Omul în cāutarea sensului vieții de Viktor E. Frankl, Editura Vellant – recenzie
Omul în cāutarea sensului vieții
(Man’s Search for Meaning – 2006)
Viktor E. Frankl
Editura Vellant
An apariție: 2018
Nr. pagini: 176
Traducător: Florin Tudose
Dr. Viktor E. Frankl (1905 – 1997) a fost profesor de neurologie si psihiatrie la Universitatea din Viena, iar timp de 25 de ani a activat ca șef al clinicii de neurologie din Viena. Logoterapia sau analiza existențiala creată de el a ajuns să fie cunoscută drept cea de-a treia școală vieneză de psihoterapie. Frankl a ținut cursuri la universitatile Harvard, Stanford, Dallas si Pittsburg și a fost profesor de logoterapie la U.S. International University din San Diego, California. Cele 32 de cărți scrise de acesta au fost traduse în 31 de limbi. „Omul în căutarea sensului vieții” s-a vândut în câteva milioane de exemplare și a intrat în categoria celor mai influente zece cărți ale Americii.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost închis timp de trei ani în lagarul nazist de la Auschwitz. Viktor Frankl a fost un om extraordinar nu pentru că a supravietuluit Holocaustului, ci pentru că a luat cea mai mare palma pe care ți-o poate da viața și a transformat-o într-o experiență uluitoare de cunoaștere. A scris „Manas Search for Meaning” (Omul în cautarea sensului vieții) în 9 zile, iar succesul cărții a fost mult peste ce s-ar fi așteptat autorul.
„Omul în căutarea sensului vieții” este cronica experiențelor îngrozitoare trăite de psihiatrul Viktor Frankl în timpul detenției sale la Auschwitz și în alte lagăre concentraționiste. Cartea devenită bestseller internațional cu peste 10 milioane de copii vândute, deschide cea mai intimă perspectivă asupra înțelegerii omului în situații de nesupraviețuit, cum acceptă trauma și în final, găsește sens în ceea ce trăiește.
,,Cartea de faţă a ajuns să numere aproape o sută de ediţii în limba engleză – pe lângă traducerile în alte douăzeci şi unu de limbi. Numai ediţiile în engleză au depăşit trei milioane de copii vândute.
Acestea sunt faptele şi probabil tot acesta este motivul pentru care reporterii presei scrise americane, dar mai cu seamă reporterii posturilor de televiziune îşi încep cel mai adesea interviurile, după expunerea acestor cifre, cu următoarea exclamaţie: „Dr. Frankl, cartea dumneavoastră a ajuns un adevărat bestseller – cum vă simţiţi după un asemenea succes?“. În primul rând, le explic că eu în faptul că volumul meu a ajuns bestseller nu văd o realizare sau o reuşită personală, ci mai degrabă expresia stării de nefericire la care a ajuns lumea contemporană: dacă sute de mii de oameni cumpără o carte care încă din titlu promite să se ocupe de problema sensului vieţii, atunci probabil că această chestiune îi macină profund pe oamenii aceştia.” – Viktor Frankl
”Omul în căutarea sensului vieții de Viktor Frankl este una dintre marile cărți ale epocii noastre. În mod normal, dacă într-o carte există un singur pasaj, o singură idee suficient de puternică încât să schimbe viață cuiva, atunci cartea aceea merită citită, recitită și-și merită pe deplin locul într-o bibliotecă.” – Harold S. Kushner
Cartea Omul în cāutarea sensului vieții de Viktor E. Frankl mi-a fost împrumutată de o colegă de serviciu cu ceva timp în urmă, dar am preferat să o citesc atunci când intuiția mi-a spus că a sosit momentul ei. Și bine am făcut! Nu a fost o lectură facilă, dar nici foarte grea ci, mai degrabă, apăsătoare; cu fiecare filă citită am simțit, într-un mod grav, cald și armonios deopotrivă, profunzimea din spatele cuvintelor, şi sensul acestora.
Viktor E. Frankl (1905-1997) a fost un psihiatru austriac de origine evreiască, doctor în neurologie și filozofie, profesor de neurologie și psihiatrie la Universitatea din Viena, ,,părintele” logoterapiei – o tehnică psihiatrică ce pune accent pe căutarea sensului vieții – și, totodată, supraviețuitor a patru lagăre de concentrare naziste – Theresienstadt, Auschwitz-Birkenau, Kaufering și Türkheim.
Interacțiunea lui Frankl cu pacienții și cu oamenii în general, propriile cercetări și observații, l-au determinat să descopere că „forțele care acționează în afara controlului tău îți pot lua tot în afara unui lucru: maniera în care vei reacționa la ce se întâmplă. Nu poți controla ce ți se va întâmpla în viață, dar îți poți controla întotdeauna sentimentele și acțiunile față de evenimentele vieții”, teorie întărită ulterior de experiența trăită la Auschwitz. O altă idee pe care Frankl a susținut-o cu tărie a fost aceea că „viața nu este în primul rând o căutare a plăcerii, așa cum credea Freud, ori a puterii, cum a susținut Adler, ci o căutare a sensului”.
În ziua deportării, Frankl avea asupra sa manuscrisul primei sale cărți – publicată ulterior sub titlul Doctorul și sufletul – care conținea ideile fundamentale ale logoterapiei, precum și relatări despre experiența sa ca neurolog și psihiatru; după ce manuscrisul i-a fost confiscat, Frankl l-a rescris în timpul detenției în lagărul de la Auschwitz pe bucățele de hârtie furate de un alt prizonier din birourile lagărului, găsindu-și astfel puterea și speranța supraviețuirii în dorința de a scrie această carte, printre altele.
„Pot să mărturisesc că, printre alte lucruri, îmi datorez supraviețuirea din lagăr hotărârii mele de a reface manuscrisul confiscat”.
Experiența personală în lagărele de concentrare l-a determinat să scrie a doua sa carte – Omul în cāutarea sensului vieții -, cea care l-a făcut celebru în lumea întreagă, care a inspirat filosofi, gânditori religioși, profesori și studenți, care a schimbat vieți.
Cartea, publicată de-a lungul timpului în mai multe ediții, este împărțită în două capitole – Experiențe într-un lagăr de concentrare și Logoterapia pe scurt -, dar cuprinde și o introducere referitoare la Prefața ediției din 1992, iar la final un Post-scriptum la ediția din 1984. Ce se ascunde însă între coperțile acestei cărți?
În primul capitol, Frankl pune accent pe motivul dorinței și voinței sale de supraviețuire. El susține că doar o voință puternică de a trăi, instinctul de autoconservare, ajutorul dat de unii oameni din lagăre și propria perspicacitate, combinate, au determinat supraviețuirea sa în cei trei ani de încarcerare, între 1942-1945, fără a diminua însă „rolul” jucat de noroc, toanele gardienilor, instinctul de a avea sau nu încredere în cei din jur. Totodată, Frankl menționează că, pentru a rezista și a depăși degradarea din lagăre, erau necesare și alte aspecte ce țin de natura umană, cum ar fi: optimismul, umorul, detașarea psihologică, etc.
Un alt moment crucial, și copleșitor, pentru supraviețuitorii lagărelor de concentrare a fost cel de după eliberare. Pentru cei mai mulți dintre aceștia, împlinirea visului eliberării a produs noi suferințe, toți cei dragi fiind morți. Astfel, începea o nouă etapă a vieții lor.
Primul capitol conține relatări ce copleșesc emoțional cititorul atunci când citește despre ororile săvârșite de naziști în lagărele de concentrare; cu toate acestea, din punctul meu de vedere, sunt mult mai dureroase și emoționante gândurile, speranțele, trăirile autorului și ale camarazilor săi din lagăre. În spatele cuvintelor, simți acut dorința de supraviețuire, dar și neputința și acceptarea inevitabilului. Dincolo de toate, Frankl ne transmite propria înțelegere asupra acelei realități: „orice s-ar fi întâmplat, libertatea de a decide cum să răspundă suferinței sale îi aparținea lui și numai lui. Pentru el, nu era doar o opțiune, ci o responsabilitate, la fel ca a celorlalți, de a alege «felul în care să-și ducă crucea»”.
În capitolul doi, Frankl își expune pe scurt câteva idei despre logoterapie pornind de la experiența sa profesională de dinainte de 1942, idei argumentate puternic și subtil deopotrivă de experiența trăită în lagărele de concentrare, de perioada de după eliberare, și nu numai.
Din punctul său de vedere, cea mai mare provocare a omului este să găsească sensul vieții, iar acesta poate fi găsit pe trei căi: „(1) prin creație sau acțiune; (2) prin experimentarea a ceva sau întâlnirea cu cineva; și (3) prin atitudinea în fața suferinței inevitabile”. Deși suferința este inevitabilă, iar atitudinea omului în fața ei este esențială, Frankl spune clar că nu este obligatoriu să suferi pentru a-ți găsi sau a da sens vieții tale; totodată, afirmă că „sensul poate fi găsit în ciuda suferinței” și că ,,suferința inutilă e mai degrabă masochistă decât eroică”.
Altfel spus, în Omul în cāutarea sensului vieții, Frankl rezumă ideile și teoriile sale despre viață și sensul acesteia conform cărora „căutarea sensului este una dintre cheile sănătății psihice și a înfloririi umane”.
O carte despre supraviețuire, despre om, puterea sa de luptă cu inumanitatea, cu sine, dar și capacitatea sa de adaptabilitate, dorința și credința în ziua de mâine, încrederea în OM! O carte ce merită citită și recitită, de nelipsit din biblioteca oricărui cititor, care invită la meditație, învățare, recunoștință, la căldură sufletească și bunătate, dar și la întrebări și, de ce nu, răspunsuri!
O carte care ne reamintește că:
„După Auschwitz, știm de ce e capabil omul.
După Hiroshima, știm care este miza.”
Cu siguranță, Omul în cāutarea sensului vieții va avea un loc special în biblioteca mea!
Fragment din cartea „Omul în căutarea sensului vieții” de Viktor E. Frankl
„Numai un singru lucru vă rog, a continuat amicul, să vă radeți zilnic, pe cât posibil, chiar dacă o faceți cu un ciob de sticlă... chiar dacă vă costă ultima bucățică de pâine. Veți arăta mai tineri, iar răzuiala vă va face obrajii să pară mai rumeni. Aveți o singură șansă dacă vreți să rămâneți în viață: să arătați cât mai apți de muncă. Cea mai mică ezitare la mers, din cauza unei mici bășici în talpă, să spunem, va fi observată de soldații SS și a doua zi vă așteaptă camera de gazare. Știți ce este un – moslem -? Un om care arată deplorabil, epuizat, bolnav și emaciat, unul care nu mai e capabil de muncă fizică grea… asta e un – moslem –. Mai devreme sau mai târziu, de obicei mai devreme, orice -moslem- ajunge la gazare. Așa că țineți minte: bărbieriți-vă, mergeți cu spatele drept și fiți inteligenți; numai așa puteți sta liniștiți în privința camerelor de gazare. Toți cei care sunteți aici, chiar și voi, sosiți de douăzeci și patru de ore, nu aveți de ce vă teme de gazare, poate cu excepția ta. A arătat spre mine și mi-a spus: Sper să nu te superi că sunt așa sincer. Celorlalți le-a repetat: Dintre voi toți, numai el are motive să se teamă de următoarea selecție. Așa că să nu vă fie frică.Am zâmbit. Astăzi sunt convins că oricine ar fi făcut la fel în locul meu.”
4 Comments
Oli
Foarte frumoasa recenzie si o recomandare de top, am retinut-o, multumesc!
Mirela Barbalata
Multumesc, Oli!
O carte pe care o recomand din suflet tuturor!
Tyna
Foarte frumoasă recenzie! O carte foarte frumoasă și profundă, pe care mi-ar plăcea să o citesc. Mulțumesc mult pentru recomandare!
Mirela Barbălată
Multumesc, Tyna!
Este o carte minunată .