O fată în amurg. Un roman despre Paris de Serena Burdick, Editura RAO – recenzie

O fată în amurg. Un roman despre Paris

(Girl in the Afternoon: A Novel of Paris – 2016)

Serena Burdick

Editura RAO

Colecția: Biblioteca RAO

Traducere: Iris Manuela Anghel prin Lingua Tradom

Nr. pagini: 272 pagini

Anul aparitiei: 2018

Născută într-o familie pariziană bogată pe la mijlocul perioadei Belle Époque, tânăra Aimée Savaray visează să devină o pictoriţă celebră în lumea artei dominată de bărbaţi; în secret, ea tânjește să fie iubită de Henri, tânărul pe care părinţii ei l-au crescut alături de ea încă de când era copil. Dar când Henri dispare pe neașteptate, în timpul războiului franco-prusac, viaţa privilegiată a familiei Savaray începe să se destrame. Cu inima frântă, Aimée încearcă să-l găsească, însă Henri nu-și dorește să fie descoperit – și doar o singură persoană din familie cunoaște motivul. În timp ce se refugiază tot mai mult în artă, avându-l ca mentor pe impresionistul Édouard Manet, Aimée redescoperă, fără să-și dea seama, drumul către Henri. Dar anii care au trecut și secretele îngropate fac ca regăsirea lor finală să scoată la suprafaţă nenumărate minciuni, care, deși altădată au ţinut familia laolaltă, acum ameninţă să o despartă.

„O fată în amurg este o poveste de dragoste, dar și o tragedie plină de mister, o analiză emoţionantă a capacităţii omului de a-și asuma atât greșeli pline de cutezanţă, cât și ispășiri surprinzătoare.“ – Carrie Brown, autoarea romanului The Stargazer’s Sister

”O fată în amurg. Un roman despre Paris” de Serena Burdick este o carte a cărei acțiune este plasată în cea mai mare parte în Paris, în perioada Belle Epoque. M-a atras prin reperul temporal ales de autoare și, mai ales, prin faptul că are referiri la artă, personajele principale fiind, în mare măsură, pictori sau apropiați ai lor.

Intriga se desfășoară în anul 1870, spre sfârșitul războiului franco-prusac, când din casa Savaray pleacă Henri, fiul adoptat în urmă cu mai mulți ani, fără să lase niciun semn către membrii familiei, nici măcar către Aimée, fiica lui Auguste și a Colettei, cei doi care îl primiseră în casa lor ca pe un fiu, după ce pierduseră mai mulți prunci de sex bărbătesc. Plecarea lui Henri răvășește viețile celor din casă, mai ales pe cea a lui Aimée, întrucât între cei doi adolescenți se înfiripa ușor-ușor o idilă. De fapt, plecarea lui Henri ascunde un secret tulburător, pe care nu îl știe, în afara celor implicați decât doamna Savaray, matriarha familiei, care nu are de gând să îl dezvăluie pentru a nu destabiliza aparenta armonie a căminului său.

Henri însă nu a părăsit Parisul, ci a dus o viață boemă o vreme, iar drumurile lor se vor încrucișa din nou, după cum era de așteptat. Între timp, Colette dăduse naștere unui fiu numit Jacques, războiul luase sfârșit, iar viața familiei Savaray părea să intre pe făgașul normal. La Salonul de la Paris, unde Aimée reușise să expună o lucrare, se regăsește într-un tablou semnat de Henri, prin urmare este ferm hotărâtă să îi dea de urmă. Ajutată de modelul și prietena ei, Leonie, Aimée reușește să facă acest lucru, însă lucrurile capătă o turnură dramatică. Secretul lui Henri este dezvăluit, Leonie începe o relație cu tânărul pe care îl credea fratele prietenei ei, iar Aimée se aruncă în brațele lui Edouard Manet, celebrul pictor impresionist.

De aici, drumul e liber către o cascadă de evenimente dramatice și decizii greșite, luate de către protagoniști și apropiații lor.

Acțiunea ajunge la un moment dat și pe plaiuri engleze, deoarece Henri este la origine englez și va fi nevoit să înfrunte trecutul.

Pe tot parcursul cărții, accentul este pus pe poveștile de viață ale personajelor, pe acțiunile lor și consecințele acestora, pe accentuarea secretelor care urmează a fi dezvăluite la un moment dat, un fel de momeală pe care o folosește autoarea spre a menține interesul cititorului.

Mă așteptăm la mai multe detalii legate de artă, din moment ce atât Henri, cât și Aimée sunt pictori, iar în carte apare, într-un rol secundar, chiar celebrul Edouard Manet. Nu pot spune că am fost fascinată nici de culoarea locală creată de autoare, deși Parisul în Belle Epoque e un subiect atât de ofertant. Personajele nu au reușit să mă convingă, în afară de Leonie, o prezență care învigorează mult o distribuție altminteri oarecum lipsită de vlagă. Bătrâna doamnă Savaray însuflețește și ea această galerie de personaje întrucâtva fără substanță, iar din punctul meu de vedere autoarea nu reușește să aducă suficientă profunzime eroilor cărții, în ciuda faptului că a presărat cu drame traseul lor.

Iubitorii poveștilor complicate de viață vor aprecia acest roman mai mult, eu recunosc că am căutat cu predilecție partea artistică a poveștii și culoarea locală pariziană. Cu toate acestea, este un roman de debut promițător, în primul rând prin temele alese.

„Se plimbară în tăcere în grădinile Tuileries, unul lângă altul. Era ora cinci după-amiază, iar lumina cădea maiestuoasă. Aimée însă nu i-o descria. Nu vorbeau nici despre adierea blândă a vântului, nici despre vârfurile castanilor imenși, ale căror frunze foșneau ca susurul unui pârâu. Nici despre rochia ei, ce flutura printre picioarele lui, și nici despre faptul că Henri nu încerca s-o evite.

Era dureros să se plimbe în parc cu Henri. Frumusețea ireală a amurgului, sentimentul că își dorea ceva de la ea și furia stârnită de faptul că o voia prea târziu – toate îi sfâșiau sufletul. Se simțea copleșită de aceeași vâltoare lăuntrică pe care o trăise în ziua în care Henri încercase s-o sărute pe malul râului, în Thoméry. Atunci, dorința lui părea un fel de scuză. Astăzi, părea că încearcă să recupereze tot ce pierduseră. Nu vedea oare că era cu neputință să recâștige trecutul, că nu era loc de împăcare sau de înțelegere?”

Cartea ”O fată în amurg. Un roman despre Paris” de Serena Burdick poate fi comandată pe raobooks.com, elefant.ro, libris.ro, cartepedia.ro, carturesti.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura RAO