Noroc chior de Rosa Montero, Editura RAO – recenzie

Noroc chior

(La buena suerte – 2020)

Rosa Montero

Editura RAO

Colecția Biblioteca RAO

Traducere din limba spaniolă de Mioara Angheluță

Nr. de pagini: 368

An apariție: 2022

Noroc chior este o poveste captivantă despre dilemele care ne apasă, care plasează în prim plan capacitatea umană de reinventare, precum și linia fină care desparte iubirea de ură.

În urma unui impuls, un cunoscut arhitect din Madrid își abandonează viața confortabilă, pășind cu totul în necunoscut.

Ce l-a transformat într-o ființă ermetică străpunsă de durerea pe care încearcă să o ascundă de ceilalți? În călătoria lui sumbră, o întâlnește pe Raluca, o femeie de un optimism ireductibil, incapabilă să închidă ochii la tot binele pe care i l-a adus fiecare problemă cu care s-a confruntat. Soarta a decis să unească două persoane total diferite care au avut menirea să se salveze reciproc. Pablo crede că de data aceasta își poate schimba destinul și începe de la zero o viață departe de tot ce-l frământă.

„Scrisul ei este un antidot pentru aceste vremuri. Un nou roman care ne reamintește că viața este un dar.” – Gema Veiga, Elle

Acțiunea romanului „Noroc chior”, de Rosa Montero, ne transportă într-o Spanie mai puțin știută. Nu vizităm nici Madridul, nici Barcelona sau coasta andaluză, ci ne oprim în Pozonegro, un orășel fictiv, fost oraș minier, actualmente oraș dezolant. Ne oprim acolo fiindcă așa decide unul dintre protagoniștii poveștii, Pablo Hernando, un arhitect celebru în lumea întreagă, trecut ușor de cincizeci de ani. Parcurgând cu trenul acest oraș al nimănui, observă un anunț de vânzare a unui apartament de lângă gară. Mânat de un impuls, coboară la următoarea stație, revine în Pozonegro și îl cumpără fără să negocieze prea mult cu proprietarul, un oarecare Benito, achitând fără să clipească cele 42000 de euro cerute de acesta.

Ce poate să caute un arhitect de prestigiu în acel orășel amărât, anost și, poate cel mai grav din perspectiva unui om care a lucrat la unele dintre cele mai frumoase proiecte de clădiri din lume, înfiorător de urât? Apartamentul cumpărat nu e deloc mai puțin urât decât tot ceea ce îl înconjoară.

Pablo intră, inițial, în contact cu vecinii. Astfel, o descoperim și pe protagonista Raluca Garcia-Gonzalez, o femeie plină de vitalitate care locuiește în blocul de lângă gară unde s-a mutat Pablo. Ea lucrează la Goliat, supermarketul local, și are o poveste de viață impresionantă, fiind abandonată, pe când era doar un bebeluș, de părinții săi, care au lăsat numai un bilet cu numele – Raluca – și cu data nașterii, alături de ea, pe banca din parc.

Ce pot avea în comun arhitectul cu înfățișare distinsă, celebru și bogat și românca plină de viață, care în timpul liber pictează desene cu cai? Pe care Pablo îi găsește oribili, între noi fie vorba. Un lucru e cert, acesta nu se trage, așa cum se poate crede la prima vedere, dintr-o familie bună, ducând și el în spate o copilărie grea, desfășurată în sărăcie, în prezența unui tată alcoolic, lipsit de atenția și căldura unei mame. Acum e văduv, iar bagajul său emoțional e și mai greu, totul părând a se învârti în jurul unui fiu misterios.

Cei doi interacționează, iar femeia, dinamică, voluntară, îl ajută pe Pablo să își găsească loc de muncă tocmai la supermarketul unde lucrează ea, ceea ce el acceptă. Lucrul acesta atrage atenția lui Benito și a altor personaje rău-famate din Pozonegro, dar și asociaților de la biroul de arhitectură. Ce s-a putut întâmpla, încât să îl determine pe Pablo să renunțe la viața lui de până atunci și să trăiască un soi de surogat care poate fi numai o supapă de evadare? Poveștile pe care le înșiră Ralucăi, bătrânului Felipe, un alt vecin, sau chiar managerului băncii din oraș sunt toate diferite, dar au un numitor comun – vina. Băiatul lui a pierit într-un accident de mașină de care se face el vinovat; ba nu, băiatul a pierit într-un naufragiu; nu-i așa, băiatul nu a pierit, dar a ajuns dependent de droguri și a suferit arsuri într-un incendiu provocat din această cauză, aflându-se acum în spital.

Care să fie, de fapt, realitatea? Raluca vrea să afle ce se petrece cu arhitectul, dar mai ales dorește, din toată inima, să îl ajute. De ce? Nici ea nu știe, așa cum nu știe multe. Nici măcar cine sunt părinții care au abandonat-o. Își imaginează un cuplu de balerini adolescenți, sau o mamă pictoriță, săracă. Viața însă merge înainte, mereu înainte, ca trenurile care trec prin Pozonegro.

Întunericul se strecoară pe urmele lui Pablo, insidios – la fel și gândurile negre ce îl bântuie la tot pasul, accentuate de elementele obsesiv-compulsive ale personalității sale. Certurile și scandalul din apartamentul de deasupra, locuit de o anume Ana Belen și fiica sa, îl duc cu gândul la toate cazurile de crime, abuzuri și nenorociri domestice petrecute în mai multe țări și relatate în presă. Ce să facă? Să intervină sau nu? Cum e mai bine să procedeze? Întrebări pe care atâția oameni de bine și le pun, confruntați cu o astfel de situație. Ce e de făcut? Pe de altă parte, Raluca nu stă pe gânduri, când vine vorba să acționeze. Cu un trecut care implică și o internare de ordin psihiatric, și-a pus viața în ordine, dar nu suportă nedreptatea. Se controlează cât poate, dar când barometrul emoțional înregistrează un maxim, nu mai poate suporta și spiritul justițiar iese la iveală. În plus, e reconfortant să citești despre un astfel de personaj – o româncă, mai ales una descrisă de o autoare străină, nealcătuită din clișee.

O poveste despre doi oameni foarte diferiți, ale căror destine se intersectează, doi oameni imperfecți, însă a căror luptă și vulnerabilitate, dar și puterea de a continua, îi împinge înainte, iar uneori e nevoie de curaj, ceea ce Raluca are din plin. Curaj și un strop de noroc chior. Dacă în multe cazuri titlurile romanelor sunt traduse într-un mod anost și lipsit de miez, aici pot spune că lucrurile stau exact la polul opus – e o traducere genială și veți vedea de ce, dacă vă tentează să citiți cartea.

O carte care nu e ușor de citit, din cauza încărcăturii emoționale puternice, dar pe de altă parte atât de bine scrisă, încât lectura curge lejer și domol ca un râu în câmpie – un paradox întâlnit numai în cazul condeielor înzestrate, iar cel al Rosei Montero se încadrează în această definiție.

„Soarele cade roșu la asfințit. E ora nouă și un sfert, în seara de 13 iunie.

Autocarul ajunge în cele din urmă în Pozonegro, care își confirmă faima de pol al celor mai sordide localități din țară. Un supermarket din lanțul Goliat la intrare și benzinăria de lângă, proaspăt vopsită și cu anunțuri fluorescente, sunt punctele cele mai luminoase, mai curate și mai însuflețite ale așezării și numai acolo se simte o adiere de mândrie locală, o oarecare încredere în viitor. Restul localității, deprimant, cenușiu, nedefinit, murdar, are nevoie urgentă de o mână de var și un dram de speranță. […]

Bărbatul privește în sus, spre afișul din balcon, care, din fericire, este luminat de felinarele stradale. Mormăie ceva printre dinți, de parcă ar fi descoperit un neajuns, își scoate mobilul din buzunarul jachetei șifonate și, după ce a scotocit o vreme după ochelari, formează numărul cu degete șovăielnice. O clipă de așteptare. La capătul celălalt răspunde cineva.

– Vreau să cumpăr apartamentul de vizavi de gară.”

Cărțile apărute la Editura RAO pot fi comandate pe raobooks.com, libris.ro, bookzone.ro, elefant.ro, librariadelfin.ro, librarie.net, cartepedia.ro, carturesti.ro, librex.ro, emag.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura RAO