O să-nțelegi când o să fii mai mare de Virginie Grimaldi, Editura Univers – recenzie

O să-nțelegi când o să fii mai mare

(Tu comprendras quand tu seras plus grande – 2016)

Virginie Grimaldi

Editura UNIVERS

An aparitie: 2020

Nr. pagini: 400

Traducător: Irinel Antoniu

Primele romane ale autoarei Virginie Grimaldi, născută în 1977 și laureată a premiului E-crire Aufeminin în 2014, au fost toate bestselleruri (Prima zi din restul vieții mele, O să-nțelegi când o să fii mai mare, Parfumul fericirii e mai puternic în ploaie, Era și timpul să aprind iar stelele).

În 2018, ocupă locul 6 în Top 10 al romancierilor francezi care au vândut cele mai multe cărți în Franța.

Tânăra Julie, psiholog de profesie, își pierde tatăl, apoi iubitul, și în cele din urmă o altă persoană pe care a adorat-o dintotdeauna dispare din viața ei. La doar 32 de ani, ajunge să se creadă învinsă și se resemnează să trăiască singură. Dar lucrurile iau o turnură surprinzătoare când Julie pleacă din Paris pentru a accepta o slujbă neînsemnată în orășelul ei natal, într-o instituție ai cărei locatari și locatare o fac să-și reevalueze tot trecutul și să privească altfel viitorul. Relatare a unei întâlniri fantastice între cei care au o viață de povestit și cei care au toată viața înainte, romanul O să-nțelegi când o să fii mai mare poartă toate mărcile stilului care a consacrat-o pe Virginie Grimaldi: umor nebun, personaje de care te atașezi și o profundă umanitate. Când închizi romanul, rămâi cu nostalgia unei cărți bune și pofta de a te delecta cu micile și marile plăceri pe care le oferă viață.

Emoționant, sclipitor, o reușită superbă!  – Le Dauphiné libéré

O combinație încântătoare de fericire și tristețe! – Jaffareadstoo

Un ritm acaparant, o scriitură dinamică, un stil incisiv și amuzant.  – Biba

O poveste fascinantă! Revigorantă ca briza mării!  – Nicola Cornick, autoare bestseller-uri

Virginie Grimaldi vă va purta într-o călătorie despre pierdere, iubire și secrete. Un bestseller care vă va inspira să cunoașteți oameni și locuri noi. – Culturefly

O fabuloasă evadare din cotidian!  – Take a Break

Am adorat fiecare pagină a acestui roman. M-a făcut să râd, mi-a topit inima, m-a fermecat și inspirat în aceeași măsură! – Krafti Reader

Am ales această carte tentată de sinopsis, de coperta minunată sub care a apărut la Editura Univers și, recunosc, și de cotația foarte bună de pe goodreads, iar, citind-o, așteptările mi-au fost pe deplin răsplătite. O apariție editorială de top!

Un splendid roman cu povești în poveste țesute pe firul principal al acțiunii, povești de viață impresionante transmise într-un stil plin de sensibilitate și empatie, nelipsit însă de un delicios strop de umor și autoironie. 

„O să-ntegi când o să fii mai mare” este o poveste dulce amăruie, care m-a răscolit și mi-a trezit nostalgii, cu un final spectaculos și luminos.

O poveste despre pierdere și suferință, despre acceptarea și depășirea acestora și despre mecanismele pe care le folosește fiecare pentru a face față. Despre tinerețe și bătrânețe, despre viața în toată complexitatea ei, cu bune și cu rele.

Personajul narator al cărții este o tânără psiholog de profesie, Julie, care ne povestește o experiență traumatizantă din viața ei, decizia pe care a luat-o în încercarea de a-i face față, drumul pe care a purtat-o aceasta, oamenii pe care i-a întâlnit și lecțiile de viață învățate pe parcurs.

Julie lucra la o clinică de operații estetice, avea un prieten de care era îndrăgostită, Marc, iar viața ei curgea lin și frumos. Totul s-a schimbat într-o seară, cu un telefon de la mama ei, care a împărțit viața ei în „înainte” și „după”.

Tatăl ei, un bărbat încă tânăr și în putere, de care Julia era foarte apropiată, a făcut stop cardiac și a murit!

„Totul s-a dat peste cap într-o seară. Cea în care a murit tata.”

Suferința a dezechilibrat-o profund și, cum o supărare nu vine niciodată singură, Julie a mai avut parte de două șocuri în perioada următoare: s-a despărțit de Marc, căruia i-a văzut o latura superficială, insensibilă, tocmai atunci când avea cea mai mare nevoie de susținere și, pe deasupra, a trebuit să facă față și dispariției din viața ei a bunicii ei dragi. Despre asta vom afla amănunte în final.

Un anunț de muncă pe care l-a văzut în ziar i-a atras atenția și a simțit că o schimbare în acest moment al vieții ei ar fi binevenită.

”Tata era mort. Stăteam întinsă pe nisip, liniștită, și un val mă izbea cu toată puterea. Lunile care au urmat au fost o succesiune de valuri sparte. Tata, bărbatul meu, bunica. Mă înecam. Așa că, săptămâna trecută, citind anunțul ăsta de muncă, am văzut un colac de salvare. Un cămin de bătrâni din Biarritz căuta urgent o psihologă calificată pentru a o înlocui temporar pe cea plecată în concediu de maternitate. Se oferea cazare. Perspectiva de a lucra cu persoane în vârstă mă entuziasma cam ca aceea de a săruta un păianjen, dar era o chestiune de supraviețuire.”

Căminul de bătrâni era la Biarritz, localitatea ei natală, la doar câțiva km de casa ei părintească.

Am înțeles-o pe Julie că suferea și că acceptând acest post temporar – pentru opt luni -, era felul ei de a face față suferinței, detașându-se și luând o pauză de la viața ei, așa cum fusese până atunci. Am înțeles la final și mai clar de ce a luat această decizie, să se angajeze la acest cămin de bătrâni. Veți vedea despre ce e vorba. Ce nu am înțeles sau mai bine zis nu am aprobat în sinea mea a fost faptul că a ascuns mamei și surorii ei faptul că se află la o aruncătură de băț de ele, care o credeau în continuare la Paris. Lucrurile s-au lămurit în cele din urmă, dar mi s-a părut greșită această decizie a ei de a nu le spune adevărul. Dar asta a fost alegerea ei. 

”Nu i-am spus nimic mamei. (…) dintr-un motiv absolut egoist îmi convine să nu știe că mă aflu la câțiva kilometri de ea. Am nevoie de timp ca să mă regăsesc, să-mi dau seama ce vreau să fac cu viața mea, fără nici o influență.

M-am pierdut într-un labirint, merg înainte, mă izbesc, fac cale întoarsă, nu știu încotro mă îndrept și trebuie să găsesc singură ieșirea, fără firul Ariadnei sau GPS.”

Perioada petrecută ca psiholog la Căminul de bătrâni Tamarisca este amănunțit descrisă. Ca structură, cartea este împărțită pe capitole, lună cu lună.

Facem cunoștință cu personalul căminului, între care Greg și Marine îi vor deveni prieteni Juliei. Îi cunoaștem de asemenea pe rezidenții căminului și aflăm, treptat, poveștile lor de viață. I-am îndrăgit pe Louise, Gustave, Maryline, Elisabeth și Pierre, Rosa, și, de fapt, pe toți ceilalți. Singurul antipatic era Leon, un bătrân pur și simplu răutăcios, căruia nu-i păsa de nimeni. 

Louise ”pierduse” patruzeci de ani de viață, uitându-i complet. Însă memoria recentă era intactă și putea astfel ”funcționa” normal. Gustave își ascundea tristețea sub nelipsitele lui glume. Cocheta Maryline purta tot timpul o eșarfă cu”Miss Bunica 2004” de care era tare mândră. Elisabeth și Pierre erau soț și soție și erau și acum, la bătrânețe, îndrăgostiți.

Rosa Goncalves e o rezidentă care sosește la Tamarisca după angajarea Juliei acolo, iar nepotul Rosei, Raphael, o ajută să se instaleze. Iar atracția pe care a simțit-o Julia față de Raphael de cum l-a văzut, a luat-o complet pe nepregătite. Iar când aceasta e și reciprocă, ceva începe să se înfiripe… 

Am urmărit cu interes și emoție ședințele săptămânale pe care le avea Julie, ca psiholog, cu fiecare dintre aceștia, dialogurile fiind presărate cu mici perle de înțelepciune. Julie le oferea rezidenților căminului consiliere, dar era pe deplin răsplătită primind de la aceștia prețioase lecții de viață din experiența lor proprie.

”Avem două vieți. Cea de-a doua începe în ziua când ne dăm seama că nu avem decât una.” (Confucius)

Treptat, interacționând cu aceștia, participând la activitățile lor cotidiene, urmărindu-i cum apreciază viața, cu micile ei bucurii de zi cu zi, Julie începe să se vindece sufletește.

”În preajma lor, învăț să fiu rezistentă. Niciodată nu am apreciat atât de mult micile detalii decât de când știu că totul se va termina. Acum le cunosc valoarea. Cred din ce în ce mai mult că fericirea este făcută din bucățele adunate pe drum.

Încă nu reușesc să văd partea pozitivă din aceste încercări. Nici nu sunt sigură că vreau. Dar îmi dau seama de șansa de a înțelege valoarea vieții.

Asta mi-a oferit Tamarisca.”

Deși cartea nu este una romantică, avem totuși parte de romantism și, mai ales, de iubire și vom urmări nu unul, ci trei cupluri nou formate. Și bat clopote de nuntă. Căci iubirea apare de multe ori deodată, atunci când te aștepți mai puțin… Nu vă dau detalii, vă invit să descoperiți despre cine e vorba.

În final am avut parte de o revelație, o răsturnare de situație spectaculoasă, complet neașteptată!

Mi-au plăcut foarte mult citatele de la începutul fiecărui capitol, foarte atent alese, de reținut! În continuare, vă ofer câteva din acestea: 

”Avem două vieți. Cea de-a doua începe în ziua când ne dăm seama că nu avem decât una.” (Confucius)

”Să fii fericit nu înseamnă că totul este perfect. Înseamnă că ai hotărât să privești dincolo de imperfecțiuni.” (Aristotel)

”Lungimea unei vieți este aceeași. fie că ți-o petreci cântând sau plângând.” (Proverb japonez)

”Viața nu înseamnă să aștepți trecerea furtunii. Înseamnă să înveți să dansezi în ploaie.” (Seneca)

”De fiecare dată speranța duce mai departe decât teama.” (Jünger)

O carte superbă, motivațională și inspirațională despre care pot spune cu sinceritate că m-a marcat și care mi-a oferit o lectură savuroasă, de neuitat. O carte din suflet pentru suflet. O recomand cu drag!

Cartea O să-nțelegi când o să fii mai mare de Virginie Grimaldi poate fi achiziționată de pe edituraunivers.ro, elefant.ro, libris.ro, librarie.net, carturesti.ro, cartepedia.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Univers