Paturi oculte de Doina Ruști, Editura Litera, Colecția Biblioteca de Proză Contemporană

Paturi oculte

Doina Ruști

Editura Litera

Colecția Biblioteca de Proză Contemporană

Nr. de pagini: 288

An apariție: 2020

Doina Rusti este o romancieră română contemporană, născută în 15 februarie 1957 în județul Dolj. Ea s-a impus în special prin romanele cu tematică diversă și construcție solidă, cele mai multe apărute la editura Polirom. Fantoma din moară (2008), un roman amplu despre comunismul din România, a fost distins cu Premiul pentru Proză al Uniunii Scriitorilor, iar Lizoanca la 11 ani (apărut în 2009) a primit Premiul Ion Creangă al Academiei Române. Câteva din romanele sale de ficțiune sunt: Omulețul roșu, Zogru, Patru bărbați plus Aurelius, Mâța Vinerii, Logodnica etc., pe care le găsiți și în librăria online Libris.ro. Cel mai recent român al sau se numește Manuscrisul fanariot (2015). Doina Ruști este în prezent profesor universitar și scenarist.

Doi studenți de la Litere se îndrăgostesc în mod straniu, după ce intră în contact cu niște paturi mistice. În spatele întâmplării se află un șir lung de povești dintr-o lume mai veche sau mai nouă, palpabilă sau subtilă, dar în mod clar legată de istoria actuală.

„Îți amintești, se înserase,/Umblam pe străzi întortocheate” spune cântecul, însă nu spre Lăptăria lui Enache m-am îndreptat eu citind noul roman al Doinei Ruști, „Paturi oculte”, deși se afla odinioară în același spațiu în care autoarea și-a plasat eroii fantasticei sale povești, mai exact centrul Bucureștiului, ci pe drumuri de amintiri, presărate cu praf magic de roșcovi, drumuri pe care le-am străbătut la pas, acum ani de zile, de atâtea ori.

Nu e prima mea călătorie în miticul oraș al autoarei, „Manuscrisul fanariot” și „Mâța Vinerii” m-au inițiat în tainele sale, pe care doream cu ardoare să le aflu și să le descifrez din nou.

De această dată, secolul XXI arată orașul contemporan, transformat, dar prin care elementele magice încă n-au încetat să zburde, sprințare, de colo-colo, vestigii ale unor vremuri vechi, care se intersectează cu cele noi undeva, dincolo de timp. Am desfăcut ca pe harta unei comori semnul de carte, pe care un desenator iscusit a redat spațiul în care se desfășoară acțiunea, punctând, lângă repere arhitecturale binecunoscute, paturile magice, cu nume misteriose: Patul Necunoscut, Patul cu Satrapi, Patul Pianistului, Patul Râios, Patul cu viță de vie. Povestea însă începe la Valea Stanciului, unde adolescenta Flori descoperă într-o cameră plină de pantofi din casa mătușii Lionica un pat cu totul și cu totul special. Atunci când se întinde în el, ajunge într-o altă lume, printre roșcovi ale căror frunze le dau glas, pe o stradă pustie pe care se îndreaptă spre ea o siluetă. Trezindu-se, chipul ei capătă aspecte cameleonice. Patul însă va fi pierdut pentru ea la moartea mătușii Lionica, când Magda, mama plecată în Spania și soțul ei, Ramon, vor vrea să îl treacă granița, fără sorți de izbândă, după cum se va vedea. Ce are atât de special acest pat și care este legătura lui cu Flori?

Timpul trece, Flori crește alături de tatăl său, un grafician boem care execută pliante și broșuri, iar în timpul liber e actor amator. Într-o bună zi, al șaselea simț pe care îl posedă tânăra o face să perceapă prezența unui alt pat, tocmai în incinta Teatrului Național. E suficient să se întindă în el ca să călătorească iar în lumea roșcovilor, unde o așteaptă și omul acela ciudat, cu glas caraghios, pe care ea îl aseamănă unui eunuc. Se înscrie așadar la Facultatea de Litere, parțial și pentru a fi mai aproape de patul misterios, dar după o vreme, acest pat își va schimba și el locul. Flori pornește o vânătoare a paturilor mistice prin întreg centrul capitalei. Astfel, drumurile sale se încrucișează cu ale lui Lev, un alt student la Litere.

Lev este fiul unei actrițe celebre, crescut într-un mediu boem, care și-a deschis o mică librărie chiar în interiorul Teatrului Național. A fost fascinat de tânăra care a coborât la subsol, pentru a urca apoi complet diferită, aceeași și totuși alta. Destinul îi va lega pe Lev și pe Flori de paturile oculte, dar și unul de celălalt.

A o citi pe Doina Ruști este o experiență în sine. Ea creează punți între lumi, între trecut și prezent, între aparent și profund, între profan și esoteric. Pe urmele acestor paturi vechi, ne trimite inclusiv în secolul al nouăsprezecelea, în povestea lui Valache și a Pipicăi, creatorii paturilor, excelent redată – una dintre părțile mele preferate din roman. Autoarea are un har anume de a presăra farmec peste istoria acestui oraș, astfel încât cititorul nu are de ales, trebuie să îl privească cu alți ochi de atunci încolo. Din înscrisul copiat cu grijă de Lev se desprind figurile celor doi, pline de intensitate, ca și cum ar fi în fața ochilor noștri, uimiți și dornici de a afla secretele paturilor și originea roșcovilor magici din livada zarafului. Revelația aceasta va sosi mai târziu, când se va elucida și misterul bizarului locuitor al lumii dintre roșcovi, întrezărită de Flori în timpul transelor din paturi. Aici autoarea execută o lovitură de maestru, jonglând iar cu percepțiile, cu planurile temporale, cu legendele și cu ceva în plus, un ingredient specific ei, pe care îl țese în pânza acestor construcții realist-magice autohtone care îi sunt caracteristice.

Autoarea nu ezită să insereze în mod inspirat concepțiile sale despre lumea pieței de carte românești, folosind drept cadru librăria lui Lev. Puteți afla ce are de zis asupra acestui aspect în paginile romanului, alături de o întreagă aventură care se derulează în jurul misterioaselor paturi, care transformă centrul orașului într-un spațiu încărcat de magia de altădată.

Romanul face parte din noua colecție a Editurii Litera dedicată autorilor autohtoni, Biblioteca de Proză Contemporană. Colecția este coordonată chiar de Doina Ruști, mai cuprinde în momentul de față încă patru titluri alături de acesta, iar din lectura acestei cărți pot să spun că beneficiază de un aspect cu o estetică bine definită și de o redactare îngrijită.

Vă invit să pășiți în Bucureștiul magic, pe care nu îl veți mai privi niciodată la fel după aceea. Veți străbate străzile atât de cunoscute ca și cum de pe ele s-ar fi ridicat valul prozaicului, iar în orice colț puteți auzi, dacă stați doar puțin și ascultați, șoapte misterioase susurate peste timp.

„ – Ce-ar fi dacă am tăia un roșcov? a spus el, și toți ochii s-au destins într-o clipă. Doar ca să vedem ce se-ntâmplă. Nu zic să-l punem pe foc, ci am putea să facem un scaun, o masă înaltă sau poate un pat.

Nu i-a trebuit să insiste.

– Un pat din roșcov?

Pipica era curioasă să afle cum alunecă dalta în acel lemn, pe care încă nu-l încercase. Plus că nu era nicio pagubă: dacă tai un roșcov, se zice că alți doi vor crește în loc.

Curtea Mataragiului s-a umplut de vise, iar peste cartier s-a revărsat muzică de vioară. Pipica trecea de la bucătării la cuptor cu pași mici, parcă rătăciți pe sub fuste.

Într-o dimineață frumoasă, când prin grădini pluteau visele verii, a fost tăiat primul roșcov. Valache și-a adus aminte de bucuriile lui trecute, de pe vremea când mânuia ciocanul și tesla. Și ce lemn! Nu era roșcov obișnuit. Era alb-prăfuit, elastic și viu. Nu i se cunoștea vârsta, nu se vedea niciun desen, cum se vede de obicei. Lemnul era compact, dens, ca o coajă de alună în care au adormit fluturi albi. Și avea un parfum de cireșe răscoapte.”

Cartea Paturi oculte de Doina Ruști poate fi comandată pe Libris.ro

Recenzii și prezentări cărți autori români

Recenzii cărți Editura Litera

Recenzii și prezentări cărți apărute în Colecția de Proză Contemporană