Partea urâtă și minunată a lucrurilor de Bryn Greenwood, Editura Herg Benet – recenzie

Partea urâtă și minunată a lucrurilor

Bryn Greenwood

Editura Herg Benet

Colecția Passport

An apariție: 2018

Nr. pagini: 444

Traducător: Anca Zaharia

Titlu original: All the Ugly and Wonderful Things – 2016

O frumoasă, sinceră și provocatoare poveste de dragoste dintre două persoane aparent incompatibile, o poveste despre relația lor cu greu câștigată și despre cum reușesc să dărâme împreună barierele impuse de fundalul vieții lor.

Fiică a unui dealer de metamfetamină, Wavy a învățat să nu se încreadă în nimeni, nici măcar în propriii ei părinți. Luptându-se să-și crească fratele mai mic, la opt ani Wavy este deja singurul „adult“ responsabil din jur. Ea își găsește pacea privind cerul înstelat al nopților care se desfășoară deasupra casei dintr-un ținut provincial al Americii de zi cu zi. Într-una din aceste nopți, totul se schimbă atunci când este martoră la gravul accident de motocicletă suferit de unul dintre bătăușii care lucrează pentru tatăl ei: tânărul Kellen, un fost pușcăriaș, tatuat, rebel, însă cu o inimă de aur.

Până ce Wavy ajunge adolescentă, relația ei cu Kellen devine singurul lucru delicat într-o lume brutală a toxicomanilor și a depravării. Când o tragedie îi frânge familia și o mătușă bine-intenționată intervine, lucrurile pe care Wavy le-a considerat ca fiind minunate se oglindesc prin reperele celor din afară în blamarea urâtului.

Un roman intens și puternic, „Partea urâtă și minunată a lucrurilor“ pune în discuție tot ceea ce știi și crezi despre dragoste.

“Debutul puternic, provocator al lui Greenwood evocă o copilărie nefericită și o poveste de dragoste nu tocmai ușor de digerat… Nu este o iubire ca la carte, dar romanul se termină cu o notă de împăcare obținută cu greu, cu oameni care meritau o a doua șansă reuniți în cele din urmă. Inteligent, onest, fără a fi exagerat de sentimental.” (Kirkus Reviews)

“Captivantă și inteligent scrisă încă de la prima pagină, cartea lui Greenwood te acaparează instant. Romanul nu-ți va răscoli inima, ci ți-o va scoate pur și simplu din piept, o va scutura, apoi o va așeza la loc, într-o poziție mai puțin familiară.” (Christina Ledbetter, The Associated Press)

“O poveste memorabilă a unei maturizări, care vorbește despre loialitate, rebeliune și puterea iubirii supusă celor mai dramatice circumstanțe.” (Publishers Weekly)

“O poveste emoționantă, cu personaje pe care nu le vei uita prea curând. Stilul unic al lui Bryn Greenwood și înțelegerea ei asupra naturii umane ne oferă un roman minunat despre familie, pierdere și iubire, care e așa de surprinzătoare și plină de inspirație ca dragostea însăși.” (Brunonia Barry)

“Scris într-un stil sincer și puternic, romanul lui Bryn Greenwood spune o poveste remarcabilă despre iubire și supraviețuire în cele mai aprige condiții. Așa cum se întâmplă mereu cu literatura bună, romanul e menit să provoace, să tulbure, pentru că ne obligă să privim cu compasiune fiecare dintre personajele imperfecte și memorabile. Am fost captivată de la prima până la ultima pagină.” (Patry Francis)

“Crudă și minunat scrisă, Partea urâtă și minunată a lucrurilor este povestea hipnotizantă a unei maturizări, dar și o tragedie sfâșietoare. Scrisul emoționant al lui Greenwood și personajele bine conturate m-au atras și m-au ținut captivă în țesătura cărții. Încă mă mai gândesc la Wavy, la lumea ei urâtă și minunată, mult după ce am dat ultima pagină.” (Jillian Cantor)

“Pe tot parcursul cărții, Greenwood ne clatină fundamentele în virtutea cărora urcăm tragedia pe un piedestal și îi tratăm pe cei care au trăit-o ca pe niște victime și mai puțin ca pe niște persoane. Rezultatul este un roman provocator, care te ține în priză și care te șochează mai puțin prin conținut și mai mult prin intimitate.” (Liz Cook)

“Greenwood este strălucitoare în a crea o lume în care criminalii, infractorii și hoții stârnesc bunăvoință și atașament. Scrisul e direct și în forță, ca un șarpe superb colorat, și totuși veninos, dormitând pe o stâncă.” (Library Journal)

De mult nu am citit o carte care să mă solicite emoțional în felul în care a reușit să o facă Partea urâtă și minunată a lucrurilor, o carte extraordinară, o poveste puternică, de o intensitate copleșitoare. M-a tulburat, m-a emoționat, m-a contrariat, m-a șocat, m-a revoltat, m-a fermecat! Cred că sunt puține cărțile la care am folosit atâtea adjective pentru a descrie cum m-a făcut să mă simt lectura lor. M-a atras de la sinopsis și copertă și m-a cucerit prin conținut. Am terminat-o de citit de câteva zile și sunt încă sub influența ei, am revenit de câteva ori și am recitit pasaje întregi, oricum, am pus-o pe raftul cu cărți de recitit, mi-a plăcut enorm! Mi-e greu să găsesc cuvintele prin care să o prezint, să nu spun nici mai mult, dar nici mai puțin din și despre această poveste, ca să vă conving în privința ei. Waww, ce poveste!!

Am apreciat nu doar subiectul și personajele aparte, imperfecte, ci și scriitura impecabilă, fluidă, care m-a ținut captivă în poveste, neputând să las cartea din mână, de la primul până la ultimul rând al celor peste patru sute de pagini. Și, nu în ultimul rând, traducerea foarte bună.

Subiectul cărții este foarte sensibil, de genul care poate genera controverse, căci abordează un subiect tabu, o iubire interzisă, care însă trebuie privită în contextul dat, căci circumstanțele speciale nasc povești speciale, atipice, cum este și aceasta.

Să încep prin a vă prezenta protagoniștii: Wawonna/ Wavy, o fetiță firavă, cu mari probleme afective, ce își aveau rădăcinile în copilăria ei chinuită, căci provenea dintr-o familie disfuncțională, și Jessie Joe Kellen, un tânăr cu origini indiene, un munte de om (ea l-a numit ”Uriașul”), tatuat și rebel, mecanic de meserie, dar și implicat în tot felul de afaceri dubioase, fiind unul din oamenii tatălui lui Wavy, care era dealer de droguri. Cei doi s-au cunoscut pe când Wavy avea opt ani și el optsprezece, și a fost dragoste la prima vedere! Nu vă grăbiți să-i condamnați, căci sentimentele profunde care i-au legat nu au avut nici o conotație sexuală. Asta a venit mai târziu, deși… mult prea devreme! Iar prețul a fost plătit! Dar, să vă introduc în poveste:

Facem cunoștință cu Wavy pe când avea cinci anișori și ajunge în familia mătușii ei Brenda, sora mamei, întrucât atât tatăl, cât și mama ei erau închiși. Tatăl, Liam, era dealer și producător de metamfetamină, iar mama, Valerie, era dependentă de droguri, ca și de relația toxică cu Liam.

Copilul crescuse intoxicat cu tot felul de percepții insuflate de mama ei, care doar mamă nu se putea numi, cum ar fi ”nu mânca aia! E murdară!”, ”închide gura că pe acolo ies germeni” (săracul copil ajunsese să nu mai vorbească, și să nici nu mănânce de față cu ceilalți, să nu iasă ”germeni” din gură).

”Mereu spunea că ”așa intră lucruri în tine”. Lucruri rele puteau să intre pe gură și să te îmbolnăvească. La fel cum bacteriile de la mine pot ajunge pe alte lucruri, murdărindu-le.”

Brenda avea la rândul ei două fetițe, Amy, de șapte ani, și Leslie, de nouă. De Amy mi-a plăcut, a acceptat-o pe Wavy și s-a împrietenit cu ea, în ciuda problemelor evidente pe care le avea micuța, dar Leslie nu a acceptat-o, mi s-a părut un copil cam egoist și răutăcios. Nici soțul Brendei nu a tolerat prezența copilei, așa că, în cele din urmă, a luat-o bunica ei s-o crească. A dat-o la școală și, convinsă de inteligența nepoatei ei, chiar dacă aceasta refuza să vorbească deși putea, a determinat-o să-și arate potențialul pentru a nu fi înscrisă într-o clasă pentru copii retardați, sau cu dezvoltare întârziată, cum îi numea consiliera școlii.

” – Temerea noastră este că problemele ei de vorbire sunt un semn al dezvoltării întârziate. 

– (…) nu e proastă. Priviți. Wavonna.

Wavona nu m-a privit, dar știam că ascultă. 

– Dați-mi o foaie și un pix. 

Consilierul mi-a întins o foaie și un pix peste birou. Am tras mai aproape scaunul Wavonnei și am spus:

– Dă-i drumul și arată-i Altfel va trebui să rămâi în clasă cu doamna gălăgioasă.

Imediat ce am menționat-o pe profesoara pentru educație specială, Wavonna a ridicat pixul și l-a pus pe hârtie. În primul rând și-a scris numele, corect cap-coadă. Dedesubt, a scis alfabetul: Aa, Bb, Cc și tot așa. Sub el a pus numerele. Apoi a făcut ceva ce nu știam că știe să facă. A întors foaia și a scris. Casiopeea. Lângă ea a desenat cinci puncte și le-a unit. Apoi a făcut alte șapte, pe care le-a etichetat cu Cefeu. A umplut hârtia astfel. Singurele pe care le-am recunoscut au fost Carul Mic și cel Mare. 

Felul în care i-a căzut fața consilierei m-a făcut să chicotesc.”

Wavy ar fi depășit cred multe din problemele ei dacă ar fi rămas în grija bunicii, care-i oferea stabilitate și afecțiune, însă aceasta a murit, iar fata a ajuns din nou în ”grija” mamei ei, ieșite între timp din închisoare, și având încă un copil, un băiețel pe care-l născuse de curând. Iar Wavonna, care avea opt ani, devine cea care avea grija casei, a mamei ei țăcănite, instabile și drogate, ca și a frățiorului ei, Donal.

Mediul în care creștea fetița era unul murdar, era expusă la a-și vedea mama într-un hal fără de hal, la crunta indiferență din partea tatălui și la certurile dintre Val și Liam – care nu locuia cu ei la fermă, ci într-un parc de rulote din apropiere, unde își avea și atelierul de metamfetamină și unde ducea o viață promiscuă, cu droguri, beții și amante.

Ca structură, cartea este scrisă pe capitole, alternativ, din perspectiva principalilor protagoniști, Wavy și Kellen, la persoana întâi, dar, din loc în loc sunt inserate capitole din perspectiva altor personaje (la persoana întâi sau a treia).

Wavy l-a cunoscut pe Kellen când acesta a avut un grav accident cu motorul, iar ea a reușit să cheme ajutoare. După ce s-a recuperat, Kellen a mers la fermă s-o vadă pe micuța zână care-i salvase viața, devenind apoi singurul punct luminos din viața tristă și grea a fetei, de fapt va fi, în toate privințele, cavalerul ei pe cal alb. În preajma lui se simțea în largul ei, liberă și în siguranță, cu el vorbea, sau suporta să o atingă, ceea ce putea face doar el și micul ei frate. Cu oricine altcineva era reticentă, neîncrezătoare, chiar sălbatică.

”Purta o haină și-avea un rucsac pe umeri.

– Mergi undeva? am întrebat.

– La școală.

Imediat ce a spus-o, m-am simțit ca un cretin. Ce asculta ea era autobuzul pe care îl pierduse acum.

– Te pot duce eu, bine? Dacă tot l-ai pierdut din cauza mea.”

Așa a început relația lor, iar din acel moment, șase ani de zile a dus-o și a adus-o de la școală cu motocicleta. Îi cumpăra bocanci atunci când îi rămâneau mici, o înscria la școală la început de an școlar imitând semnătura lui Liam, se interesa de ea la școală, considerându-se responsabil pentru ea, o responsabilitate asumată de bună voie, căci oricum nimănui altcuiva nu-i păsa de ea.

”În bucătărie, Wavy stătea chiar acolo unde o lăsasem. Când m-am așezat să-mi trag bocancii, mi-a întins peste masă o bucată de hârtie. Formularul de înmatriculare la școală. Ea completase totul, dar avea nevoie de semnătura unui părinte și de cei doisprezece dolari să se înmatriculeze. Nimeni nu o înscrisese la școală, iar în dimineața aceea începea prima zi de școală. Nu mă puteam da drept Val, dar am fost destul de bun jucând rolul lui Liam.”

Erau prieteni și aveau grijă unul de altul. Căci și ea îl accepta așa cum era. Nu-l desconsidera, nu-l judeca, nu-i punea etichete, așa cum făceau cei din jur.

”- Pentru că Wavy este responsabilitatea mea. Am grijă de ea. Avem grijă unul de celalalt.

– Chiar dacă nu ești rudă cu ea?

– Suntem doar prieteni, atâta tot.”

”Ar fi trebuit să îmi ascult propriul sfat și să plec dracului din Powell.

Doar că… Wavy. Ea mă ținea acolo. Mai mult, mă ținea dependent, nu numai de Powell , ci și de viață. Dintr-o lume întreagă, numai ei nu îi era indiferent dacă trăiam sau muream.”

Mi-au plăcut foarte mult fazele în care se duceau pe pajiște și priveau stelele, iar Wavy îi arăta și îl învăța constelațiile. Își găseau liniștea visând la stele, căci era singurul vis pe care îl puteau avea în realitatea urâtă care îi înconjura.

Anii trec, Wavy ajunge la adolescență, iar relația dintre ei devine una de iubire necondiționată, de cunoaștere, înțelegere și acceptare a celuilalt așa cum doar două suflete pereche o pot face, iar chimia dintre ei arunca artificii în aer. Partea cu atracția poate părea ciudată, dar circumstanțele erau unele speciale, căci sexualitatea lui Wavy, expusă de mică unor scene fără perdea în cadrul imoralei ei familii, înflorea rapid. Și era și foarte geloasă și posesivă. Kellen nu a dat înapoi nici măcar atunci când, acceptând tacit toate dorințele lui Wavy, putea părea un pervers în ochii celor din jur, dar nu suporta ideea de o o supăra sau întrista cu nimic. Doar Wavy conta pentru el. Așa se face că, pentru ca ea să se simtă sigură de el, îi cumpără un inel de logodnă, obținând și acordul scris al lui Liam pentru a se căsători când Wayy va împlini paisprezece ani. Mai era puțin până atunci.

Însă, o tragedie lovește familia lui Wavy, iar soarta îi desparte pe cei doi. Pe lângă tragedia despre care nu vă dau amănunte, veți citi despre ce e vorba, un rol în despărțirea celor doi îl va avea Brenda, mătușa lui Wavy, care îl va denunța pe Kellen pentru viol, interpretând greșit o scenă a cărei martoră fusese. Adevărul e că, deși Wavy nu fusese în nici un caz violată de Kellen, scena respectivă era greșită și nepotrivită, iar pe undeva nu pot s-o condamn de Brenda pentru felul în care a acționat.

În felul ei, Brenda a încercat să-i ajute pe cei doi copii, atât pe Wavy, cât și pe Donal, îi invita la ei de sărbători și îi primea de fiecare dată când îi apăreau pe nepusă masă în prag, chiar peste voința soțului ei, fapt ce o va costa chiar căsătoria în cele din urmă.

Până la urmă însă, ceea ce va duce la condamnarea lui Kellen va fi chiar mărturia lui Wavy… Nu vă spun mai multe, rămâne să descoperiți cum s-a ajuns la asta, cât de mult au stat cei doi despărțiți și ce s-a întâmplat în viețile fiecăruia între timp. Vă mai spun doar că suferința lui Wavy în lipsa lui Kellen va fi cumplită, iar când va fi despărțită și de Donal, am crezut că va claca definitiv.

”În vreme ce noi ne-am dus la ușă să-l conducem pe Donal, ea s-a strecurat în dulapul de sub scări.

A încetat să mai mănânce. De tot. Devenea tot mai subțire și mai palidă, mergând încoace și încolo în cămașă de noapte. Mama amenința că o duce la doctor. (…)

Wavy a trăit. A continuat să mănânce în secret, și a mers la școală. În rochia ei de un alb mohorât, cu nasturi, arăta ca un copil tuberculos din secolul al XIX-lea, teleportat pe un hol de școală publică gălăgioasă. A recuperat orele pierdute și a supraviețuit primului an de liceu. A supraviețuit privirilor și bârfelor despre ea.”

Cum se simțea Wavy? M-a durut sufletul citind despre chinul ei sufletesc.

”Mă trezeam dimineață surprinsă că încă îmi bătea inima. Mâncarea pe care o furam noaptea nu avea gust de nimic. Avea gust de pământ. Așa îmi imaginam că era să fii mort. Să te simți gol și cu gust de pământ în gură (…)

Să mă simt moartă era mai bine decât să mă doară inima. Uneori mă gândeam că mi-ar putea ieși arzând printre coaste, în timpul somnului, și să ardă mocnit în așternuturi până când întreaga casă ar fi luat foc.”

”În mare parte mânca pe ascuns și ascundea rezerve, dar atunci când era foarte stresată, în perioada examenelor, mânca din gunoi. Ca un raton.”

Finalul e foarte frumos, iar felul în care a rezistat peste timp iubirea lor, în ciuda faptului că părea imposibilă și în ciuda piedicilor în calea reîntâlnirii lor, care la un moment dat păreau de netrecut, stându-le împotrivă un întreg sistem de legi, m-a făcut să consider ”Partea urâtă și minunată a lucrurilor” una din cele mai frumoase povești de iubire pe care le-am citit în ultimul timp. O iubire absolută, neîngrădită de legi și reguli, între doi oameni care nu puteau trăi în lipsa celuilalt. Cel mult, puteau supraviețui.

”Cu cât era mai greu un lucru, cu atât mai mult creșteau șansele ca ea să-l realizeze. Nici nu-mi venea să cred câte făcuse pentru a mă avea pe mine înapoi.”

”- Mă iubești?

Să-l aud spunând cuvintele era ca mâncarea furată pe care mi-o îndesam în gură când nu se uita nimeni. Dacă mi-ar fi spus-o de o sută de ori, tot l-aș fi rugat să-mi repete.

– Te iubesc. Te iubesc din toată inima.”

Cartea Partea urâtă și minunată a lucrurilor de Bryn Greenwood

poate fi comandată pe hergbenet.ro, elefant.ro, libris.ro, carturesti.ro, cartepedia.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Herg Benet