Oracolul păsării negre de Deborah Harkness, seria Cartea pierdută a vrăjitoarelor, Editura Litera – recenzie
Oracolul păsării negre
(The Black Bird Oracle – 2024)
Deborah Harkness
Editura Litera
Colecție Blue Moon
Ediție canturi colorate
An apariție: 2024
Nr. pagini: 528
Traducere din limba engleză de Irina Stoica, Oana Barbu, Bianca Paulevici
Deborah Harkness s-a născut în 1965, dintr-un tată american și mamă englezoaică. A crescut în Pennsylvania. Este absolventă a Mount Holyoke College, Northwestern University, University of California, Davis. A studiat de asemenea la Oxford University. Este recunoscută pentru cunoștințele ei în domeniul științei, medicinei, alchimiei, magiei și ocultismului. În prezent, este profesor de istorie la University of Southern California. A fost inclusă în programe prestigioase și a primit o bursă de la National Humanities Center. Cea mai recentă lucrare universitară a ei este o cercetare despre Londra elisabetană și revoluția științifică. A publicat prima carte în 2011 și între timp a devenit un scriitor foarte premiat.
Premii: Premiul Goodreads Choice pentru cel mai bun fantasy, Premiul Goodreads Choice pentru cartea favorită
Nominalizări: Goodreads Choice Awards Best Debut Goodreads Author
Oracolul păsării negre este al cincilea volum din seria Cartea pierdută a vrăjitoarelor
- Seria Cartea pierdută a vrăjitoarelor/ All Souls Series
- Cartea pierduta a vrăjitoarelor – The Discovery of Witches – 2011 – recenzie
- Școala nopții – Shadow of Night – 2012 – recenzie
- Cartea vieții – The Book of Life – 2014 – recenzie
- Fiul timpului – Time’s Convert – 2018 – prezentare
- Oracolul păsării negre – The Black Bird Oracle – 2024
Înfruntă întunericul din ființa ta... și învață să îl accepți
Atrași unul de celălalt, Diana - vrăjitoare și om de știință la Oxford - și Matthew - vampir și specialist în genetică - s-au îndrăgostit și au rămas împreună în ciuda tabuurilor din cele două lumi din care provin. Dar acum s-au trezit la viață puteri întunecate și sunt din nou puși la încercare: Diana și Matthew primesc o cerere oficială din partea Congregației, fiind înștiințați că trebuie să testeze puterile magice ale gemenilor lor în vârstă de șapte ani, Pip și Rebecca.
Preocupată de siguranță copiilor și dorindu-și cu disperare să evite aceeași soarta care i-a determinat pe propriii părinți să arunce o vrajă asupra ei pentru a o proteja de Congregatie, Diana decide să lupte pentru viitorul familiei și răspunde mesajului scurt, dar îngrijorător primit de la Gwyneth Proctor, o strămătușă despre a cărei existență află abia acum: "E timpul să vii acasă, Diana".
Ajunsă în Ravenswood, la casa familiei Proctor și sub îndrumarea lui Gwyneth - o vrăjitoare expertă în magia superioară -, Diana intră într-o nouă etapă a existenței ei: trebuie să se confrunte cu trecutul sumbru și plin de secrete al familiei sale și să lupte cu tentația de a deține acele puteri magice la care visase întotdeauna. Dar oare își poate înfrânge teama de partea întunecată a magiei superioare și, în sfârșit, să-și folosească acest dar neprețuit?
Cartea Oracolul păsării negre de Deborah Harkness poate fi comandată de pe libris.ro
Oracolul păsării negre ne prilejuiește o incursiune în minunata lume a seriei Cartea pierdută a vrăjitoarelor, o lume fantastică, plină de magie, simboluri, creaturi fascinante, iubire și romantism. Încă de la prima carte a seriei, Cartea pierduta a vrăjitoarelor, am fost cucerită de o poveste foarte bine scrisă, care ne poartă, conduși de penița vrăjită a lui Deborah Harkness, într-o călătorie magică plină de suspans și neprevăzut.
În acest al cincilea volum, Oracolul păsării negre, Diana pornește într-o nouă călătorie pentru a-și explora magia superioară. Pe firul principal al acțiunii se împletesc o mulțime de povești de familie care ies la iveală, de această dată din partea familiei tatălui Dianei, familia Proctor, oferind o nouă perspectivă unor acțiuni din trecut și permițând mai multe întorsături ale intrigii.
Mi-a fost dor de Diana și Matthew, însă, pe când Diana se află în prim- planul acestei povești, Matthew se simte mai mult ca un personaj de fundal de data aceasta. Totodată, mi-aș fi dorit să fi putut reîntâlni mai multe dintre personajele îndrăgite pe care le-am cunoscut de-a lungul seriei. Personajul Sarah e un pic ”detronat” în lumina noilor secrete care ies la iveală, însă Gwyneth Proctor, strămătușa despre existența căreia Diana află abia acum, este o apariție surprinzătoare. De asemenea, scenele cu gemenii, Becca și Pip, acum în vârstă de șapte ani, sunt foarte promițătoare și este clar că personajele lor sunt pregătite pentru roluri importante în viitor.
Toată acțiunea cărții de față gravitează în jurul testării magiei gemenilor, dar când asta s-a întâmplat în sfârșit, am simțit că a fost prea puțin, scena respectivă ar fi avut un potențial mai mare, care nu a fost atins, după părerea mea. Având însă în vedere finalul, mi se pare evident că această carte crează premisele pentru continuarea poveștii. De altfel, întreaga carte se simte ca un prequel (prea lung) pentru următoarea poveste a seriei. Nu atât carte de acțiune, Oracolul păsării negre e mai degrabă o poveste despre importanța copiilor și de dezvoltare a caracterului personajelor, al Dianei în special, însă cu destule inconsecvențe, mai ales în relația de cuplu Diana – Matthew, care, de această dată, nu mai apare ca un tot unitar, perfect sudat, cum l-am perceput în volumele anterioare.
Pe scurt, deși această carte a avut multe momente destul de lente și chiar repetitive, este o lectură obligatorie pentru fanii seriei. Construirea universului seriei și întreaga atmosferă a cărții continuă să fie încântătoare, iar pregătirea evidentă pentru ceea ce va urma mă face să aștept cu interes următorul volum (care încă nu a fost anunțat, dar sunt sigură că va urma). Deși nu s-a ridicat la înălțimea volumelor anterioare, mai ales al primelor trei – Cartea pierdută a vrăjitoarelor, Școala nopții și Cartea Vieții -, care sunt absolut superbe, și pentru Oracolul păsării negre dau destule bile albe: gemenii au fost o încântare, magia e la înălțime și de această dată, Baldwin rămâne o vedetă, iar ideea unei case vechi de familie, casa Ravenswood, plină de secrete și fantome este cu nimic mai puțin decât fermecătoare.
Fragment din carte:
”Mi-am ferit ochii de soarele strălucitor, hipnotizată de norul de un negru atenuat de păsări care se ridicau și cădeau pe curenții umezi de aer. Becca fost și ea absorbită de această priveliște, cu ochii mari și plini de uimire.O singură pasăre se desprinse din formație, umbra ei căzând peste mâinile noastre împreunate. Conturul capului și ciocul curbat al păsării se extindeau pe trotuar, indicând în direcția ușii din față. Se lăsă o răcoare bruscă, înfiorându-mă. Curioasă să văd ce anume scăzuse temperatura, mi-am ridicat privirea așteptându-mă să văd nori stingând soarele strălucitor. În schimb, toată culoarea dispăruse din lume, nuanța blândă a stucaturii, bolta verde a copacilor, stropii de albastru ai tulpinilor înalte de delphinium și ai irișilor bărboși din zona cu plante perene – totul fusese redus la tonuri de gri ca o fotografie spălăcită a Londrei în ceață făcută în anii 1940. Și perspectiva mea fusese modificată, casa părând prea înaltă și prea largă, iar copacii prea scunzi. Mirosul aerului din timpul ploii înlocui mirosurile verzi obișnuite ale verii, aducând cu o notă sulfuroasă de pucioasă. Sunetele obișnuite ale cartierului – traficul, ciripitul păsărilor, bâzâitul mașinilor de tuns iarba – erau mult prea puternice, la fel ca bătăile inimii mele când un val straniu se izbi de mine.Puterea înțepătoare și de rău augur îmi inundă venele ca răspuns la valul de energie magică ce ne ținea în giulgiul său gri. Am tras-o pe Becca spre mine, adăpostind-o cu trupul meu.”