le reconstrui. Fascinația pentru a descoperi ce se află dincolo de necunoscut sau acel ceva, mai mult sau mai puțin minuscul, îl va urmări tot timpul, marcându-i existența, sub o formă sau alta.

Îl descoperim pe Andrei, tânărul, care, pe  drumul maturizării, are un prieten de nădejde și anume imaginația de care se folosește pentru a se proteja pe sine. Este inteligent, profund, deschis și orientat spre cunoaștere, analiză, demonstrație, însă preferă confortul lumii sale interioare în detrimentul celei exterioare.

Îl descoperim pe Andrei, iubitul, pentru care femeia este deopotrivă victimă și călău, desfătare și neastâmpăr sau un alt mod de a-l ridica și distruge. De altfel, iubirea este motorul existenței lui Andrei, chiar dacă, adesea, se arată sub diferite forme.

Și, totuși, cine este Andrei, pacientul? Ce a determinat internarea sa într-un sanatoriu de boli mintale? Cine este fata cu tricou galben și ce rol a avut în viața acestuia? Este ea realitate sau o altă plăsmuire a sa? Sunt întrebări simple ale căror răspunsuri le găsim printre percepțiile și gândurile tulburătoare ale lui Andrei.

Neuroleptic este un roman îndrăzneț și provocator, cu o narațiune densă și tristă, realizată însă într-un stil simplu și elegant deopotrivă, detaliat și cu accente psihologice. Acesta este și motivul pentru care cred – clar, sunt subiectivă! – că nu este pentru orice cititor. Întreaga atmosferă a cărții este apăsătoare, iar firul narativ, uneori, greu de urmărit (cel puțin, așa am simțit eu 🙂). Însă, de la prima și până la ultima filă, romanul este o demonstrație de forță a penelului lui Dorian Dron, reflectând talentul, creativitatea și profunzimea gândirii acestuia.

„Acum, eu ce fac? Că nu înțeleg nici cine naiba mai sunt. Zi-mi tu, cine morții mă-sii sunt eu și ce caut pe marginea asta de pat? Crezi că nu te văd? Chiar ai impresia că numai tu mă vezi pe mine? Te văd, asta să-ți intre în cap. Și nu văd decât un om cu capul în foile lui, care notează și se încruntă din când în când. Oi fi eu dus cu pluta, dar măcar văd. Și știu că voi avea probleme, că nu e ceva bine cu mine și cu capul meu, dar măcar îmi asum ce sunt și sunt corect față de tine. Pe când tu, nu.”
„În grădină spitalului, castanul inflorit își lăsa puful să cadă deasupra băncii. Femeia privea departe, ținând în poală dosarul cu numele lyi. Primele foi conțineau doar date despre Andrei, diagnosticul și teatamentul. În rest, cele 31 de coli A4 păstrau chipul lui, surprins în diferite poziții și posturi. Îl desenase… „

6 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *