Delicatese Literare
Recenzii

O clipă de luciditate de Rose Connors, Editura Reader’s Digest – recenzie

26 octombrie 2018 /12 Comments

O clipă de luciditate

(Temporary Sanity – 2003)

Rose Connors

Editura Reader`s Digest

Traducere: Rodica Scafes

An apariție în România: 2007

Pag. 426-574

O clipă de luciditate face parte dintr-o selecție de patru romane (ediție prescurtată) realizată de Editura Reader`s Digest (574 pagini):
  1. Odiseea troiană de Clive Cussler – recenzie
  2. Copilul lui Noe de Eric-Emmanuel Schmitt – recenzie
  3. Momeala de Karen Robards – recenzie
  4. O clipă de luciditate de Rose Connors

O clipă de luciditate de Rose Connors

Rose Connors este o avocata care s-a apucat să scrie romane polițiste fiindcă, spunea ea, “povestea se cerea spusă”. Cu romanul ei de debut, Certitudine absolută (Absolute Certainty – 2002), unde apare prima dată personajul Marty Nickerson, a câștigat premiul Mary Higgins Clark pentru literatură de suspans.
Un roman palpitant a cărui acțiune se desfășoară în lumea crudă și totodată fascinantă a luptei pentru dreptate. Arena este sala de judecată. Aici, fiecare faptă, fiecare vorbă, fiecare secundă trebuie speculată de cei doi adversari, procurorul și avocatul.
Marty Nickerson, fostă procurare, se confruntă cu primul ei caz în calitate de avocată. Un caz ce pare pierdut din start. Clientul ei își recunoaște de bunăvoie fapta. Există și o probă irefutabilă, crima comisă a fost filmată. Niciun atu în favoarea avocatei. Nu are la îndemână decât codul penal. Dar Marty e o luptătoare de elită.
O clipă de luciditate de Rose Connors este un thriller juridic captivant, plin de mister și suspans, care te ține în priză de la prima până la ultima pagină. Intriga, deosebit de interesantă, mi-a adus aminte de un alt thriller celebru: …Și vreme e ca să ucizi de John Grisham.
În fața camerelor de luat vederi, Buck Hammond a luat dreptatea în propriile mâini, împușcându-l mortal pe Hector Monteros, cel care îi violase și omorâse fiul în vârstă de 7 ani. Cazul era cu atât mai dificil cu cât Buck susținea sus și tare că ar repeta oricând ceea ce a făcut, refuzând categoric singura apărare ce părea viabilă: nebunia.
Martha Nickerson, care lucrase în procuratură ani de zile, a acceptat să preia cazul ca avocat pledant, de altfel primul ei caz în această calitate, în urma insistențelor vechiului ei prieten Harry Madigan, care își deschisese propriul lui birou de avocatură, după ce ani de zile lucrase în Biroul Apărătorului Public.
Martha și Harry l-au cooptat în echipa lor și pe Kevin Kydd – Pustiu’cum îl porecliseră ei, întrucât tânărul avocat terminase Dreptul doar cu un an și jumătate în urmă. Până în acel moment Kevin lucrase ca procuror, dovedind reale calități pentru care orice firmă de avocatură și l-ar fi dorit în echipa. Martha și Harry îi făcuseră însă o oferta ”irezistibilă”: lucru până la ore târzii, dureri de cap mai mari și salariul cel mai mic cu putință. Ambițios și inimos, Kevin ridicase mănușa și acceptase să intre în echipa lor.
Ținând cont de premisele speciale ale cazului lor, cei trei și-au stabilit strategia. Astfel, întrucât se știe că în sistemul juridic american jurații sunt cei care stabilesc în final verdictul, preocuparea lor a fost să aleagă jurați care să aibă cu toți copii, de preferință cât mai apropiați de vârstă pe care o avea Billy, fiul lui Buck, atunci când fusese omorât.
Lupta se anunța însă a fi una extrem de dificilă, întrucât procurorul de caz, Stanley, era un tip fanatic, decis să obțină în acel caz condamnarea pentru crimă cu premeditare. Din fericire, judecătorul care prezida curtea, Leon Long, era un bărbat cumsecade și pe deplin onorabil, care nu se lăsa intimidat de obiecțiile procurorului și era hotărât să asigure un proces cât mai corect.
Harry și Martha erau deja cu nervii întinși la maxim când, în ajunul procesului lui Buck, un alt caz tulburător le-a solicitat atenția. În biroul lor de avocatură a intrat Maggie, o adolescență de 14 ani, care o însoțea pe mama ei, Sonia, bătută crunt și plină de sânge. Văzând starea gravă în care se găsea Sonia, Martha le-a convins să se ducă la spital pentru îngrijiri medicale. Totuși, și-a dat seama că era ceva tulbure la mijloc, din moment ce ele veniseră la biroul lor de avocatură și nu se duseseră la poliție sau spital. Misterul se risipește în curând. Cel care o desfigurase pe Sonia în bătaie era Howard Davis, concubinul acesteia, care lucra în poliție, fiind ofițerul care se ocupa de delincvenții eliberați condiționat. Știind că Howard era o matahala de om, Martha s-a gândit că Sonia avea noroc că mai era în viață.
Teama celor două era perfect justificată, întrucât Howard o amenințase pe Sonia că, dacă îl va turna vreodată la poliție, îi va rupe gâtul, dar numai după ce mai înainte o va omorî pe Maggie în față ei.
Aflând aceste detalii tulburătoare, Martha era decisă să le facă dreptate, fiind gata să meargă până în pânzele albe pentru a se asigura că, de această dată, Howard nu va mai scăpa de rigorile legii. Astfel, a anunțat poliția și procuratura de cele întâmplate. Stupoare, însă! Când poliția a ajuns la casă lui Sonia, Howard era deja mort, înjunghiat de 11 ori în spate.
Deși, văzând reacția lui Sonia la aflarea veștii, Martha era convinsă că aceasta era nevinovată, dovezile indicau exact contrariul, astfel că Sonia a fost arestată și pusă sub acuzare. Impresionată și îngrijorată de soarta adolescenței, Martha a luat-o pe Maggie la ea acasă.
Martha și Harry trebuiau să se descurce acum cu două cazuri aparent imposibile.
Mai mult, cazul lui Buck se complică și mai tare când judecătorul Leon Long este găsit și el înjunghiat în spate. Deși scăpase cu viață, era inconștient și nu se poate afla cine a comis fapta.
Lucrurile se înrăutățesc și mai mult când, în locul lui Leon Long, este desemnată Beatrice Nolan ca judecătoare a cazului lui Buck.
Harry și Beatrice Nolan aveau o istorie împreună. În urmă cu douăzeci de ani, când Harry tocmai absolvise dreptul, fusese remarcat de Beatrice, care avea deja zece ani de practică și s-a oferit să-l ia pe Harry sub aripa ei protectoare. Din păcate, s-a dovedit în scurt timp că nu în tainele dreptului dorea ea să-l inițieze, hărțuindu-l în permanentă cu insistențele ei de natură sexuală. Când tertipurile judecătoarei i-au stricat combinația pe care o avea cu o tânără avocată, Harry, sătul și dezgustat, a pus piciorul în prag, spunându-i lui Beatrice să-și țină mâinile departe de el și să-l lase naibii în pace. Judecătoarea nu iertase niciodată acel afront și îi punea bețe în roate lui Harry la fiecare proces la care acesta pleda.
Șansele de a obține achitarea lui Buck păreau ca și inexistente acum, având de-a face cu un judecător ostil și un procuror fanatic.
În continuare vor urma răsturnări spectaculoase de situație și dezvăluiri devastatoare.
În plan secundar, în carte avem de-a face și cu o interesantă poveste de dragoste între Harry și Martha.
Vă las să descoperiți singuri în carte cine îl injunghiase pe judecătorul Leon Long și de ce, care era adevăratul ucigaș al lui Howard și care era mobilul acestuia, precum și deznodământul spectaculos al acelor două cazuri.
”Primul jurat continuă să i se adreseze lui Buck.
– Când l-ați împușcat pe Hector Monteros, a fost vorba, de fapt, o clipă de luciditate.
În mulțime, se produce o ușoară rumoare.
Primul jurat se uită pentru prima oară la bilețelul pe care e scris verdictul.
– Considerăm că inculpatul, William Buck Hammond, a știut exact ce face când l-a împușcat pe Hector Monteros. Nu era nebun în acel moment, după nu este nici acum (…).
Primul jurat face o pauză și își privește, pe rând, colegii. Demonstrația lor de solidaritate îl îndeamnă să continue. Se întoarce din nou spre Buck și trage adânc aer în piept.
– Considerăm că, de asemenea, că domnul Hammond este… – clatină din cap, privindu-l din din nou pe Buck drept în ochi – nevinovat.”
Mi-a plăcut mult cartea și mi-aș dori să se mai traducă și alte romane ale autoarei Rose Connors.

O clipă de luciditate de Rose Connors, Editura Reader’s Digest a fost oferită pentru recenzie de Târgul Cărții

Recenzii și prezentări cărți Editura Reader’s Digest

Recenzii și prezentări cărți thriller

S-ar putea să-ți placă...

Pasiunea unei femei vol. 2 de Virginia Henley, Editura Miron – recenzie

30 august 2017

Fiica Reichului de Louise Fein, Editura Nemira, Colecția Damen Tango – recenzie

23 aprilie 2021

Atunci când era mereu duminică de Ştefan Mitroi, Editura RAO – recenzie

1 iulie 2018

12 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *