Omul focului de Joe Hill, Editura Herg Benet – recenzie

Omul focului (The Fireman – 2016)

Joe Hill

Editura Herg Benet

Colecția Cărțile Arven

An apariție: 2018

Nr. pagini: 800

Traducere: Alexandru Voicescu

Joe Hill este autorul cărților New York Times bestseller NOS4A2, Horns și Heart-Shaped Box și a volumului de povestiri 20th Century Ghosts. De asemenea, este autorul seriei de benzi desenate Locke & Key, câștigătoare a premiului Eisner. Locuiește în New Hampshire.

O epidemie globală determină combustie spontană la cei infectați, orașele cad pradă flăcărilor unul câte unul, iar nimeni nu știe de ce, cum și de unde a pornit. Doctorii o denumesc Draco incendia trychophyton, însă toți ceilalți îi spun Solzu’ Dragonului, rezultatul unui spor extrem de contagios ce marchează trupul gazdelor în cruste de un negru-auriu splendid – totul înainte de izbucnirea în flăcări. Milioane sunt infectați. Nu există antidot. Nimeni nu e în siguranță.

Harper Grayson, o soră medicală dedicată și plină de compasiune, dar și pragmatică precum Mary Poppins, a tratat sute de pacienți înainte ca spitalul ei să ardă din temelii. După care a descoperit urmele crustei aurii chiar pe propria piele. Când epidemia a pornit, ea și cu soțul ei, Jakob, au făcut un pact: dacă se vor îmbolnăvi, își vor lua soarta în propriile mâini. Nu a fost însă pregătită pentru situația în care ar fi însărcinată. Acum, știind că au fost cazuri de mame care au născut copii sănătoși, ea trebuie să supraviețuiască cu orice preț.

Convins că soția sa l-a contaminat și pe el, Jakob ajunge la limita disperării și, în cele din urmă, o părăsește pe măsură ce comunitatea lor e cuprinsă de teroare. Din haosul creat se ridică nemiloasele Comandouri de Incinerare – auto-proclamate, înarmate și patrulând străzile și pădurile pentru a extermina pe cei care cred ei că poartă sporul. Și totuși Harper nu este pe atât de singură pe cât se temea: un străin misterios pe care l-a cunoscut în treacăt la spital, un bărbat purtând un costum galben și uzat de pompier, având tot timpul cu el o rangă, străbate ruinele din New Hampshire. Infectat cu Solzu’ Dragonului, bărbatul e capabil să își controleze focul dinăuntrul său, folosindu-l ca scut pentru a proteja pe cei vânați… și ca armă de răzbunare a celor nedreptățiți.

În lunile care urmează, în timp ce totul arde scăpat de sub control, Harper trebuie să afle secretele Pompierului înainte ca viața sa – și a copilului nenăscut – să se destrame în fum.

Omul focului de Joe Hill mi-a atras atenția încă de la apariție. Atât titlul cât și coperta te fac să îți dorești cartea și să descoperi povestea imediat. Opiniile pro și contra în ceea ce îl privește pe autor m-au făcut foarte curioasă și am vrut să îmi fac propria părere.

După cum ne sugerează titlul, acțiunea are în prim plan focul, asistând pe parcurs la încercarea oamenilor de a se salva și de a supraviețui în fața unei pandemii ce amenință sfârșitul omenirii.

Acţiunea, plasată într-un viitor post-apocaliptic, se desfășoară în New Hampshire, unde o boală contagioasă pune stăpânire pe absolut tot, iar orașele sunt cuprinse de flăcări unul câte unul, la fel și oamenii. Verdictul medicilor semnalează faptul că este vorba de un virus ce poartă numele Solzu’ Dragonului, care se manifestă prin acoperirea corpului de cruste ce determină apoi arderea spontană. În scurt timp, spitalele sunt luate cu asalt, iar bolnavii sunt bine izolați și tratați cu maximă responsabilitate. Însă, cu toate acestea, nimeni nu scapă cu viață.

Harper Grayson lucrează ca asistentă medicală. Pe zi ce trece, ea este tot mai îngrozită de ceea ce vede: un bărbat care pur și simplu a luat foc și într-o fracțiune de secundă s-a făcut scrum, pacienți care fumegau și păreau să izbucnească în flăcări din moment în moment, chiar dacă de multe ori nu se întâmpla asta. Boala se manifesta diferit de la o persoană la alta, însă durerea provocată de numeroasele arsuri îi făceau pe toți cei atinși isterici și extrem de periculoși.

Cu toții sperau la un tratament, chiar dacă încă nu exista un antidot pentru boala lor. Harper încerca să rămână indiferentă și să nu se atașeze prea mult de ei pentru a trece mai ușor peste momentul când aceștia încetau din viață.

Cu toate că a purtat echipament de protecție în permanență, Harper va fi de-a dreptul îngrozită la un moment dat, observând cruste apărute pe corpul său, acestea demonstrând clar că a fost contaminată. Disperarea ei va deveni cumplită când va realiza că era și însărcinată. De dragul copilului ei nenăscut, știind că au fost cazuri de mame infectate care au născut copii sănătoși, Harper se hotărăște să lupte pentru a supraviețui, în ciuda faptului că soțul ei Jakob, în loc să o consoleze și să-i fie alături, a lăsat-o să se descurce singură, reproșându-i faptul că nu a fost atentă și că există riscul să-l infecteze și pe el. Ajutată de un pompier pe care-l cunoscuse la spital, Harper ajunge într-o tabără de refugiați care adăpostea oameni infectați cu virusul ”Solzu’ Dragonului”. Cei aflați acolo găsiseră o cale de a controla boala și se sprijineau reciproc.

„Uneori cred că având jumătate de lume în flăcări- cu atât de multă moarte și atât de multă durere – e un fel anume de păcat să cânți și să îți fie bine. Dar când mă gândesc mai atent, păi, chiar și dinainte de Solzu’ Dragonului, majoritatea vieților oamenilor erau nedrepte, brutale, cuprinse de pierderi și de mâhniri și confuzie. Majoritatea vieții oamenilor au fost și sunt prea scurte. Majoritatea oamenilor și-au trăit zilele înfometați și desculți, fugind de războaie și de foamete, o molimă aici și o inundație dincolo. Însă oamenilor le e dat să cânte pe mai departe. Chiar și un bebeluș care nu a mai fost hrănit de zile întregi se va opri din plâns și se va uita în jur când ar auzi pe cineva cântând de bucurie. Cânți și e ca și cum ai da de băut unui om însetat. E un act de bunătate. Te face să strălucești. Dovada că tu contezi se află în cântecul tău și în felul în care aduceți lumină unul pentru celălalt. Poate că alții cad și ard – vor cădea și vor ardea. Nu există niciunul dintre noi care să nu fi fost martor la așa ceva. Însă aici nimeni nu arde. Noi strălucim. Un suflet temător și fără credință este surceaua perfectă…”

Aș mai avea multe de transmis, dar am să mă opresc aici pentru a nu vă strica plăcerea lecturii. Vă las să descoperiți singuri care era modul de transmitere al cumplitului virus și care era motivul pentru care oamenii izbucneau în flăcări atunci când erau cuprinși de frică sau erau foarte stresați.

Mi-a plăcut mult stilul autorului și intriga originală a cărții. Nu pot să nu remarc cât de credibilă a putut face autorul această boală, care în realitate – din fericire – nu există.

Am descoperit în carte personaje bine conturate și puternice. Nu am rezonat prea bine cu Harper, întrucât mi s-a părut puțin nehotărâtă, în schimb mi-a lăsat o impresie plăcută pompierul John, care mi s-a părut foarte convingător. Vă las pe voi să-i descoperiți mai bine, să vă convingeți de puterile lor, să le aflați secretele și să parcurgeți alături de ei finalul poveștii.

Am descoperit în acest roman o lecție de supraviețuire. Lupta cu boala te face să devii un om mai puternic decât crezi că ești și te provoacă să scoți toate armele pentru a te ajuta să treci peste și să lupți alături de cei care au nevoie de tine. Nu poți să nu te gândești la ce ai fi făcut tu în locul personajelor, nu poți să nu te gândești la suferința oamenilor și mai ales la suferința celui care este parte din viața ta.

Mi-ar fi plăcut mai multă acțiune și mai mult suspans pentru cele 800 de pagini, dar fiecare cititor își va face propria părere citind cartea.

Doresc să menționez și traducerea foarte bună!

Cartea Omul focului de Joe Hill poate fi comandată pe hergbenet.ro, elefant.ro, libris.ro, carturesti.ro, cartepedia.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Herg Benet