Pârâul fermecat de Lynn Austin, Editura Casa Cărții – recenzie

Pârâul fermecat

Lynn Austin

Editura Casa Cărții

An aparitie: 2015

Nr. pagini: 418

Titlu Original: Wonderland Creek – 2011

Traducător: Mariana Wilson

Lynn Austin este născută pe 5 decembrie 1949 și este autoarea multor romane creștine de ficțiune și inspiraționale. Ea deține recordul pentru cele mai multe premii Christy Awards, în număr de opt. În scrierile sale promovează morala iudeo-creștină, devenind astfel cunoscută în întreagă lume. Una dintre cărțile sale, Tărâmuri ascunse, a fost transformată în producție cinematografică. Până la prima carte publicată, Lynn Austin a scris nu mai puțin de 11 ani. În cărțile sale, ea se inspira din istorii adevărate, din viețile oamenilor. În seria Cronicile regilor au apărut cărțile: Zeii și regii (1995), Cântarea răscumpărării (1996), Forța mâinii sale, Credința Părinților Mei și Printre zei (1998). Pentru a-și aprofunda cunoștințele, Lynn a urmat studii postuniversitare în Istoria biblică și arheologie, la Institutul de Tehnologie din Georgia.

Pentru romanul de ficțiune Perechea potrivită, ea a primit premiul Christy pentru literatură, ca și pentru Tărâmuri ascunse, Când o lume întreagă ne desparte, În vâltoarea apelor, Căminul mult visat, Pârâul fermecat, Lumina din întuneric, Stâlpul de foc.

Scriitoarea locuiește în apropiere de Chicago și are trei copii.

Eram tare mulțumită de viața mea — asta până ce filele poveștii mele s-au întors într-o direcție ce părea să ducă departe de traiul meu fericit până la adânci bătrâneți.

Alice Grace Ripley trăiește într-o lume a viselor, toată ziua cu nasul în cărți. Viață să de basm însă este zdruncinată din temelii atunci când iubitul ei îi da papucii, reproșându-i că trăiește mai mult în lumea romanelor pe care le citește decât cu picioarele pe pământ. Colac peste pupăză, Alice își pierde și neprețuită ei slujba de bibliotecara din cauza disponibilizărilor din perioada Marii Crize.
Dornică să scape de bârfele din oraș, Alice pornește spre Acorn, un mic orășel minier din zona muntoasă a statului Kentucky, pentru a livra personal cele cinci cutii cu cărți adunate din donații. Ajunsă aici, avea să constate că în oraș nu există luxul traiului cu apă curentă sau curent electric, iar muncă de bibliotecara însemna să transporți cărți, călare pe niște cai cam nărăvași, pe la cocioabele cititorilor, răsfirate taman prin pădurile din creierii munților. În timpul șederii ei în Acorn, care se prelungește neașteptat de mult, Alice are parte de mai multă aventură, mister și chiar romantism decât în cele mai îndrăznețe vise ale ei.

Cartea Pârâul fermecat de Lynn Austin a fost oferită pentru recenzie de Libris.

O combinație minunată între aventură, istorie, romantism și învățături biblice, într-un ambalaj perfect: de la coperta superbă, titlu și sinopsis, până la povestea din paginile cărții, personaje, decor și stilul încântător de scriere, din care nu lipsește un umor fin, de calitate. Am citit foarte multe povești care s-au ridicat la înălțimea așteptărilor mele, iar unele dintre ele le-au depășit. Ei bine, „Pârâul Fermecat” e din această ultimă categorie. Mă așteptam să-mi placă, dar, mai mult de atât, a fost o adevărată încântare lectura ei. Nu sunt fan al literaturii creștine, dar în această carte învățăturile biblice sunt atât de firesc inserate în poveste, încât oferă teme de gândire, te fac să reflectezi asupra lor.

Un motiv pentru care mi-am dorit să citesc această carte a fost, precum bănuiți, ocupația personajului principal – bibliotecară – și faptul că stătea toată ziua cu nasul în cărți, după cum aflăm încă din sinopsis. Se mai recunoaște cineva?

Acțiunea este amplă – cartea are peste 400 de pagini – povestea are timp să înflorească în toată splendoarea, cititorul are timp să cunoască și să se „împrietenească” cu personajele, să intre în lumea acestora. O observație aș avea de făcut legat de o expresie care se repetă des și nu-mi sună prea firesc așa cum e tradusă: ”nu bine” în loc de ”nici bine nu…”. De exemplu: ”Nu bine am ajuns la poiană, că dulăul țâșni din spatele casei” în loc de  nici bine nu am ajuns la poiană, sau nici nu am ajuns bine la poiană.

Îmi plac de asemenea cărțile documentate, din care aflu ceva nou, inedit. Acțiunea cărții se petrece in 1936, în timpul Marii Crize, în Blue Island, Illinois si apoi in Acorn, Kentucky, o micuță comunitate minieră din Munții Apalași. Am aflat despre programul de redresare economică New Deal lansat în 1933 de președintele Franklin Roosevelt pentru a contracara efectele crizei.
Unul din cele mai de succes proiecte a fost Proiectul Bibliotecari pe Cai, pentru care erau angajate în special femei care duceau cărți oamenilor din localitățile izolate din zonele rurale din Kentucky, contribuind astfel la lărgirea orizontului acestora, iar eroina cărții de față va face parte la un moment dat dintr-un grup de femei- bibliotecare pe cai.

Cred că deja v-am trezit curiozitatea. Să vă spun însă și câteva cuvinte despre poveste și personaje.

Alice Grace Ripley trăiește în Blue Island, Illionois cu părinții ei, fiind fiica pastorului din localitate. Are 22 de ani, este o tânără frumoasă și minionă ca un bibelou, visătoare și idealistă, iar cartea e scrisă la persoana întâi din perspectiva acesteia.

Stătea toată ziua cu nasul în cărți – avea și profesia ideală pentru așa ceva, fiind bibliotecară – spre disperarea iubitului ei, Gordon, care lucra la firma de pompe funebre a familiei lui și o acuza pe Alice că trăiește mai mult în cărți decât în realitate. Faptul că citea în timp ce mergea pe drum dând cu capul într-un stâlp și făcând ditamai cucuiul, sau că era să dea foc la bucătărie pe când gătea, dar tot cu un ochi în carte păreau să îi dea dreptate acestuia. Iar când Gordon o surprinde că citea, complet absorbită de carte, în timpul unei înmormântări, a pus capac puterii acestuia de înțelegere, dându-i papucii pe loc spre disperarea și nedumerirea lui Alice, care nu putea crede că i se poate întâmpla așa ceva. Nici măcar intervenția bunei ei prietene, Freddy, pe care Alice o rugase să acționeze ca intermediar, nu-l putuse răzgândi pe Gorgon. Și cum lucrurile rele nu vin niciodată singure, își pierde și slujba la bibliotecă datorită restructurărilor.

Așa se face că, pentru a scăpa pe de o parte de bârfele din oraș, iar pe de altă parte de nesfârșitele liste cu sarcini de îndeplinit întocmite de părinții ei, Alice se hotărăște să ducă personal o colectă de cărți în Kentucky. Corespondase cu Leslie MacDougal, bibliotecara din Acorn, Kentucky, și, deși aceasta nu o încurajase în nici un fel să vină personal să le aducă, nici nu credea că ar avea ceva împotrivă. Așadar, când află că mătușa și unchiul ei pleacă cu mașina la băi îi roagă să o ia cu ei și să facă un mic ocol s-o lase la Acorn. Zis și făcut! Numai că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, iar Alice se trezește ajunsă într-un sătuc atât de izolat și rupt de civilizație, că nu-i vine să creadă. La clădirea pe care era inscripția ”Bibliotecă”, după ce bate îndelung cu pumnii în ușă, este întâmpinată de un bărbat morocănos și neîngrijit, păros ca un urs.

E fermecătoare și foarte captivantă povestea în continuare, oamenii pe care îi cunoaște sunt aspri, rezervați și ciudați, locurile sunt sălbatice și neprietenoase, iar Alice, care era o tânără răsfățată și visătoare, învățată cu confortul și fără să fi dat până atunci piept cu realitățile dure ale vieții și cu sărăcia lucie în care se zbătea mare parte a populației, deși știa bineînțeles despre toate acestea, e de-a dreptul șocată. Acorn era doar un mic cătun ca vai de lume, biblioteca era o amenajată într-o casă destul de dărăpănată, iar oamenii de aici abia aveau ce pune pe masă, după cum va descoperi ulterior… Iar, ca să fie situația de-a dreptul dezastruoasă, se dovedește că cea cu care corespondase, Leslie MacDougal, era de fapt… omul-urs care o întâmpinase!

– Sunteți drăguț să-mi spuneți unde o pot găsi pe doamna bibliotecară Leslie MacDougal?

– Eu sunt.

– Imposibil! Sunteți bărbat!

– După ce ți-ai dat seama, duduie? După barbă?

După așa o primire ”călduroasă”, Alice, realizând că făcuse o greșeală venind aici, nu are totuși de ales decât să încerce să se adapteze și să reziste două săptămâni, până vor veni unchiul și mătușa ei să o ia, după cum se înțeleseseră.

Domnul MacDougal, Mack, locuia împreună cu o negresă foarte bătrână, Miss Lillie, care fusese vraciul și tămăduitoarea micuței comunități. Chiar și acum, la cei peste o sută de ani ai ei, deși puterile o lăsaseră, locuitorii îi mai solicitau sfaturile. Miss Lillie era o fostă sclavă, iar povestea ei de viață, pe care o aflăm pe măsură ce i-o va povesti treptat lui Alice, e impresionantă. E o adevărată figură Miss Lillie, mi-a plăcut acest personaj!

Va afla în curând despre bibliotecarele ambulante, care erau așteptate să sosească de pe traseu. Era prima dată când auzea despre așa ceva! Se simțea ca Alice în Țara Minunilor, numai că, atunci când căzuse în vizuina iepurelui, sfârșise în Acorn, Kentucky, cu Pălărierul Nebun!

Însă nu doar că le va cunoaște pe Alma, Marjorie, Cora și Faye, cele patru femei călare care mergeau să împartă cărți oamenilor din zonele îndepărtate, dar va deveni și ea una din ele, mai mult de nevoie, după cum veți vedea, căci nu știa să călărească și era teribil de speriată de cai, însă va fi o experiență pe care o va aprecia la adevărata ei valoare, iar pe măsură ce va da piept cu viața de zi cu zi din Acorn, vom asista la maturizarea și evoluția ei ca om.

Ca și când situația nu era destul de rea, a doua zi după sosirea ei Mack este împușcat, și, deși acesta își revine, Alice e antrenată într-un adevărat scenariu pus la cale de Mack și Lillie, pentru a-i face pe toți să creadă că Mack nu supraviețuise, a-i înscena îngroparea și a-l ajuta să se ascundă într-o colibă izolată de pe munte, astfel încât acesta să aibă timp să afle cine îi dorește moartea înainte să îl omoare ”de tot”. Resentimente și secrete vechi ies la iveală, având legătură cu închiderea minei, cu abuzurile care fuseseră făcute pe seama muncitorilor și cu o explozie ce se soldase cu victime și care fusese catalogată drept accident de muncă, deși fusese un act de sabotaj, nedovedit însă. Care era legătura lui Mack cu toate acestea și cine îl ura atât de mult încât să încerce să-l omoare, veți vedea…

În plus, mergând călare pe coclauri și cunoscând din ce în ce mai multe persoane, legând chiar prietenii, Alice află poveștile de viață ale acestora și se trezește în mijlocul unui conflict între familii ce dura de zeci de ani, pe motivul unei averi îngropate. Și, bineînțeles, firea ei idealistă nu o va lăsa să stea deoparte, ci se va implica încercând să dea de capăt poveștii din trecut și să împace familiile dezbinate, mai ales că cea care avea cel mai mult de suferit era June Ann, o tânără soție – și mamă – abia ieșită din adolescență, de care Alice se atașează foarte mult. Dacă va reuși, rămâne de văzut…

De asemenea, Alice va fi chiar curtată și invitată la dans, căci peste tot oamenii se și distrează, cât ar fi viața de grea…

Nu vă spun mai multe despre acțiunea cărții, vă spun însă ce mi-a plăcut mie cel mai mult: felul în care Alice descoperă frumusețea acestei vieți simple și grele, adaptându-se fără prea multe fasoane și fără să se plângă sau să se dea în lături de la sarcinile gospodărești ce-i sunt repartizate, deși habar nu avea până atunci să adune ouă de sub găini, sau să aibă grijă de cal, sau să facă focul în sobă. De făcut pâine, nici vorbă! Îi ”reușeau” totuși niște pesmeți de-ți rupeai dinții în ei… Unele faze și replici sunt delicios de amuzante, iar umorul fin nu lipsește din poveste.

Dimineața de primăvară era cețoasă și rece, cu dealurile din jur adormite sub o pătură groasă de nori. Pârâul părea mai zgomotos ca ieri, curgând prin ograda din spate înspre pădurea de la marginea proprietății. M-am întrebat cum se numea. Până când am fugărit găinile și am reușit să adun câteva ouă, pantofii și șosetele îmi erau ude leoarcă de rouă. Ouăle nu erau nici pe departe atât de curate a ouăle cumpărate de mama de la magazin. (…) Mă îngrozeam la gândul că trebuia să fac pâine de casă. Tot ce știam despre pâine era că venea de la brutărie. Gata feliată.

Povestea are de toate: aventură, povești de viață, romantism, umor, învățăminte. E o poveste documentată, care surprinde în paginile ei realitatea acelei perioade grele de criză.

Mi-a plăcut foarte mult cartea, povestea în sine, felul în care e spusă, până la finalul, cum altfel, cu happy-end! O recomand din suflet tuturor romanticelor!

Oare nu-i ținusem eu prelegeri lui Freddy despre nevoia de a ne asuma riscuri în dragoste și de a sări în apă cu ambele picioare? Rațiunea îmi spunea că iubirea comună pentru cărți era un punct de pornire excelent pentru o relație… Ce pereche mai potrivită decât un bărbat căruia-i place să scrie și o femeie căreia-i place să citească?

Fragment:

“În curând am dat cu ochii de colibă. Trecuseră patru zile de când o vizitasem pe June Ann și eram curioasă să știu dacă născuse deja. Nu bine am ajuns la poiană, că dulăul țâșni din spatele casei, lătrând și mârâind. Belle se opri în loc. În timp ce Rex se avântă peste gardul șubred în direcția noastră, June Ann se ivi în ușa și-l chema înapoi. Era încă foarte însărcinată. M-am dus călare până la poartă, unde am descălecat, amintindu-mi de data asta s-o priponesc pe Belle. June Ann se apropie cu mers legănat și mă îmbrățișă stângace.
– O, slavă Domnului că ai venit, Allie! Sunt singură cuc și speriată de moarte!
Mă străbătu un fior. Avea ochii înroșiți și își trăgea nasul de parcă ar fi plâns. Nici urmă de Wayne sau de catâr afară la câmp.
– De ce? Care-i necazul?
Și dacă o speriase ceva, ce puteam eu face? Eram și mai îngrozită ca ea prin pădurile astea și, plus, eram o străină. Nici să trag cu pușca nu știam. Am privit agitată prin jur, dar n-am zărit niciun pericol iminent. 
– Care-i necazul? am întrebat din nou.
Ea nu răspunse. Se îndoi în schimb de spate, cu mâinile la burtă, și scoase cel mai sfâșietor geamăt pe care-l auzisem vreodată. Mi se puse un nod în stomac. Știam acum care era necazul și aveam amândouă motive de îngrijorare.
– June Ann… Vine copilul?
– Cred că da… O, ce mă doare!
– Unde-i soțul tău?
Durerea păru s-o mai lase. Se opri din gemut și se îndrepta puțin de spate. Își ridică apoi șorțul, ștergându-și sudoarea de pe față.
– S-a dus călare pe catâr după moașă. Nu l-ai văzut când ai venit?
– Nu. N-am văzut pe nimeni.
– Oricum, slavă cerului că ai venit! Mi-a fost atât de frică aici singură. Nici nu-ți poți închipui ce tare doare! De parcă aș fi pe moarte! Rămâi cu mine, te rog! Te implor, Allie!”

Cartea Pârâul fermecat de Lynn Austin poate fi comandată de pe libris.ro

Listă cărți Lynn Austin

Recenzii și prezentări cărți Lynn Austin

Recenzii și prezentări cărți Literatură creștină