O lacrimă de Batavia de Sergiu Someșan, Editura Smart Publishing – recenzie

O lacrimă de Batavia 

Sergiu Someșan

Editura: Smart Publishing

An apariție: 2022

Nr. pagini: 184

„Ce film ar ieși!” a fost primul meu gând, cam pe când trecusem de pagina 20. Dar ce fel de film? Ce fel de carte? „Un (alt) roman post apocaliptic” ar fi o caracterizare incorectă. Chiar și „Un roman post apocaliptic atipic” ar fi pe lângă subiect, și asta dintr-un motiv simplu: suntem sigur într-o atmosferă post apocaliptică, dar lipsește Apocalipsa! În loc de asta avem doar o Întrerupere, și anume a tuturor surselor de curent electric. Sufi cient însă ca lumea să o ia razna, dovedind cât de dependenți suntem de electricitate. Desigur, putem lua lucrurile și în sens metaforic. Însă, în sens concret, mi se pare senzațional faptul că Sergiu Someșan și-a scris cartea – știu dinsursă sigură – înainte ca o doamnă ministru din Austria să se trezească vorbind despre o posibilă pană de curent pan-europeană! Realitatea se străduiește să prindă din urmă fi cțiunea, Doamne, ferește! La fel ca în toate cărțile lui Sergiu Someșan, de la basmele pentru copii până la thrillerele SF, ceea ce contează cel mai mult până la urmă sunt oamenii și relațiile dintre ei. Oricât de teribile ar fi unele dintre elementele constructive ale cărții – precum cel care dă titlul volumului – mai importantă este defi nirea personajelor și a comportamentului lor atât în situații normale, cât, mai ales, în unele profund anormale. Colonelul și Profesorul sunt personaje arhetipale, pe care le-ai recunoaște dacă le-ai întâlni pe stradă. Profesorul cel tânăr este complet luat pe sus de evenimente – cele strict personale și cele globale, deopotrivă. Iar Clara este cea care evoluează, de-a dreptul șocant, într-un timp foarte scurt. Ceea ce cucerește însă – dincolo se fi rul narativ propriu-zis – este atmosfera de grup a celor patru personaje principale, parcă prieteni de-o viață, în ciuda diferențelor de vârstă, experiență și stil de a fi. Am lăsat la urmă cele trei dimensiuni inedite, care sunt esențiale. În primul rând, Întreruperea se termină și viața începe destul de repede să revină la normal – lucru nu tocmai obișnuit în romanele și fi lmele post apocaliptice. În al doilea rând, povestea are o componentă religioasă pe cât de subtilă, pe atât de profundă. În al treilea rând, istoria nu are un sfârșit. E un pic frustrant când ajungi la ultimele fraze, dar nu putea fi altfel. Cartea nu se încheie cu un fapt, nici cu o morală, ci cu un avertisment… - Tudor Călin Zarojanu

O lacrimă de Batavia a fost a doua carte semnată de Sergiu Someșan pe care am citit-o după Karla, zâna cu ochi azurii, un volum de povestiri sensibile ce au ca tematică iubirea. Prin urmare, știam la ce să mă aștept în ceea privește stilul de scriere al autorului, simplu și plăcut deopotrivă, dar nu știam în ce direcție mă va duce noua poveste. Ceea ce mi-a atras însă atenția, de la început, a fost titlul cărții, mai ales că exprimarea îmi era cunoscută. Astfel, la o simplă căutare pe internet am descoperit că lacrimile batavice, numite și picăturile prințului Rupert – cel care în jurul anului 1660 i-a oferit regelui Charles al II-lea al Angliei mai multe ,,lacrimi din Batavia” sunt acele obiecte în formă alungită, realizate din sticlă topită picurată în apă rece, cu două capete, din care unul gros și rotunjit, iar celălalt subțire, aidoma unui mormoloc, cu proprietăți mecanice deosebite datorită tensiunilor interne. Un titlu incitant și interesant, cel puțin pentru mine!

Ce legătură există între titlu și povestea din spate vă las pe voi să descoperiți, dar vă pot spune că povestea creionată, cadrul și desfășurarea acțiunii într-un mod rapid și secvențial precum în filmele cinematografice și, nu în ultimul rând, personajele, dau lecturii savoare și însuflețire. Povestea nu este complexă, însă, dincolo de rânduri, se simte dorința autorului de a evidenția o realitate viitoare întunecată, și probabilă dacă ne gândim la cursul evenimentelor din timpul pandemiei din ultimii doi ani, de la noi, dar și de peste hotare. 

Virgil este un tânăr profesor de fizică la un liceu renumit din Brașov, ce duce o viață retrasă, mai ales după moartea soției. Singurele momente plăcute sunt cele petrecute în compania prietenului său Stoia, profesor universitar, și a unui vecin, un pensionar de 75 de ani, numit Colonelul. Existența monotonă a lui Virgil se schimbă însă în momentul în care Clara, vecina și una dintre elevele sale, o tânără de aproape 18 ani, cu o minte sclipitoare, dar și o frumusețe angelică, îl atrage într-o capcană erotico-emoțională expunându-se în fața acestuia fără jenă cu intenția de a-l cuceri. La început, Virgil rezistă avansurilor Clarei, conștient că o relație cu aceasta este nepotrivită, dar șarmul și perseverența tinerei îl cuceresc renunțând în cele din urmă să se mai opună. Amândoi acceptă totuși că relația trebuie să rămână ascunsă de ochii celor din jur, cel puțin până la finele anului școlar. Nu bănuiau că, în curând, aceasta va fi cea mai mică problemă a existenței lor! 

O banală pană de curent, aparent rezultatul unei erori umane, aruncă Brașovul în beznă, iar elementele electromagnetice, internetul și liniile de telefonie devin nefuncționale. Pentru a înțelege ceea ce se întâmplă, dar mai ales pentru a preveni eventuale atacuri asupra lor, de care bătrânul pensionar este sigur că se vor întâmpla, acesta, Virgil, Clara și profesorul Stoia, reuniți cu toții în casa bătrânului, pun la bătaie un plan de supraviețuire. Din păcate, previziunile sumbre ale Colonelului se adeveresc: orânduirea socială este destabilizată complet, magazinele sunt devastate, luptele de stradă iau amploare; astfel Brașovul este cuprins de haos, necunoscut și moarte. Să fie aceasta Apocalipsa, cea despre care se tot vorbea în ultima perioadă?

Din acest moment, viața lor, dar și a celor din jur, se schimbă complet, și în mod dramatic. Frica și nesiguranța zilei de mâine pun stăpânire pe ei, iar pericolul și moartea îi urmăresc la tot pasul.

Viața merge însă înainte! Lumea pe care o știau s-a dărâmat, dar acum, în fața ochilor se așterne un nou viitor, unul în care „Destinul pune bucăți de fier în mănușile de box ale viitorilor concurenți”. 

Dacă la început narațiunea, redată la persoana a III-a, stă sub semnul pasiunii și iubirii, ulterior aceasta devine un mix de genuri, de la romance la SF și nu numai, de situații, fapte, trăiri. De asemenea, autorul pune accent pe natura umană din perspectiva socială, dar nu numai, emoția fiind elementul cheie.

Cum vor supraviețui eroii noștri într-o lume dezlănțuită și ce le rezervă viitorul, rămâne să descoperiți singuri dacă veți citi cartea.

Într-un mod simplu, prin povestea și personajele creionate, autorul ne invită să ne imaginăm că lumea pe care o știm se dărâmă, iar viitorul presupune o întoarcere la vechea orânduire socio-politică, cultural-istorică. Cum am supraviețui fără tehnologie, curent electric? Aceasta este una dintre multiplele întrebări ce se nasc dintr-un astfel de scenariu.

Dacă vă plac poveștile SF de întindere mică și cu ușoare accente romantice, atunci cartea O lacrimă de Batavia este potrivită pentru voi. Lectura este lejeră, plăcută și relaxantă.

,,Pe scurt, tot orașul se transformase într-un câmp de bătălie. Magazinele erau golite de mult, iar acum oamenii se luptau și chiar se ucideau între ei pentru a-și lua unul de la altul alimentele și apa îmbuteliată.”

,,În câteva zile, orașul se va umple de morți, pe care nu va avea cine să-i îngroape și se vor descompune, iar aerul va deveni irespirabil. Cei care se vor gândi mai mult la asta se vor retrage la țară, spre comunitățile rurale, și iar vor urma lupte pentru resurse cu localnicii. În cele din urmă, situația se va stabiliza cu o populație redusă la minimum în localitățile rurale, care se vor putea descurca fără curent electric „

Cărțile autorului Sergiu Someșan pot fi comandate pe libris.ro,librariadelfin.ro, carturesti.ro, librarie.net, emag.ro

Recenzii și prezentări cărți Sergiu Someșan

Recenzii și prezentări cărți autori români