Delicatese Literare
Recenzii

Pandemicon. Povestiri pentru sfârșitul lumii – Editura Crime Scene Press – recenzie

Pandemicon. Povestiri pentru sfârșitul lumii

Editura Crime Scene Press

Nr. de pagini: 352

An apariție: 2020

Pandemicon. Povestiri pentru sfârșitul lumii

În 2020, paisprezece autori români, izolați în casele lor, respectând îndemnul „Stai acasă!”, au hotărât să înregistreze sau să imagineze întâmplări din timpul pandemiei care ne răvășește viețile de câteva luni.

Pandemicon. Povestiri pentru sfârșitul lumii este o colecție de narațiuni datorate unor condeieri din diverse generații, cu experiențe literare diferite și cu stiluri originale.

Ar fi putut să aștepte resemnați să vadă cum vor evolua lucrurile.

Au preferat să riposteze prin scris la ceea ce ne amenință existența.

Textele lor sunt o modalitate de eliberare de fricile care, în mod firesc, ne macină în această perioadă nefastă, cum n-a mai cunoscut omenirea de multă vreme.

În istorisirile lor veți întâlni neliniște, încrâncenare, flagelarea nepăsării cu care sunt tratați uneori oamenii, dar și a indolenței pe care o manifestă câteodată aceștia, ignorând virusul, adoptând posturi aberante, inventând teorii ale conspirației halucinante.

Covidul a funcționat ca un revelator pentru comportamentul uman, de la noi, din alte părți ale globului. Oricât ar părea de ciudat, în aceste pagini veți întâlni chiar și umor. Sau viziuni de domeniul fantasticului. Sau dezvăluiri cutremurătoare. Și încrederea că, mai devreme sau mai târziu, totul se va termina cu bine. Și cu ajutorul cuvintelor putem depăși momentul de cumpănă cu care ne confruntăm. Au fost, întotdeauna, un reazem de nădejde.

În orice caz, suspansul e prezent în fiecare dintre aceste povestiri captivante, scrise special pentru volumul a cărui lectură vi-o dorim cât mai agreabilă.

Pandemicon. Povestiri pentru sfârșitul lumii” a fost pentru mine o lectură excelentă, în primul rând pentru că  sunt o mare amatoare a genului polițist, care se regăsește preponderent în această colecție de narațiuni, iar în al doilea rând pentru că povestirile celor cincisprezece autori români reflectă profunzime, inteligență, umor, ironie fină, imaginație debordantă, elemente pe care le apreciez în mod deosebit.
Am avut parte de stiluri de scriere realiste, povești originale, mesaje cu tâlc și mister, mai bine zis m-am  delectat cu lecturi prin care autorii aruncă o privire pătrunzătoare asupra stării națiunii românești aflată, ca întreaga omenire de altfel, sub stăpânirea pandemiei dată de un virus agresiv care face ravagii printre oameni.
Sunt convinsă că sunteți suprasaturați, plini până la refuz de informații despre noul Coronavirus, dar, vă rog să suportați și câteva păreri personale pe care le expun nu numai prin prisma profesiei mele, ci și ca locuitor al acestei țări. Da – virusul există și este agresiv în funcție de imunitatea fiecăruia dintre noi, nimeni nu ar trebui să-și joace viața la ruleta rusească, pentru că uneori norocul îl poate părăsi, nimic nu este veșnic, da – omenirea,  de la guverne până la… Dumnezeu – a fost prinsă în mod rușinos, cu lecția neînvățată și a picat examenul plătind în vieți omenești, da – niciodată nu vom ști adevărul „gol-goluț” al modului de declanșare a valului pandemic dar, cu toate aceste cunoscute și necunoscute, cel mai important lucru este ca lumea să învețe să fie responsabilă și prevăzătoare.
Revenind la lecturile din „Pandemicon. Povestiri pentru sfârșitul lumii” aș vrea să vă spun câteva cuvinte despre autori și despre ceea ce veți găsi în paginile acestei cărți inedite.
Stelian Țurlea aduce în fața cititorului, în „Paranghelie sau crimă în direct„, cu ironie fină, lumea din cartierele mărginașe și disputele nesfârșite dintre clanuri, în  vremuri de pandemie.
În „Mansarda„, George Arion dă fiori cu o povestire în care distanțarea socială și izolarea la domiciliu, schimbarea bruscă a stilului de viață în pandemie, aduc nebunie, depresie, halucinații.
Michael Haulică pune în pagini, în „Ea vine o dată, ea pleacă pe rând„, o povestire polițistă excelentă în urma căreia am rămas fără răspunsul la întrebarea „A cui e mâna stânga în plus?”.
Actorul și scriitorul Eugen Cristea aduce în prim plan o variantă SF despre teoria conspirației legată de existența omenirii, despre manipularea și controlul pe care ființele  superioare îl dețin asupra Terrei și locuitorilor ei.
În „Pandemicon„, povestire scrisă de Ovidiu Pecican și Amalia Lumei, avem de-a face cu ancheta unei crime misterioase  cu rădăcini în trecut,  produsă într-un salon de  spital în plină pandemie cu  Coronavirus.
Curcanaria versus pandemia” de Petre Crăciun este o povestire polițistă amuzantă, dar realistă, despre angajații unei secții de poliție, despre incompetență, corupție și ancheta dispariției unor cadavre de la Morga unui spital.
În via noastră, fără sfârșit„, Caius Dobrescu creionează excelent răzbunarea dusă la extrem și dreptatea pe care protagonista și-o face, în felul ei, într-o poveste cu origini în trecut.
Un nou început” scrisă de Adrian Onciu este povestirea polițistă care m-a captivat, în care impactul pe care îl are pandemia asupra economiei, oamenilor, relațiilor dintre oameni, scoate la suprafață „monștri”.
În  „Substituirea” de Gabriel Brănescu facem cunoștință cu teoria conspirației și fricile oamenilor de la sat legate de pandemia cu  noul Coronavirus.
Moarte pe acoperișul fierbinte„, sub semnătura lui Alexandru Arion, aduce atmosfera apăsătoare din ancheta unei crime „ca un labirint” ce are loc în perioada stării de urgență din pandemie, în care toți locatarii unui bloc devin suspecți pentru că fiecare dintre ei posedă arma crimei! Foarte interesantă povestea!
Când înfloresc narcisele” de Mircea Pricăjan este o povestire stranie despre impactul, tristețea și nebunia din lumea izolării, a singurătății și distanțării.
Oana Stoica-Mujea propune o narațiune  excelentă, cu o protagonistă care mi-a plăcut de cum a deschis gura, Iolanda Stireanu, plină de vicii dar cu conștiință. Aștept finalul  acestei povești mystery-crime cu mult interes! Mi-a plăcut în mod deosebit.
George Arion Jr. ne delectează cu povestea unui băiat, „George e băiat cuminte„, evidențiind obsesiile, frica și incertitudinea care copleșesc mintea și nasc idei și impulsuri monstruoase în timpul pandamiei.
Cu mult umor (eu am zâmbit pe tot parcursul lecturării acestei povestiri), Mihnea Arion abordează marea nebunie numită pandemie și cum cu nebunia treci pandemia, dar și subiecte pline de tâlc despre decizii politice pe timp de pandemie.
Ca o concluzie, cartea „Pandemicon” își merită locul în biblioteca fiecăruia dintre noi, antrenând cititorul, prin stiluri de scriere diferite, din unghiuri diferite, în povești deosebite care reflectă realitatea cu care ne confruntăm. O colecție de povestiri care m-a surprins în mod mai mult decât plăcut și pe care o recomand cu plăcere.

Cartea Pandemicon. Povestiri pentru sfârșitul lumii poate fi comandată pe crimescenepress.ro, libris.ro, cartepedia.ro, librarie.net

Recenzii și prezentări cărți thriller

Recenzii și prezentări cărți cu mister

Recenzii și prezentări cărți Editura Crime Scene Press

12 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *